În limba rusă cuvîntul lopuh (Лопух)= brusture, respectiv frunza de brusture.
A exista în URSS un pictor faimos, care se numea Alexandr Lopuhov (1925-2009), care a oblojit bine şi a garnisit panteonul picturii sovietice cu opera sa, inclusiv cu această pictură care a fost, se pare, lucrarea lui de diplomă, în 1953, cînd a absolvit Institutul de artă din Kiev. A trăit şi în Ukraina post-comunistă, se pare fără gloria de altădată. Poate că se dăduse la fund, nu insista pentru mai mult decît avea deja.
Cel mai probabil un astfel de specimen de pictură, cu titlul - "Spre Petrograd", aflat în muzeul naţional de artă al Ukrainei, era destinat uitării. Şi e bine să fie aşa! Deloc unei posterităţi, pe care am resimţit-o recent, prin apariţia unei picturi, care-i semnăna aproape leit.
Este vorba de tranzacţionarea la casa de licitaţii ARTMARK a unei picturi semnate de un oarecare Constantin Georgescu (1926 - 2013), artist local, constănţean - aproape de acelaşi leat cu sovieto-ukraineanul Lopuhov, dar căruia i-a supravieţuit cu aproape un cincinal! -, lucrare cu denumirea "Lenin", în chip ciudat nedatată. Cei doi artiști au trăit o viață paralelă. Unul, cu oarece glorie, cu onoruri și funcții, inclusiv politice (ruso-ucraineanul), celălalt a dus o viață quasi-anonimă, provincială, îndeplinind comenzi mărunte, inclusiv de artă monumentală, prin stațiuni cu menire estivală (constănțeanul)...
Nu poate avea nimeni, cred, niciun dubiu asupra "sursei de inspiraţie" a picturii semnate de românul dobrogean! Ce mă miră pe mine foarte, este însă slaba cultură vizuală a celor care nici nu au simţit nevoia (fie şi minimă) să semnaleze această asemănare frapantă. Desigur, mi se va spune, nu e întocmai acelaşi lucru. Or, fireşte, Lopuhov nu e Georgescu, iar compoziţia pe care acesta din urmă a preluat-o, a modificat-o doar puţin. Preschimbînd personajul din planul trei, care la Lopuhov priveşte afară, învăluit de aburii trenului aflat în mare goană, C. Georgescu l-a întors pe acela cu faţa spre privitor, mai exact, l-a pus să privească spre ceafa conducătorului revoluţiei bolşevice. Am vaga intuiţie că acel personaj nu este nimeni altul decît Stalin, şi e preluat şi el de pe undeva, din panteonul pictural sovietic. În rest - înfricoşător de identice sunt cele două picturi. Pe cît de identice, pe atît de plate!
Pe cale de consecinţă, nu am niciun dubiu că piesa care a figurat în licitaţia dedicată "epocii de aur" (6 martie) - este completamente un plagiat, nici măcar bine realizat! Probabil că s-a făcut după o reproducere color. Admit că putea fi în joc intenţia unei replici, sau o reinterpretare, dar atunci oricine încearcă acest lucru, se opinteşte să fie cît mai curtenitor faţă de sursa originară, mai fidel faţă de original...şi în orice caz, consemnează acest lucru, căci nu e tocmai un detaliu de neglijat. Copia e altceva. Se face cu originalul în faţă, la o dimensiune uşor modificată faţă de cel dintîi, şi se notifică obligatoriu (pe faţă sau pe verso) cine este autorul după care cel care copiază a realizat copia.
Tot în aceeaşi limbă rusă cuvîntul lopuh, în semn figurativ, înseamnă zevzec, naiv, prost, papă-lapte etc. Doar că nu Alexandr Lopuhov este cel la care mă gîndesc, cînd interpretez numele său de familie în chip de cadenţă figurativă, ci la C. Georgescu, cel care a crezut probabil că a dat lovitura pictîndu-l pe "marele" Lenin, atunci cînd l-a pictat...Poate l-a pictat la comanda vreunui potentat comunist local, sau a unui "fin" cunoscător în ale sovieticelor vizualităţi? Pe cine să fi păcălit omul cu pictura sa atunci, demult, ca şi acum, cînd această piesă are un nou proprietar? Oricum, istoria artei nici nu-l va consemna. Poate nici chiar la notele sale de subsol.
P. S. Că tot am pomenit aici despre un artist ukrainean, şi despre Kiev, recomand acest text al Alinei Mungiu Pippidi. Dar şi acesta. Ambele ţin de actualitatea imediată. Nu putem fi în afara forfotei mediatice, a poluării masselor cu fel de fel de opinii, păreri, analize. Atunci cînd ai opinii, şi le proiectezi în public, trebuie să manifeşti şi îngăduinţa pentru a le asculta (măcar) şi pe ale altora...
