Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

4 décembre 2006 1 04 /12 /décembre /2006 11:18

                    Cine citeşte sau măcar răsfoieşte scenariile la filmele lui Andrei Tarkovsky observă fără recul că regizorul descria şi consemna anticipat toate detaliile legate de filmări, dialoguri, replici, detalii tehnice. Meticulozitatea şi acrivia cu care Tarkovsky îşi elabora filmele a devenit paradigmatică, scolastică aproape...Puţini maeştri ai imaginii din veacul trecut au atins o astfel de cotă. Este şi foarte dificil să-i urmezi întocmai reţetarul. Căci asta impune o maximă disciplină, o ascetică dăruire meseriei şi vocaţiei, o impecabilă cunoaştere a datelor şi instrumentelor genului de artă abordat. Mai e nevoie şi de o chemare pentru ceea ce faci. Procesul de profesionalizare este actualmente într-o mare derută, e avariat de amatorism, superficialitate, fast-thinking, ironie globalizată, fuşăreală. De aceea, nu poţi să nu te bucuri şi să nu jubilezi (discret şi cu măsură!) când întâlneşti tipi pentru care vocaţia se plămădeşte în lucruri şi izbânzi veritabile, autentice, îndelung-chibzuite, drept-socotite. Un astfel de tip este artistul vizual Dragoş Lumpan. Un fotograf cu studii de artă şi teologie, a făcut, în timp, ca prezenţa sa în mediul artistic să devină şi să fie una inconfundabilă şi întotdeuna tonică. Acum a pregătit un album cu fotografii cu chipurile (în sens fiziognomic, ipostatic şi comportamental al) monahilor de la Sihăstria Putnei. Şirul bogat şi divers de fotografii color şi alb-negru realizat de artist în timpul ultimelor săptămâni ale Postului Mare  şi în Săptămâna Luminată din anul 2006, arată multitudinea şi luminozitatea vieţii călugăreşti, în răspăr cu imaginea posacă şi monotonă pe care o avem, noi mirenii, despre asta...Poate chiar cele mai expresive fotografii sunt arătate anume în negru-alb, căci ceea ce încifrează fotografia monocromă este lipsit de „adaosuri”, „anexe”, „înflorituri”, „efecte”. E viaţa nudă, directă, ne-formalizată, e chiar trăirea în act. Albumul care stă să iasă în curând, spre delectarea sufletească şi a ochilor ne-lenevoşi, este un document autentic al acestei vieţi întru Hristos, trăire din care dispar glosele, addendele, digresiunile lirice, proza cea largă - este "cronica" abruptă (căci e mereu incompletă) a „căii celei strâmte” a urcării la Ceruri, a acelora care şi-au asumat prin jertfă acest drum, cu toate urcuşurile şi prăbişirile. Dragoş Lumpan a  încercat să ne "ilustreze" acest parcurs anevoios, dar însoţit mereu de lumină, lacrimi şi speranţă. 

   

Fotografii oferite de Dragoş Lumpan, Sihăstria Putnei, 2006.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
1 décembre 2006 5 01 /12 /décembre /2006 13:04

De mai multă vreme urmăresc, nedumerit, că titlul romanului lui Mihail Bulgakov, Maestrul şi Margarita este uşor schimonosit. Lumea româneasca i-a zis Muzei scriitorului, Margareta. Am tot încercat să înţeleg fenomenul acesta, şi mai ales să pricep de ce nimeni nu a sesizat inadecvarea. Voi încerca căteva observaţii pe marginea acestui nume (lucrurile inexplicabile sunt mereu marginale!). Întâi şi întâi, numele Margarita nu există în limba română, iar pentru că penultima vocală în e este mai la îndemână parcâ în pronunţare,  s-a optat pentru ea, aleatoriu, subreptice. Dar Bulgakov i-a spus personajului său anume Margarita. Mai mult, schimbarea unui nume nu este la îndemâna oricui, căci: 1) devii un alt om; 2) capeţi o altă identitate; 3) te pui "rău" cu protectorul numelui tău iniţial, pe care l-ai abandonat etc. Sunt două instanţe prin care, oficial, poti purta/căpăta un alt nume. Prima este cea a intrării în monahism, te botezi a doua oară; cea de-a doua  - dacă optezi, prin complicate şi lungi demersuri, printr-o instanţă judecătorească, pentru conferirea unui alt prenume. Numele determină în bună masură, deci, viaţa noastra, fie cea laică, fie cea religioasă. Nu e o poreclă, o simplă marcă, o siglă, un logo, ci e chiar numele unui destin. E chipul soartei noastre. Onomatologia, ştiinţa a cărei bază modernă a pus-o Pavel Florenski, prin tratatul său "Despre nume" (1926), ne-ar putea explicita destul de multe lucruri în acest sens.

