Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

10 novembre 2006 5 10 /11 /novembre /2006 13:05

                                                      Acest text se transpune pentru prima oara in limba romana, si apartine Arhiepiscopului Platon al Kostromei şi Galiciei (1809-1877), unul din marii propovadauitori si scriitori crestini ai Rusiei de dinaintea dezastrului comunist. Este un fragment din multele lui scrieri despre cum trebuie sa ne petrecem ziua.

" Îndeamnă-te mereu să te trezeşti mereu devreme şi la o oră anume. Fără motiv să nu-ţi prelungeşti somnul mai mult de şapte ore. Imediat de cum te-ai trezit înalţă-ţi mintea la Dumnezeu, şi cu smerenie să-ţi faci semnul crucii, gândindu-te la Domnul Iisus Hristos, cel răstignit pe cruce pentru mântuirea noastră. Coboară imediat din aşternuturi, îmbracă-te şi nu-ţi îngădui să leneveşti mai mult în pat. Punându-ţi veşmintele, ia seama că eşti în prezenţa lui Dumnezeu şi a Îngerului-Păzitor, şi adu-ţi aminte de căderea lui Adam, care prin păcat s-a lipsit de odăjdiile neprihănirii, şi roagă-L pe Domnul Iisus Hristos să-ţi dea harul de a Te îmbrăca cu El. Imediat după aceea începe rugăciunile de dimineaţă: aplecându-ţi genunchii, roagă-te cu mare luare aminte, atent, şi cu smerenie adâncă, aşa cum se cuvine în faţa Atotputernicului; cere la El credinţă, speranţă şi iubire, binecuvântare pentru ziua ce o ai a petrece, dar şi forţă pentru a întâmpina cele câte îţi vor fi trimise de El pentru această zi, pentru a înfrunta toate greutăţile, năpastele, suferinţele, tristeţile şi bolile trupului şi sufletului, din dragoste pentru Iisus Hristos. Ia hotărârea fermă de a face acestea pentru Domnul Dumnezeu, a primi toate de la Mâna Sa părintească, şi mai ales, decizia de a face un anume bine, şi de a evita un anume rău.  Dedică fiecarei dimineţi, măcar un sfert de oră, cugetării asupra adevărului credinţei, mai ales tainei de nepătruns a întrupării Fiului lui Dumnezeu şi celei de-a doua veniri a Acestuia, gândeşte-te la Iad şi la Rai. Cugetează astfel: se prea poate, ca ziua asta să fie ultima a vieţii mele - şi să faci toate astfel, cum le-ai face pregătindu-te să apari în faţa judecăţii făcute de Domnul. Mulţumeşte Domnului Dumnezeu pentru că te-a păzit în noaptea ce-a trecut, că eşti viu, şi nu te-a lăsat să mori în păcate. Câţi oameni au ajuns în faţa înfricoşătoarei judecăţi a Domnului, în ceasurile nopţii ce s-a scurs! Mulţumeşte aşijderea Domnului că mai ai timp pentru mila şi harul Său, şi mijloace pentru căinţă, pentru a dobândi cerurile. În fiece dimineaţă gândeşte-te la tine, că doar de acum de abia începi şi doreşti să fii creştin; iar timpul ce a trecut, s-a risipit în van. După rugăciuni şi după meditaţii, dacă timpul îţi permite, citeşte dintr-o carte duhovnicească, de pildă, din cea a Sfântului Dimitrie "Alfabetul Duhovnicesc" sau a Ierarhului Tihon din Zadonsk "Comoară duhovnicească de la lume adunată", şi citeşte până ce inima ta se va despietri. Meditează adânc la fiece pasaj, şi apoi mergi mai departe, cu luare aminte fiind la cele câte îţi spune inimii Domnul. După acestea, ocupă-te de treburile tale, şi fie toate întru slava Domnului - ţine minte, că Dumnezeu Te vede în tot locul,  precum şi ocupaţiile, simţămintele, gândurile şi dorinţele tale, şi generos îţi va răsplăti pentru faptele cele bune. Nu începe nici un lucru fără să te rogi Domnului Dumnezeu, căci cele ce le facem şi vorbim fără molitfă, se înfăptuiesc fie întru păcat, fie devin vătămătoare pentru noi, într-un mod necunoscut nouă.   Însuşi Dumnezeu a zis: fără Mine nu puteţi face nimic.  Buna-cuviinţă să fie prezentă printre lucrurile tale, succesul acestora încredinţându-le Domnului. Împlineşte tot ce e dificil pentru tine - ca o epitimie pentru păcatele tale, în duhul ascultării şi smereniei; în timpul ocupaţiilor tale pronunţă scurte rugăciuni, îndeosebi, rugăciunea inimii, şi imaginează-ţi mereu pe Iisus, Care în sudoarea frunţii a muncit pentru pâinea sa, alături de Iosif. Dacă ocupaţiile tale se împlinesc cu bine, după voinţa inimii, mulţumeşte pentru acesta Domnului; dar dacă acestea nu sunt cu bun succes, şi astea sunt cu ştirea lui Dumnezeu, iar El le face pe toate bine "          

