Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

18 décembre 2009 5 18 /12 /décembre /2009 10:21

DSCN1329

E vremea lecturii

DSCN1331
Una din cărțile care-mi reține atenția și mai ales curiozitatea este O istorie a miracolelor, de Joachim Bouflet, apărută la editura Cartier. Autorul și-a pus serios mintea cu un subiect care nu este numai, practic, inepuizabil, ci de-a dreptul -- provocator, căci toată lumea contemporană vorbește în dreapta și-n stânga de ”miracole”! ”Miracol politic”, ”miracol economic”, ”miracol medical”, ”miracolul tehnicii electronice” etc.

Autorul acestui volum este foarte familiarizat cu ideea de sfințenie în accepțiunea ei catolică, și a conceput o sumedenie de biografii de oameni proveniți din acel mediu spiritual. A scris în special despre Thérèse d'Avila, Saint-Joseph de Capistrano, Sainte Catherine de Sienne, Padre Pio ș.a. A dat lumii uimitoarea ”Encyclopédie des phénomènes Extraordinaires dans la vie mystique”, apărută în trei volume. Una din primele sale cărți se numea, oarecum programatic: ”Un signe dans le ciel. Les apparitions de la Vierge” (Grasset, 1997).

În acest volum, apărut la Editions du Seul, în luna mai 2008, se ocupă de trecerea în revistă a fenomenului miraculum, adică a mirărilor omului în fața lui Dumnezeu, din Evul Mediu până în zilele noastre. Se pare că tot epoca barocului, cu a sa exaltare până la paroxism a rațiunii a ”descărcat” până la golire semnificația medievală a cuvântului, pentru a desemna, treptat, ”incidentele vieții de zi cu zi care prezintă un caracter insolit, uimitor, prodigios, extraordinar”. 

Istoricul Joachim Bouflet restituie, cronologic, etapele miracolelor radiate din zona religiosului, cele transmise, prin Revelație, pe de o parte de Sfintele Evanghelii, iar pe de alta -- de sfinții care au crezut în acestea, și le-au proslăvit prin faptele lor jertfitoare și mărturisitoare. E foarte adevărat că epoca modernă a furnizat o imagine cumplit de bigotă, iar în zilele noastre s-a ajuns ca Evangheliile să fie percepute mai degrabă ca niște simple istorii scrise și rescrise de oameni, decît o realitate vie trăită în act, furnizoare de energii ale permanenței și permanentizării credinței. 

Provenind din sfera apologetică a Vaticanului, Bouflet aduce în primele pagini un fragment dintr-o predică a capucinului Raniero Cantalamessa, ținută în 27 ianuarie 2008: 
Aproximativ o treime din Evanghelii este consacrată vindecărilor înfăptuite de Iisus în cursul scurtei perioade a vieții sale publice. Este imposibil să afci abstracție de aceste miracole sau să le dai o explicație naturală, fără a răvăși întreaga Evanghelie, făcându-o de neînțeles”. Dacă aceasta este poziția Bisericii, cum se raportează la ea semenii noștri, cum reacționează la ”misterele” produse în diverse locuri ale lumii, la aparițiile de-o clipă, sau mai multe, ale Maicii Domnului, la lacrimile apărute pe icoane, la moaștele minunat-mirositoare, izvorâtoare de mir? În carte sunt aduse numeroase exemple de sfințenie, și de dovezi că ”sfințenia este însoțită adeseori de fenomene luminoase, de miracole” (Olivier Clément). Se analizează apariția Luminii Sfinte de la Ierusalim, care este un însemn divin la care și cei de azi asistă în fiecare an, de praznicul Învierii Domnului. 

Interesant de consemnat că fenomenul convertirilor de la alte religii la catolicism biserica îl va considera drept miracol, cea a Sfântului Pavel fiind cheia de boltă a fenomenului...mai aproape de noi, se aduce exemplul iudeului Alphonse Ratisbonne, căruia i s-a arătat Fecioara Maria, pe 20 ianurie 1842, iar pe 31 ianuarie a anului următor, acesta primește taina botezului uimind pe teologii vremii prin cunoștințele sale a misteriilor catolicismului, iar cardinalul vicar al Romei, monseniorul Patrizzi, în numele Papei Grigorie al XVI-lea recunoaște caracterul miraculos al acestei convertiri.
Autorul mai arată cum în ostiile împărtășaniei își face apariția imaginea lui Hristos, în chipul Sfintei Inimi. De altfel, din câte-mi amintesc, și în scrierile anumitor duhovnici ortodocși există mărturii similare, care vorbesc despre Viața din sfântul potir, care pulsează în timpul împărtășaniei...ca o pregustare a vieții celei veșnice.