Până una, alta, personajul Margareta, în versiunea sa românească, e alt personaj decât cel construit şi oferit posterităţii de Mihail Bulgakov. Superba moscovită, magica, iubitoarea şi zburătoarea Margarita scapă cu adevarat conştiinţei noastre, căci numele ei a devenit unul comun,  ca al multor alte românce...şi se asociază grăbit, fie denumirii florilor margarète, fie preţioaselor mărgăritare... din alte poveşti. Şi-a pierdut astfel din unicitate, şi-a risipit misterul. E adevărat, la editura "Cartier" din Chişinău, acest roman a apărut cu titlul exact acela, dat de Bulgakov, dar versiunii "necanonice" nu i s-a acordat importanţa necesară. Deocamdată. Până când?

Nota bene: Desenul ce însoţeşte începutul romanului Maestrul şi Margarita aparţine lui Mihail Brunea, şi a fost inclus în volumul Mihail Bulgakov, Romane. Chişinău, "Literatura artistică", 1987.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
29 novembre 2006 3 29 /11 /novembre /2006 11:05

 Am fost aseară să văd Catapeteasma din Bohari, expusă la Muzeul Ţăranului Român, după restaurarea acesteia. Sătenii din Bohari au dorit o catapeteasmă nouă, iar pe cea veche, de pe vremea construirii bisericii, în veacul al XVII-lea, au cedat-o MŢR. Recomand tuturor celor care sunt interesaţi de cultura medievală târzie să vadă acest iconostas, să observe şi să analizeze stiluri iconografice diferite, tipologii şi soluţii plastice distincte, proiectate în ţesătura aceluiaşi monument. Icoanele şi structurile portante sunt diferite, registrele proorocilor, apostolilor şi prăznicarele sunt câte 16, în loc de 12, iar moleniile (crucifixul care încununează catapeteasma) sunt incomplete...Sunt icoane cu inscripţii în slavonă, cred că sunt cele "matriciale", iar altele - majoritatea, par de secol XIX. Felul în care sunt dispuse cele din registrul apostolilor este foarte straniu, ori cei din muzeu le-au pus aleatoriu, ori, ele exact aşa erau distribuite în vechiul lăcaş. Este un document de nepreţuit pentru înţelegerea culturii vizuale, via celei ecleziastice, din Evul de Mijloc din Ţara Românească. Căci face dovada gustului popular al epocii, şi despre fluctuaţiile acestuia de-a lungul secolelor.

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
25 novembre 2006 6 25 /11 /novembre /2006 12:05

Sunt lucruri care nu trebuie nicidecum comentate, ele sunt atat de hidoase si infricosatoare, incit trebuie plasate imediat la limita de jos a bunei-cuviinte, a bunului-gust. Un astfel de lucru, un anti-exemplu, este si numita de cei localnici "Catedrala" din Mioveni, a carei constructie dureaza deja 11 ani! Dar nu durata e problema, evident, ci paroxismul formal al zidirii

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
25 novembre 2006 6 25 /11 /novembre /2006 10:46