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
8 novembre 2006 3 08 /11 /novembre /2006 19:41

                                                     In penultimul numar al editiei romanesti a prestigioasei Business Week se reia integral textul deosebit de interesant a lui Pete Engardio Capitalismul karmic ( Karma Capitalism: http://www.businessweek.com/globalbiz/content/oct2006/gb20061019_650475.htm), In care specialistul in problematica lumii hinduse relateaza pe larg despre o metamorfoza profunda ce se petrece astazi in lumea afacerilor globale. Este vorba despre intoarcerea unei parti a oamenilor din mediul afacerilor catre intelepciunea Rasaritului antic, catre Bhagavad Gita, si spre noi viziuni care nu tintesc doar si exclusiv profitul si acumularea nelimitata de capital. Se pare, ca exista deja un numar mare de profesori si guru spirituali in scolile cele mai prestigioase de business din lume, provenind in special din India. Acest fapt duce la o recalibrare a strategiilor marilor corporatii, astfel incat accentul se pune pe relatia directa si foarte atenta cu beneficiarul si clientela, care pina de curind era de cele mai multe ori o abstractiune in optica marilor producatori, ori massa buna doar de exploatat! Acest fapt pare cu atat mai suprinzator (si imbucurator) cu cat acum cativa ani, in plin avant al globalismului, se vorbea despre o "expiere" brutala a componentei spirituale din toate sferele mediului de afaceri, iar astazi s-a ajuns la a se afirma raspicat : "Este ideea ca organizatiile pot simultan crea valori si dreptate sociala". Sigur, astfel de efuziuni trebuie privite cu multa prudenta si discernamant, caci ele pot face parte din chiar acelasi sistem al dominatiei capitalismului post-industrial, dar ideea trebuie preluata si dezvoltata. Merita toata atentia si necesita o analiza matura. Noi, esticii, ar trebui oarecum sa ne bucuram de aceasta framantare si febrila cautare a "salvarii", care trebuie citita inapoia interesului sporit pe care lumea o cauta in domeniul spiritului si filosofiei orientale(mai recente si mai noi). Sunt niste lectii din care ar trebui sa invatam, sa nu neglijam faptul ca personaje ca C. K. Prahalad, Ram Charan, Swami Parthasarathy si Vijay Govindrajan vin din lumea indiana, si reprezinta niste veritabile modele pentru tanara generatie de afaceristi din Occident sau SUA. Aici, am avut o continuitate a exercitiului spiritual, a trairii spiritului si, in absolut, ideea umanitatii s-a conservat aproape nealterata. Nu in ultimul rand, fara tagada, datoram acest avantaj bisericii traditionale. Chiar daca aceasta are, de ceva timp, probleme cu propria definire, cu propria identitate.          

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
6 novembre 2006 1 06 /11 /novembre /2006 16:25

Cum spuneam, proiectul de la Capul Dolosman - Arganum a beneficiat de o foarte buna documentare; pentru cine n-a fost la fata locului, catalogul este o excelenta sursa de a arata in detaliu etapa cu etapa intregul proces de realizare a "refugiului"...Protagonistii acestei "interventii" au fost: arhitectii - Mariana Celac, Catalin Berescu si Anders Goransson, si sculptorii - Dumitru Verdianu, Alexandru Nancu, Alexandru Grosu. NATURAL, astepam continuarea...

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
4 novembre 2006 6 04 /11 /novembre /2006 12:36

 Construcţiile recente, explozia acestora nu înseamnă nepărat betoane, sticlă, structuri de fier şi grinzi standartizate. Mi-a atras atenţia zilele trecute o expoziţie din subsolul librăriei Cărtureşti: LUT / ADOBE 2006, tocmai prin faptul că un mic grup de artişti şi arhitecţi au părăsit pentru o vreme (20 iulie-6 august)tumultul marilor oraşe spre a se izola într-o zonă "ancestrală", cea a proximităţii lacului Razelm, într-un perimetru în care se spune s-a aflat cetatea romano-bizantină Argamum / Orgame, de lângă Jurilovca, pentru a închipui în dimensiuni reale o construcţie specifică locului. Au construit o casă din matrialele pe care le-a oferit situl natural: lut, paie, piatră. "Intervenţia" artistică în această ambianţă a avut pe de-o parte o menire estetică, iar pe de alta, una funcţională, spre a arăta că se poate construi şi astăzi din materiale ecologice, minimale, ieftine, uşor de mânuit, "calde"...La edificarea casei din lut au contribuit şi localnicii, atraşi de acest efort intelectual inedit şi firesc, în aceiaşi vreme. Efortul fizic, depus deopotrivă la "dezghiocarea" stratului terestru, în vederea descoperirii vestigiilor arheologice aflate în sit, cât şi cel în vederea construirii adăpostului, a fost conjugat cu discuţii şi dezbateri pe tema construirii şi a locuirii. Ambele teme, se pare, au o oarecare urgenţă în spaţiul nostru...Catalogul care a fost editat cu această ocazie, documentează de o manieră foarte meticuloasă toate etapele acestui proiect care reclamă un demers intelectual pe termen lung. Bogăţia materialului ilustrativ, prezent şi în expoziţie, ne face părtaşi direcţi ai faptului petrecut la Capul Doloşman.