Nu cred că miracolele și arătările miraculoase au o frecvență mai mare în secolul XX -- iar autorul aduce multe mărturii din vremea recentă -- doar că gradul ridicat de observație și difuzarea mai largă și mai penetrantă a informației au făcut ca despre acestea să se vorbească pe o arie mai largă. În trecut dinamica credinței era circumscrisă unor teritorii insulare. După ce analizează mai multe paralele dintre sfinții răsăriteni și cei din Occident, autorul conchide: ”Sfinții ortodocși au un raport mult mai destins, mai natural, cu miracolul decât marile noastre modele de sfințenie...această familiaritate deliberată cu supranaturalul nu se întâlnește niciodată în Occident, cu excepția, poate a câteva (corect=”a câtorva”, n.mea) figuri de preoți charismatici, confruntați în misiunea lor cu sărăcia materială și spirituală a populației, care, până de curând marginalizată de disprețul intelectualilor și al celor bogați, caută, în preajma acestor oameni ai lui Dumnezeu, alinare, consolare sau măcar puțină considerație”. 

Autorul nostru trece și oceanul și ne informează despre vindecătorii din America latină, dar și despre credințele populare, ocultând, se înțelege, ”binefacerile” comise de primii descălecători europeni ai acelor tărâmuri, numeroase fapte reprobabile, săvârșite tot în numele Domnului...zidind un ”catolicism instituțional”, opus oarecum religiilor populare existente de secole acolo. Grefa aceasta nu a prea reușit. Totuși, în umbra acestui catolicism și-au făcut apariția acele sante vive, care contribuie la contracararea falselor mistice, izvorâte din seva ocultismului local. Pe bună dreptate Joachim Bouflet aduce în discuție numeroasele manifestări sectare care au invadat lumea, care vorbesc în numele creștinismului, dar care nu au nicio tangență spirituală cu acesta. Miracolul devine un pretext al sectarismului epidemic, adaogă autorul, este canalul prin care se seamănă deriva și tulburarea minților, aș completa eu.

În finalul acestor fugare însemnări -- cartea despre care vorbesc merită pagini mai multe și considerabil mai consistente -- doresc să aduc în discuție soarta unui tablou care o reprezintă pe Sfânta Thérese de Lisieux, găsit, în chip pretins miraculos în România. Despre sinuozitățile acestei povești se poate citi cu de-amănuntul în eseul Misterul Sfintei Tereza cu trandafiri, scris de Adriana Bittel, cu câțiva ani în urmă. Am fost printre cei care au văzut și expertizat tabloul, deci știu din sursă primară datele problemei. Și pot spune acum că familia B. (deținătoarea operei) din Bacău nu are originalul desenului semnat de Céline, sora Sfântei Thérese de Lisieux, deși miracolele făcute de acel chip desenat pot fi adevărate. Miracolele sunt peste tot, dar trebuie să fim prudenți, spre a nu ne sminti. 

Despre cum să deosebim și să încercăm să pricepem mai cu finețe adevăratele miracole mesianice, taumaturgice și sfințitoare sau doar drept-măritoare, de întruchipările și prefacerile înșelătoare provenite din obscurantism, șarlatanism, sectarism magie și ”pseudoputerile oculte ale persoanei” --  această carte magistral scrisă de istoricul Joachim Bouflet.

Acum, în preajma Epifaniei Domnului, găsesc cu cale să o recomand cu multă căldură și plăcere! 

Cartea a apărut în colecția Cartier Istoric, în traducerea Gabrielei Șiclovan, mai 2009, 313 pag.

****
Foto: v.b. [17.12.09]                
 

           

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

tot eu 19/12/2009 13:06



OK. Imi cer scuze pentru imprudenta exprimarii. Imi mentin felicitarile.



Vladimir BULAT 18/12/2009 23:25


)) "colectia selecta de pe Internet" este chiar propriul portofoliu! De ce se crede că imaginile ”standard” pescuite din internet nu ar fi fost făcute tot de oameni? Să aibă extra-tereștrii vreo
contribuție în generarea lor...

Am o serie întreagă de trandafiri muribunzi, agonizînd, acum, sub nămeți...e clar că sunt morți, dar pigmentul din ei ”pictează” albul imaculat, albul-alb, precum e vidul...de aici -- și
titlul! Îmi plac florile, ca și tăcerile...


Adriana 18/12/2009 20:12


Gasesc exceptionala fotografia, despre care nici prin gand nu imi trecea ca nu e din vreo colectie selecta de pe Internet. Felicitari si multumiri pentru regal!