            Scriam acum citeva saptamani despre aparitia unei "bijuterii poligrafice": Publicatia Clubului ilustratorilor de carte. Ei bine, aseara acest catalog s-a lansat la Targul de carte Gaudeamus. A fost pusa la cale o masa rotunda, la care s-au convocat editori, graficieni, designeri, directori de edituri, oameni din presa. Stela Lie, prietena mea de multa vreme, m-a inbiat sa spun si eu citeva cuvinte despre soarta, locul si necesitatea ilustratiei de carte in Romania. Marturisesc ca imi displace profund sa asociez ilustratia de carte doar cu cartile pentru copii sau adolescenti. Ilustratia este necesara oricarei publicatii, chiar si celei riguros academice, universitare. Locul imaginii in structura si economia cartii este, prin urmare, esential, intregitor i-as spune. Tocmai de aceea am acceptat cu bucurie sa-mi spun si eu pasul putin-stiutor in legatura cu tematica enuntata - "Tanar ilustrator, caut editor". Tema este spinoasa, si nu tocmai prietenoasa, caci asa cum stau lucrurile in Romania, se prefera mai degraba carti multe, in pripa realizate, si vandute cit mai rapid. Profitul sa fie mare si daca se poate, cit mai oneros. Lumea invitata promitea sa aduca in fata multimii de tineri adunati idei atragatoare, fertile, solutii si scenarii fie si ipotetice pentru intregrarea si absorbirea acestora intr-un sistem de relatii si colaborari cit mai stimulatoare si interesante. N-a fost sa fie! In buna masura, vorbitorul roman este tentat sa vorbeasca despre sine, despre necazurile si nerealizarile sale, despre cit de defect si tzepos este sistemul, si sfera publica din tara noastra. Nu cred ca asta voiau sa auda acei tineri. Trebuia sa li se vorbeasca despre propriile lor nazuinte, aspiratii, credinte, sa li se inoculeze ideea ca inca multe sunt de facut, si ca de ei va depinde si calitatea dar si amploarea celor ce trebuie realizate. Tanarul din Romania este satul pina peste urechi de discursuri batranicioase, posace, demagogice, venite de la insi cu "chelie pe dinauntru" (Simona Popescu). Ei doresc, cred, mai repede pareri asumate, vii, emotionante, atragandu-i intr-un dialog multilateral si promitator. In mare, ei stiu ce fac, dar au nevoie de o sustinere si de incurajare, de "corectii" discrete si profesioniste... Au nevoie sa li se spuna ca ceea ce fac ei e foarte actual, necesar si ca fara opera, pricerepea si imaginatia lor lumea cartii ar fi infinit mai saraca si mai gri, ca fara ilustratia contemporana (cu multiplele retete tehnice prin care se poate realiza) cartea noastra nu si-ar atinge tintele cele mai rafinate si pretentioase. Poate alta data sa reusim sa construim un astfel de dialog? Pina atunci sa le urmarim activitatea si sa-i cunoastem pe fiecare noul blog creat de ei pe adresa: http://clubulilustratorilor.blogspot.com

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
24 novembre 2006 5 24 /11 /novembre /2006 10:39
                                                         Bântuie prin ţară vorbele unui ins care poartă un nume veterotestamentar, şi care se simte tare discriminat de prezenţa simbolurilor religioase în şcoli, şi cu osebire perorează pe seama faptului că odrasla lui feminină e în imposibilitatea de a înţelege adevărurile vieţii, fiind ecranată de icoane şi crucifixe, semănate prin sălile şcolilor laice. Mai multe organizaţiuni şi persoane publice au pus mână de la mână şi au pornit o adevărată cruciadă "liber-cugetătoare" pe seama frisoanelor acestui ins, dascăl şi el de meserie. În definitiv, fiecare are dreptul la exprimarea păsului, a părerior şi a ideilor, mai mult sau mai puţin indigeste. Dar vine momentul când nărăvaşa exprimare devine paranoia şi afectează pe mulţi. Cum e şi acest caz, care e pe cale de a năvăli în tribunale, săli de dezbateri, mass-media, şi există pericolul real să smintească şi să deruteze lume multă, şi mai ales dintre cei mai slabi de înger. Cândva, când lumea nu era nici mai buna, dar nici mai periculoasă şi mai "dezhidratată" decât cea de astăzi, un bărbat matur şi deştept a afirmat: "Totul ne este îngăduit, dar nu toate ne sunt de folos". Adevăr mare grăia, de care putem şi azi să ne slujim cu maximum de profit, pentru păzirea minţii, a dreptei-chibzuinţe, şi în numele iubirii pentru cei din preajmă. Căci, discriminarea noastră, aparentă şi profund orgolioasă adesea, poate afecta pe mult mai multă lume şi suflete, decât ni se pare la prima vedere. Grija pe care suntem datori a o avea faţă de cei ce ne sunt aproape e, poate, mai importantă decât frisoanele ce le putem avea într-o dimineaţă după o noapte de nesomn şi nelămurire lăuntrică.
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
23 novembre 2006 4 23 /11 /novembre /2006 14:50

În fond, şi la urma urmei, atât scriitorii laici, cât şi Sfinţii Părinţi, se adresează sufletului uman. Dar cei dintâi o fac spre slava şi înălţarea lor, iar cei din urmă - doresc şi îndeamnă spre mântuirea lumii întregi, eliberarea ei de păcate şi umilirea diavolului...Libertatea scriitorului laic voieşte să fie cât mai mare pentru că universul acesteia se închide într-o singură persoană, libertatea omului înduhovnicit este o nemărginire...Dogma e cea care-i conferă acestei libertăţi o formă, îi dă sens, o îmbogăţeşte şi o irigă incomensurabil.