http://www.pact-online.ro/studii/adobe-2006.htm

******************************************************************************************************************  

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
2 novembre 2006 4 02 /11 /novembre /2006 12:22

Scrisoarea a 20-a

Unui student care întreabă cine sunt cei săraci cu duhul

" Feciciţi cei săraci cu duhul, fiindcă a lor este Împărăţia Cerurilor, a zis Domnul Hristos. Pe tine te descumpăneşte acest lucru. Descumpănirea ta vine din faptul că încurci debilitatea mintală a oamenilor slab dezvoltaţi cu sărăcia pe care o laudă Hristos.

Sărăcia duhovnicească, altfel spus frângerea inimii, este o însuşire a celor mai bune minţi pe care le-a avut lumea. Este conştiinţa murdăriei proprii înaintea curăţiei lui Dumnezeu, conştiinţa deplinei atârnări proprii de nemărginita putere a Domnului.

Împăratul David a grăit despre sine: eu vierme sunt, şi nu om - iar împăratul David nu era debil mintal, ci a fost o minte bogată şi genială. Fiul lui, preaînţeleptul Solomon, a scris: nădăjduiesc către Domnul cu toată inima mea, şi pe înţelegerea ta nu să nu te bizui. Asta înseamnă a fi sărac cu duhul, şi anume a te încredinţa întreg lui Dumnezeu, iar în sine a nu crede.

Fericit este cel care e în stare a mărturisi fără făţărnicie: "Puterea mea este neputincioasă, înţelegerea mea nevolnică, voinţa mea şovăielnică - Doamne, ajută-mi!"

Sărac cu duhul este sfântul care, precum apostolul Pavel, poate să spună: eu nimic nu ştiu, fără numai de Hristos!

Sărac cu duhul e savantul care, precum Newton, recunoaşte că neştiinţa este nemărginit mai mare decât ştiinţa sa.

Sărăcia cu duhul este antipodul desăvârşit al trufiei şi laudei de sine. De prosteasca, foarte prosteasca trufie şi pierzătoarea trufie şi de pierzătoarea laudă de sine a vrut Hristos să ne păzească atunci când i-a lăudat pe cei săraci cu duhul.

Pace ţie şi bucurie de la Domnul! "

SURSA: Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi , scrisori misionare. Traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, Buc., pp. 41-42.    

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
31 octobre 2006 2 31 /10 /octobre /2006 15:37

       Despre soarta tulburătoare a părintelui ortodox Ioan Sabău, care a fost întemniţat sub trei regimuri dictatoriale, dar care spune: "Nu am suferit pentru anii mei de temniţă, ci pentru patimile familiei mele". Un model de demnitate, moralitate şi smerenie. A se citi integral articolul şi un scurt interviu cu părintele nonagenar:    http://www.evz.ro/article.php?artid=278333.

Orice comentariu este de prisos!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
30 octobre 2006 1 30 /10 /octobre /2006 14:21

       După citirea pericopei evanghelice la sărbătoarea Sfântului mare Mucenic Dimitrie-izvorâtorul-de-Mir a ţinut predică ÎPS Sofronie, ierarhul românilor din Ungaria (din Gyula). A vorbit pe larg despre sintagma hristica "iubiţi-vă unii pe alţii". A făcut un excurs captivant în datele istorice legate de Sf. Dimitrie, moaştele căruia se află la Thessalonic, şi despre legăturile tuturor ortodocşilor din întregul areal balcanic. Arcul peste timp şi spaţii între acele moaşte taumaturgice şi cele pe care le deţin cu mare cinstire românii, cele ale Sf. Dimitrie cel Nou Basarabov - acoperă popoare şi credinţa ortodoxă păstrată cu multă grijă. Ideea ierarhului era ca nu există vremi fără sfinţi, cuvioşi şi  binecredinciosi... şi cât de mult înseamnă să aibă Muntenia aceste sfinte moaşte, ale Sf. Dimitrie cel Nou Basarabov, că Moldova le are pe cele ale Cuvioasei Parascheva, iar Ardealul - mulţii ei Sfinţi din mănăstirile ortodoxe!  Că toţi aceştia vor fi prăznuiţi dimpreună la singura mănăstire de pe întinsul B.O.R., care are hramul Tuturor Sfinţilor Români - de la Popeşti-Leordeni, ctitorie a Preafericitului Patriarh Teoctist.                                                                                                                         

Acesti doi ierarhi tineri, din fotografia făcută de mine la faţa locului, adică în Dealul Mitropoliei, sunt ÎPS Sofronie (stanga) si IPS Sebastian Ilfoveanu, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, sunt speranţa înnoirii şi primenirii Ortodoxiei româneşti actuale...  

