Wacław Zimpel mi-era un nume absolut necunoscut, pînă acum cîteva zile, cînd am aflat că va veni la București. Este un jazzman polonez, care este un poli-instrumentist, acesta te copleșește prin forța și flexibilitatea de care dă dovadă pe scenă! De fapt, scena există mai mult pentru public, pentru auditoriu, căci muzicianul era topit cu totul în muzica pe care a oferit-o aseară, în celebrissima ”hrubă” de la green hours.
Meditativul și creativul Zimpel a fost secondat de năzbîtiosul și impulsivul toboșar german Klaus Kugel, dar și de compatriotul acestuia, insidiosul Christian Ramond, la contrabas, dar și de clăparul polonez, Krzysztof Dys, prea discret după gustul meu.
Recitalul de la București, oferit de aceștia, a fost ca o ofrandă, o veritabilă floare de colț, oferită finilor adulatori ai jazzului, în perioada lor de pregătire pentru marele și cu adevărat unicul festin al Europei răsăritene, care va fi Festivalul de la Gărîna, ajuns la majorat, împlinind 18 miezuri de veri, mustind de ploi, nopți albe de neuitat, și mai ales, și de muzici care te fac să crești mereu în înțelegerea universului jazz, și în gusturi estetice fine...
Cred că numele lui Zimpel (dimpreună cu muzica sa) va conta tot mai mult, și va migra prin cele mai prestigioase festivaluri de gen din lume! Noroc pentru cei care se vor nimeri pe acolo, să-l asculte, să-l vadă, să-l cunoască...
