Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

24 octobre 2006 2 24 /10 /octobre /2006 14:25

              Astăzi lucrând la un articol despre Moara Roşie, solicitat de revista HABITAT, mi-am amintit că atenţiei mele a scăpat semnalarea unei barbarii petrecute anul trecut, în luna iulie, înaintea Sărbătorii Limbii noastre. Este vorba de demolarea şi dispariţia definitivă a Casei Feodosie, atribuită arh. Bernardazzi, care se afla în chiar inima Chişinăului, la adresa: Bd.Ştefan Cel Mare nr. 160. Deşi era monument istoric şi de arhitectură, imobilul a fost spulberat într-o noapte (practica asta mi-a amintit imediat de dispariţiei Clopotniţei, parte din ansamblul arhitectural al Catedralei, în anul 1962!). Dacă în anul 1962 astfel de acte de barbarie erau posibile în ex-U.R.S.S. - stat polieţienesc şi dictatorial - e cu atât mai de necrezut este ca astfel de demolări să se fi produs în anul 2005... Informaţia despre acest monument este extrem de parcimonioasă, seacă, de aceea, acum nu fac decât să plasez doar două imagini ale defunctei  Case Feodosie pentru a se vedea cât de spectaculoasă era aceasta, reprezentativă pentru arhitectura urbei, de la finele secolului al XIX.

                Din păcate, nu am o imagine de ansamblu a imobilului, dar detaliul acesta fotografic poate da seama plenar despre calitatea lui arhitecturală şi plastica faţadei lui. 

                                          Acesta este un detaliu de balcon, element figurativ-antromorf.

Fotografii: Natalia Motili

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Chișinăul din alte vremuri
commenter cet article
23 octobre 2006 1 23 /10 /octobre /2006 08:37

             OMUL ÎN PALATELE ÎMPĂRĂTEŞTI

            Ziditorul a toate şi a tot a pregătit un palat domnesc viitorului împărat: aşa au apărut mările, pământul şi cerul, aidoma unui acoperământ, care le veghează pe toate acestea, şi bogăţii multe aduse au fost în acest palat. Bogăţii numesc orice vietate, plantele toate şi mugurii acestora, toate cele simţitoare, care respiră şi sunt însufleţite. Dacă în şirul bogăţiilor trebuie adăogate şi obiectele, ce sunt considerate preţioase în ochii oamenilor de dragul frumuseţii lor cromatice, aşa cum sunt, de pildă, aurul şi argintul, aşijderea acele pietre îndrăgite de oameni, preaplinul acestora ascunse fiind în sânurile pământului, ca în beciurile domneşti, Creatorul L-a arătat următor lumii pe om; ca să devină acesta spectator şi stăpân al minunilor Sale - prin împărtăşire primind înţelepciunea Lui, iar prin frumuseţea şi măreţia celor văzute cercetând mai presus decât cuvântul şi inexprimabila putere a Creatorului. Tocmai de aceea, ultimul a fost creat pe lume omul: nu ca să fie ultimul, ci chemat să devină dintru început împărat asupra celor dăruite lui. Aidoma bunei gazde, care nu invită pe nimeni la sine acasă înainte să pregătească hrana, ci pune totul în bună rânduială, casa şi masa, - la fel, Cel bogat şi darnic, ce primeste in ospeţie natura noastră, înfrumuseţând în felurite chipuri această casă, şi înfăţişând ospăţul cel prea încărcat, l-a introdus aici pe om, încredinţându-i să se bucure de cele câte le are, nu de câte îi lipsesc...  

******************************************************************************************************************

SURSA: Svjatiteli Grigorii Nissky, Ob ustro'stve celoveka, Sankt-Petersburg, 1995, pag. 13-14. Multumiri domnului Adrian Vlas pentru asistenţa acordată în deslişirea anumitor termeni.     