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
25 octobre 2006 3 25 /10 /octobre /2006 09:32

                Recomand tuturor celor care doresc sa inteleaga mecanismele ascunse si "tari" ale unei revolutii sa citeasca cu luare aminte acest text, al unuia dintre scriitorii cei mai seriosi ai vremurilor noastre, Peter NADAS>

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=143&cmd=articol&id=4141 

                 Nu va descurajati deloc, intelegeti!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
24 octobre 2006 2 24 /10 /octobre /2006 14:25

              Astăzi lucrând la un articol despre Moara Roşie, solicitat de revista HABITAT, mi-am amintit că atenţiei mele a scăpat semnalarea unei barbarii petrecute anul trecut, în luna iulie, înaintea Sărbătorii Limbii noastre. Este vorba de demolarea şi dispariţia definitivă a Casei Feodosie, atribuită arh. Bernardazzi, care se afla în chiar inima Chişinăului, la adresa: Bd.Ştefan Cel Mare nr. 160. Deşi era monument istoric şi de arhitectură, imobilul a fost spulberat într-o noapte (practica asta mi-a amintit imediat de dispariţiei Clopotniţei, parte din ansamblul arhitectural al Catedralei, în anul 1962!). Dacă în anul 1962 astfel de acte de barbarie erau posibile în ex-U.R.S.S. - stat polieţienesc şi dictatorial - e cu atât mai de necrezut este ca astfel de demolări să se fi produs în anul 2005... Informaţia despre acest monument este extrem de parcimonioasă, seacă, de aceea, acum nu fac decât să plasez doar două imagini ale defunctei  Case Feodosie pentru a se vedea cât de spectaculoasă era aceasta, reprezentativă pentru arhitectura urbei, de la finele secolului al XIX.

                Din păcate, nu am o imagine de ansamblu a imobilului, dar detaliul acesta fotografic poate da seama plenar despre calitatea lui arhitecturală şi plastica faţadei lui. 

                                          Acesta este un detaliu de balcon, element figurativ-antromorf.

Fotografii: Natalia Motili

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Chișinăul din alte vremuri
commenter cet article
23 octobre 2006 1 23 /10 /octobre /2006 08:37

             OMUL ÎN PALATELE ÎMPĂRĂTEŞTI

            Ziditorul a toate şi a tot a pregătit un palat domnesc viitorului împărat: aşa au apărut mările, pământul şi cerul, aidoma unui acoperământ, care le veghează pe toate acestea, şi bogăţii multe aduse au fost în acest palat. Bogăţii numesc orice vietate, plantele toate şi mugurii acestora, toate cele simţitoare, care respiră şi sunt însufleţite. Dacă în şirul bogăţiilor trebuie adăogate şi obiectele, ce sunt considerate preţioase în ochii oamenilor de dragul frumuseţii lor cromatice, aşa cum sunt, de pildă, aurul şi argintul, aşijderea acele pietre îndrăgite de oameni, preaplinul acestora ascunse fiind în sânurile pământului, ca în beciurile domneşti, Creatorul L-a arătat următor lumii pe om; ca să devină acesta spectator şi stăpân al minunilor Sale - prin împărtăşire primind înţelepciunea Lui, iar prin frumuseţea şi măreţia celor văzute cercetând mai presus decât cuvântul şi inexprimabila putere a Creatorului. Tocmai de aceea, ultimul a fost creat pe lume omul: nu ca să fie ultimul, ci chemat să devină dintru început împărat asupra celor dăruite lui. Aidoma bunei gazde, care nu invită pe nimeni la sine acasă înainte să pregătească hrana, ci pune totul în bună rânduială, casa şi masa, - la fel, Cel bogat şi darnic, ce primeste in ospeţie natura noastră, înfrumuseţând în felurite chipuri această casă, şi înfăţişând ospăţul cel prea încărcat, l-a introdus aici pe om, încredinţându-i să se bucure de cele câte le are, nu de câte îi lipsesc...  

******************************************************************************************************************

SURSA: Svjatiteli Grigorii Nissky, Ob ustro'stve celoveka, Sankt-Petersburg, 1995, pag. 13-14. Multumiri domnului Adrian Vlas pentru asistenţa acordată în deslişirea anumitor termeni.     

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article