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
17 novembre 2006 5 17 /11 /novembre /2006 13:51

Arhiepiscopul Platon al Kostromei şi Galiciei (1809-1877):

" La vremea cinei aminteşte-ţi despre seara cea din urmă a lui Iisus Hristos, rugându-L să te învredinicească şi pe tine de cina cerească. Înainte de culcare cercetează conştiinţa ta, cere lumină spre aţi recunoaşte păcatele, meditează asupra lor, iertare cere pentru acestea, promite să nu le repeţi, determinând cu fermitate şi exactitate natura păcatului, şi felul în care gândeşti să te îndrepţi. Oferă-te apoi Domnului, de ca şi cum în noaptea aceasta trebuie să i Te înfăţişezi; încredinţează-te Maicii Domnului, Îngerului-Păzitor, Sfăntului numele căruia îl porţi. Închipuieşte patul tău ca pe un mormânt al tău, iar plapuma, ca pe un linţoliu. Făcându-ţi închinarea şi sărutând crucea ce-o porţi la piept, să adormi sub paza Păstorului lui Israel. Dacă nu poţi adormi sau vrei să veghezi în timpul nopţii, ia aminte la acest cuvânt: "iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, Mirele vine!" [Matei,25.6]; sau meditează la acea ultimă noapte în care Isus S-a rugat Tatălui cu lacrimi de sânge; roagă-te pentru cei care în noaptea aceasta suferă sau se chinuie în pragul morţii, pentru cei adormiţi sau chinuiţi (страждущиe), şi roagă-Te Domnului să nu te acopere bezna cea veşnică. În puterea nopţii părăseşte patul tău, şi adu rugăciuni cât puterile te vor ţine.

Când eşti în mrejele bolii puneţi nădejdea în Domnul şi aminteşte-ţi adesea, cu meditaţii asupra lor, de suferinţele şi moartea lui Iisus Hristos, pentru a te întări în duh în mijlocul acestor manifestări ale bolii. Neîncetat să te rogi, cu rugăcini pe care le ştii, ca Domnul să te dezlege de păcate şi să-ţi dea răbdare la vremea beteşugului. Abţine-te pe cât poţi de la cârteli şi indispoziţii, atât de prezente la ceasul vătămării. Domnul nostru Iisus Hristos a suportat pentru mântuirea noastră atâtea boli şi pătimiri, iar noi ce-am făptuit sau îndurat pentru propria salvare?

Cât poţi de des să mergi la biserică la Sfintele slujbe, cu osebire să te afli mai frecvent la Liturghie. Duminicile şi sărbătorile să le închini faptelor blagocestiei ; aflat în lăcaşul sfânt ţine minte mereu că te afli în preajma Domnului, a Îngerilor şi a tuturor Sfinţilor; restul timpului după Liturghie să îl petreci în lectura cărţilor duhovniceşti, a faptei bune şi a iubirii. Ziua de naştere şi a Îngerului tău cu anume grijă să le cinsteşti. În fiece an şi lună de lună să-ţi faci examenul de conştiinţă. Mărturiseşte-te şi ia parte Sfîntele Taine cât mai frecvent cu putinţă. De Sfintele Taine să te apropii întotdeauna cu suflet curat, cu foame sinceră, cu străpungere de inimă, cu supuşenie, cu smerenie, cu iubire şi cu speranţă. Mai des să cugeţi la pătimirile şi moartea lui Iisus Hristos, implorându-L pe El ca să te acopere cu mantia virtuţilor Sale, ferindu-te de păcate, şi să te primească în împărăţia Sa. Numele lui Hristos să-l ai mereu în gând, pe buze şi în inimă. Mai des să cugeţi la dragostea neţărmurită faţă de tine a Domnului Dumnezeu, Celui în Treime închinat şi slăvit, pentru ca şi tu însuţi să te învredniceşti din toată inima a-L iubi, din tot sufletul tău şi cu puterile tale toate. Făptuind acestea, vei duce o viaţă paşnică pe acest pământ, şi una cuvioasă în ceruri, în veacul veacurilor. Fie harul Domnului nostru Iisus Hristos cu tine. Amin.             