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
19 octobre 2006 4 19 /10 /octobre /2006 10:04

" Căci dacă pentru cineva bucuria lui atârnă de purtările sale, ea va fi una amăgitoare. Mai mult: va fi o bucurie săracă! Şi săracă va fi nu numai bucuria lui, dar şi cunoaşterea sa. Căci cine se veseleşte pentru că a înţeles pe Dumnezeu e într-adevăr bun, acela se mângâie cu o mângâiere care nu trece şi se bucură cu o bucurie adevărată; aceasta pentru că, aşa cum s-a spus, sufletul său s-a înţelepţit şi a înţeles că într-adevăr bunătatea lui Dumnezeu este nemăsurată.

Pentru că firea omenească nu se îndreaptă pe ea însăşi, întrucât e necontenit mai prejos decât ceea ce trebuie să fie. Din pricina înclinării ei, a slăbiciunii ei, a trupului, a piedicilor, a mişcărilor, precum şi a ceea ce îi vine din afară şi seamănă cu toate acestea, El [Dumnezeu] Şi-a pus în gând să lucreze orice stratagemă [şiretlic] pentru el [omul] să fie socotit tot timpul drept înaintea Sa potrivit cu ceea ce s-a auzit din Scriptură.

Căci pentru El un păcat nu face cât un păcătos. Îi place ca el să se ferească, pe cât îi stă în putinţă, de prilejurile de păcat, dar când se întâmplă ca acesta să facă răul, El nu încetează  să-şi reverse bunăvoirea Sa. Când cade în păcate grele, El îl acoperă; pentru ca ele să nu ajungă la cunoştinţa oricăruia, îl ajută pe cel ce a greşit. Căci vezi cum în păcatele grele El scoate la iveală doar cu anevoie câţiva păcătoşi, şi aceasta numai pentru a trezi frica în cei nepăsători; îngăduie să se vadă însă păcatele mici, ca prin ele să îndrepteze păcatele mai grele care rămân ascunse." 

SURSA: Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici  Partea III, recent regăsită, ed. Deisis, Sibiu, 2005, pp. 75-76. În româneşte: diac. Ioan I. Ică jr. 

***************************************************************************************************************** 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
17 octobre 2006 2 17 /10 /octobre /2006 11:07

La finele săptămânii trecute s-au produs mai multe evenimente expoziţionale în capitală. Poate cel mai important a fost deschiderea Bienalei Intenaţionale a Tinerilor Artişti, ediţia a doua, care s-a structurat sub genericul - ABSENT WITHOUT LEAVE [AWOL]. Organizator: Fundaţia META. Îmi vine în minte un set de observaţii preliminare. De data asta organizarea a fost a fost mai bună, mai legată decât cea de acum doi ani, şi asta, poate, şi din cauza că întregul ansamblu expoziţional s-a proiectat într-un singur spaţiu: Palatul Brătianu, recent restituit proprietarilor de drept. Acesta se află în strada Visarion nr.6, Bucureşti. Monumentul ales pentru expoziţie este atât de copleşitor (deşi destul de decrepit şi prăfuit), încât arta contemporană plantată în el trebuia să se raporteze (poate) în primul rând la interioarele lui, şi de-abia apoi, să iniţieze un dialog/o interlocuţie cu spectatorul potenţial. Chiar dacă bienala este concepută ca o cavalcadă de compartimente (5 secţiuni), cu artişti şi curatori distincţi, toată lumea implicată în proiect avea a se confrunta cu "capcana" contextuală a edificiului. Acesta a făcut ca orice ai fi plasat acolo, să pălească şi să devină cumva un atavism al locului... Şi asta pentru că Palatul Brătianu a fost utilizat ca simplu recipient bun la toate, şi nu ca un spaţiu de coabitare a pieselor artistice. Unii artişti (şi poate, curatori!) au simţit această "presiune", şi au lucrat raportându-se la ea... Soluţiile erau, practic două, fie să înserezi piese deja realizate, în mediul disputat între curator şi artist, fie să re-converteşti propria lucrare de artă în datul arhitectural existent. Ambele strategii erau destul de absente din ansamblul bienalei, văzute în grabă, e drept. Oricum, aceste note sunt preliminare. Dar chiar şi aşa am remarcat câteva lucrări subsumabile benefic tezei: Arta este întotdeuna în altă parte. Sunt perfect de acord cu afirmaţia asta, căci arta aproape că nu mai este printre noi, şi cu atât mai puţin, pentru noi

