Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

23 novembre 2009 1 23 /11 /novembre /2009 14:13

Vinerea trecută, la librăria Mihai Eminescu din Bucureşti a avut loc un eveniment cu răsunet slab în spaţiul mediatic din România. S-au lansat două cărţi dedicate "căderii zidului" din Berlin, în noiembrie 1989. Ambele apărute la editura Cartier. Aceste titluri sunt: DUPA DOUAZECI DE ANI DE LA CADEREA ZIDULUI (de Pierre Verluise)
şi CADEREA ZIDULUI DIN BERLIN SI A COMUNISMULUI PE INTELESUL NEPOTELEI MELE SOAZIG (de Mark Ferro).  
Ca unul care de ani buni colecţionează fotografii vechi, cărţi poştale şi documente despre aceste fenomen al zidului din inima Europei, evident, am fost atras de aceste titluri, deopotrivă cu altele care apar, şi încă vor apărea în acest an, cînd se împlinesc, iată, două decenii de la acel mare început de Nouă Europă...

Pierre Verluise este în primul rînd un fin cunoscător al realităţilor estice, şi se poate spune că e un "uns cu toate alifiile", căci el însuşi povesteşte cum, cu ani mulţi în urmă, se pomenise într-un punct îndepărtat al Rusiei, în trei, el şi un ofiţer al KGB, şi cu soţia acestuia din urmă, în faţa unei cantităţi de vodka, în situaţia de a fi cooptat în serviciile de spionaj sovietic... După acel episod autorul acestui volum despre căderea Zidului a călătorit enorm prin aproape toate regiunile din spatele Cortinei, drept pentru care cartea lui este o creionare, fie şi sumară, a impactului acestei divizări născute ca efect al Războiului Rece dintre Vest şi Est. E o analiză plauzibilă, sugestivă şi necesară, pentru a înţelege ce înseamnă, în Europa, izolarea, naţionalismul, profesionalismul şi reversul acestuia, demagogia, propaganda, intoxicarea prin media, exclusivismul opiniilor...O lectură şi o galopare prin aceste problematici sunt utile în acest moment, mai ales că Moldova tocmai a trecut ea însăşi, recent, printr-o izolare de restul lumii, cu nimic mai prejos de lumea aflată cîndva, nu demult, dincolo de Zidul Berlinului, după terminarea Războiului al II-lea mondial. Singura diferenţă: existenţa internetului. Care, evident, nu e deloc, lucru puţin! Moldova a supravieţuit, dar nu fără o alienare care va mai dura...

Volumaşul albastru, cu sugestii de recuzită de Gulag pe copertă, este o carte pe cît de prietenoasă, pe atît de gravă şi necesară, mai ales că se adrează deopotrivă nepoţeilor, dar şi bunicilor, fără a rămîne în afara interesului celor care văd în această lume în ideea de "zid" atît o limită, o graniţă, cît şi o dimensiune mistică, simbolică. Concret: nepoţica Soazig şi-a formulat singură întrebările, chestionările, neliniştile, iar cea mai tulburătoare întrebare care o pune juna asta este: "Comment expliquer la nostalgie du communisme ?". Chiar dacă răspunsul la ea este, după mine, parţial, el se înscrie foarte bine în polemicile iscate în ultimul timp în spaţiul românesc, cu privire la "iluzia anticomunismului". 

"Zidul" şi zidurile mai suscită polemici, frisoane, încordări şi dialoguri fertile. Celebrarea căderii Zidului de la Berlin a reapins aceste discuţii în diverse spaţii ale lumii, şi dacă tot am vorbit despre doi autori francezi, am fost atent mai ales la cum s-a derulat acest interesant proces în Franţa.  

P.S. După ce am scris aceste note, am urmărit conferinţa de presă a lui Vladimir Filat de azi, o recomand.   

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires