Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

27 septembre 2013 5 27 /09 /septembre /2013 15:00

Cred că dilema aceasta va persista încă multă vreme în Republica Moldova!

"Vrem unire cu România?"

"Vrem unire cu Rusia?"

Vrem-unire-cu.jpg

foto:  © vladimir bulat, septembrie, 2013.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article

commentaires

harcea-parcea 11/10/2013 00:11


Un blufffffffff absolut, și imaginea, și comentariile, nimic!

Vera P. 30/09/2013 22:50


Captivanta discutie!


Excelenta punere in pagina

alysyx 30/09/2013 14:43


Este adevarat,pe  acest blog intotdeauna discutiile au fost asumate,serioase,dozate si moderate cu echilibru de dv.In ce priveste numarul de cuvinte imi amintesc de arta infinitezimala in
care doza era de fapt conceptul.Chiar daca doza este invizibila,asemeni particulelor subatomice,nu vom inceta sa i simtim efectul .


Fie sa continuati  mereu  acest exercitiu ,periplu printre concepte si simtiri,printre intrebari si dileme,care ne trezesc din lenea de a gandi!


 

Vladimir B. 30/09/2013 13:00


@alysyx,


@Dunia,


iată cum o simplă (aparent!) imagine, şi 3
propoziţii auxiliale - pot provoca un set de întrebări & discuţie de o maximă seriozitate, implicare, dar deloc lipsită de un anumit vector ludic...


Cred că e dozajul optim, spre a nu fi
deosebit de posaci, prea academici, scolastici & apăsători ?!?  

alysyx 30/09/2013 12:48


Am dat acest exemplu pentru a crea un contrast.Doream sa spun ca este nevoie sa mentinem un echilibru intre simtire si ironie.Simtirea excesiva poate face din noi victimele chiar ale
politicienilor .ale retoricii.Emotia pura este cea care domina masele.Stim de la Le Bon si altii.Ironia nu trebuie neaparat sa dezbrace de sensuri ,de intelesuri,de emotie,asa cum se intampla
la dada.Trebuie sa fie un instrument ,o contraparte pentru echilibru.Pana la urma odata cu dada asistam la o abdicare de la valori si sensuri.Iar aceasta este o provocare,un semn d
eintrebare pe care societatea trebuia sa si l puna.O provocare catre reformulare a ceea ce este real si ce nu.O asumare responsabila a simtirii.