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
17 novembre 2006 5 17 /11 /novembre /2006 12:22

Comunicat preluat de la serviciul Marketing Cultural/Relatii Publice
al Muzeului Taranului Roman:

MUZEUL ŢĂRANULUI ROMÂN
CATAPETEASMA din BOHARI
21 noiembrie 2006 - 7 ianuarie 2007
Achiziţia secolului... Sugerarea parcursului sensibil prin care un obiect fragil este readus la lumină...
Revelarea bucuriei redescoperirii culorii... Prezentarea vigorii inocenţei manifestărilor populare ale credinţei...
De ziua Intrării în Biserica a Maicii Domnului, 21 noiembrie, în sala Icoane I a Muzeului Ţăranului Român, se deschide expoziţia temporară Catapeteasma din Bohari (la ora 15.00).
Vernisajul este urmat de prezentarea calendarului album  2007 Heruvimi, Serafimi, Arhangheli.
Biserica din Bohari (comuna Mălureni, judeţul Argeş).
1641 - Este construită Biserica sub domnia Voievodului Matei Basarab şi e ctitorita de jupânul Mitrea, Marele Sifar de Târgovişte. Pisania bisericii, scrisă în romaneşte, oferă datele necesare privind anul construcţiei şi numele ctitorilor:
"Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Prea svantului Duh Adevarat.
Ridicatu-s-au şi s-au făcut această Sfântă Besearecă pre numele prea
cinstitei şi luminatei născătoare lui Isus Hristos <Uspenie Bogorodita> (Adormirea Precisti), în zilele marelui şi luminatului nostru Io Mathei Basarab voievod I g(o)spojde Elena.
Şi s-au trudit la această Sfântă Beserecă jupan Mitrea Marele Sifar
denpreună cu jupâneasa lui Sora şi cu fiisau Ion spat(arul),
veleat 7150, Meseta Sept, 15 Dni
".

Biserica ridicată de Mitrea Sufariu, probabil opera unor meşteri locali,  este construită în formă de navă, din cărămidă şi var negru, pictată în frescă la interior.
Din punct de vedere arhitectural, se înscrie tipicului arhitectural de secol XVII.

1942 - Biserica este declarată monument istoric. 1995 - Tâmpla este achiziţionată de muzeu, dupa ce fusese descoperită de Horia Bernea, întrucât enoriaşii din Bohari îşi doreau o catapeteasmă nouă. 2006 - Tâmpla este înfaţişată publicului la Muzeul Ţăranului Român.
Proiectul se desfăşoară în două etape:
- prezentarea catapetesmei în contextul sălii Icoane I ca o sinteză
a creaţiei iconarilor ţărani,
- prezentarea operaţiunilor de conservare şi restaurare desfăşurate
de specialiştii muzeului în cadrul expoziţiei Restaurarea bucuriei - Bucuria restaurarii, la începutul anului 2007.

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
16 novembre 2006 4 16 /11 /novembre /2006 10:43

Arhiepiscopul Platon al Kostromei şi Galiciei (1809-1877):

" La vremea prânzului imaginează-ţi că Tatăl ceresc îşi descoperă mâna Sa, spre a te hrăni; nu neglija nicicând rugăciunea dinaintea mesei, împarte din cele ale tale şi săracilor. E folositor să te închipui printre cei cinci mii de bărbaţi hrăniţi în chip minunat de Iisus Hristos, şi mulţumeşte-I din toată inima, cerându-I ca El să nu te lipsească de hrana cerească, de cuvântul Său, precum şi de preacuratul Său trup şi preacuratul Său sânge. Dorindu-ţi o viaţă paşnică, întreaga ta fiinţă Domnului să o dăruieşti. Nu îţi vei găsi pacea sufletească până nu te vei linişti în Domnul, cu dragoste unică pentru El. Mereu şi în toate să pomeneşti numele Domnului Dumnezeu, şi iubirea lui sfântă pentru noi păcătoşii. Voia lui Dumnezeu să o urmezi continuu, şi să fii pe plac doar Lui, orice ai face şi cât ai suferi, pentru El să le faci. Grija ta să nu se îndrepte spre aţi atrage respectul şi iubirea oamenilor veacului acestuia, ci spre a fi bineplăcut lui Domnului Dumnezeu, pentru ca firea cugetului să nu se împovăreze de păcate. Fii cu luare-aminte la gândurile şi trăirile tale, la mişcarea inimii şi a patimilor: nimic nu este minor în ordinea importanţei când voim să îmbrăcăm haina Împărăţiei. Ridicându-ţi mintea la Domnul înmulţeşte rugăciunile tale, ca Domnul să te pomenească, atunci când tu uita-vei de El. Fie Domnul Iisus Hristos învăţătorul tău în toate, la Care ridicându-ţi ochii, să te întrebi adesea: ce-ar fi cugetat şi făcut acum Isus Hristos. Fii sfios, tăcut şi smerit; taci şi suferă după măsura lui Hristos. El nu-ţi va încredinţa crucea pe care nu o vei putea purta; Te va şi ajuta să o duci. Nu gândi să primeşti ceva fără suferinţă şi fără stricăciunea sufletului. Cere de la Domnul Dumnezeu har să poţi împlini pe cât poţi mai bine sfintele porunci ale Lui, chiar dacă ţi s-ar părea truda peste măsură. Când vei izbândi întocmai vreo una din poruncile Domnului, să te aştepţi la ispite, căci iubirea lui Hristos se încearcă prin înfruntarea obstacolelor. Nici pentru scurtă vreme să  nu-ţi îngădui să leneveşti, ci să te afli în ocupaţii şi eforturi în tot ceasul, leneşul nu merită numele de om. Retrage-te din mijlocul oamenilor, după exemplul lui Hristos, pentru a aduce slavă Tatălui ceresc. Când grijile îţi apasă greu pe suflet sau rugăciunea cea cucernică se răceşte, nu renunţa la fapta cea bună, căci şi Domnul Iisus Hristos s-a rugat de trei ori când sufletul ajunsese împovărat de moarte. Să le faci pe toate întru numele Domnului Hristos, şi astfel fapta ta va fi întru cuvioşie. Fugi şi de păcatele cele mai mici, asta te va feri să comiţi unele mai mari şi mai grele. Dorind să nu te chinuie gândurile cele vătămătoare, cu smerenie să primeşti umilirea (уничижение) sufletului, precum şi durerile mădularelor, şi nu doar într-un timp anume, ci mereu şi în tot locul. Orice gânduri care te îndepărtează de la Domnul, cu osebire spurcatele gânduri trupeşti, îndepărtează-le cu grabă, precum imediat înlătur o scânteie care ţi-a nimerit pe veşminte. De cum te încearcă un astfel de gând, roagă-te fierbinte: Doamne, miluieşte-mă, Doamne, ajută-mi, Doamne, nu mă lăsa, fereşte-mă de ispite. Şi să nu te sminteşti la vremea ispitelor. Cel care îţi trimite ocaziaunea înfruntării, Acela îţi va adăoga puteri pentru biruinţă. Să-ţi fie cugetul liniştit, sperând mereu către Domnul: căci dacă Domnul e cu tine, cine îţi va sta împotivă? [...] Să nu te împovărezi cu multe noutăţi, acestea distrag unitatea duhului. Dacă ai adus foloase cuiva prin slovele tale, recunoaşte în asta lucrarea harului dumnezeiesc. Iar când te afli de unul singur, cercetează-te spre a vedea dacă nu ai devenit mai rău decât ai fost altădată, dacă nu te-ai afundat în oarece păcate, nefăcute anterior? Dacă nu vei regreta profund din cauza păcatului săvârşit, din nou cădea-vei repede în aceiaşi cursă. Străduieşte-te să faci binele oricând şi orişicui, de care eşti capabil şi oricare ar fi acesta, fără să te îngrijeşti dacă va fi apreciat sau nu efortul tău, şi nu aştepta nicio răsplata pentru bine. Nu te bucura când săvârşeşti binele, ci bucură-te când fără ţinere-de-minte-a-răului vei suporta înjosirea făcută ţie de altcineva, cu osebire de acela căruia i-ai arătat fapta cea bună. Dacă cineva nu va asculta de cuvânt, nu îi provoca nicidecum înfierbântarea: foloseşte-te de harul pierdut de acela. Căci, nemânierea îţi va aduce foloase nenumărate. Dar când răul unuia se răspândeşte peste cei mai mulţi, nu-l răbda pe acesta, caută la folosul mulţimii. Trebuinţa comună e mai presus decât cea particulară."             

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article