Iată câteva din lucrările care m-au încântat cel mai profund: a fost The Flaying Ships, de Mattias Deumlich, instalaţie (1992-2005). O lucrare care transformă plastic efemerul şi deşertăciunea în act poetic pur. O alta, era filmul video TREES, semnată de Guy Gormley & Jack Stubbs Wormell, în care am regăsit tineri "arcoşaţi" în copaci, veghind filosofic în postura de ursuleţi coala. Cred că un comentariu la acest din urmă film s-ar putea face printr-o relectură atentă a celebrei cărţi a lui Hakim Bey - TAZ (atention pour le connaisseurs!). Desenele semnate de Lala Rascic, Invisible people invoca, subliminal şi de o manieră extrem de discretă, trecerea celor care au populat acest edificiu - m-au silit să decelez o posibilă cheie de lectură...Aşijderea, echilibristica omului din lucrarea video a lui Ivan Mudov, a avut şi ea darul să dau dreptate celor care încearcă să desluşească mecanismele care au dus la autismul artei contemporane. Pentru că o bună parte a vieţii mele este legată de Calea Văcăreşti, nu pot trece cu vederea insistenţa cu care revine la acel locus duetul Mona Vătămanu& Florin Tudor. Este cu adevărat o groapă imensă în vintrea oraşului acel uriaş lac absent; asupra căruia doar artiştii mai atrag atenţia, deopotrivă cu ciudatele fenomene sociale care parazitează în jurul lui...Nu în ultimul rând, intervenţiile  Ancăi Benera, în podul  Palatului Brătanu, secondată de Miranda Blennerhassett. Fâşiile albe din mansarda casei par raze de lumină în contextul acela derutant şi nepopulat...La ieşirea din Palat sunt plasate teancuri de pungi, aidoma acelora pe care le primeşti în avion, ca element ce trebuie să te prezerveze de efectele turbulenţelor aeriene. Anca Benera a conceput, cu ironie, acest obiect (mai ales) pentru cei cărora arta actuală le provoacă încă un efect vomitiv...derutant, alienant şi anihilant.  Asta vorbeşte ceva foarte profund despre arta ce se face azi...care e mereu în altă parte.

ABSENT WITHOUT LEAVE [AWOL]. Este unul din proiectele cele mai imporante ale anului expoziţional din România, asupra căruia voi reveni cu analize ceva mai aplicate şi însoţind comentariile mele cu imagini.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
12 octobre 2006 4 12 /10 /octobre /2006 13:38

Astazi a fost anuntat castigatorul Premiului Nobel pentru literatura: Orhan Pamuk (n.1952)

http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/2006/pamuk-bibl.html

In limba romana i s-a tradus foarte de curand romanul  Mă numesc Roşu

http://www.curteaveche.ro/bookdescription.php?book=425

Felicitari editurii Curtea Veche pentru premonitia si curajul de a edita acest autor care, iata, este de astazi detinatorul Premiului Nobel pentru literatura. Performanta asta a anticipat-o doar editura EST, care l-a editat in romana pentru prima oara pe scriitorul Imre Kertesz, mult inainte ca acesta sa fie incununat cu acelasi premiu...

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Nobel
commenter cet article
12 octobre 2006 4 12 /10 /octobre /2006 09:19

Si cartea romaneasca este in plin proces de reconstructie...imi spunea cineva, specialist occidental in corpul de litera (schrift design), ca noi, romanii, avem mari probleme cu designul semnelor diacritice...ca acestea apar in tipariturile romanesti cumva alandala, haotic, neconstientizandu-se pina la capat ca semnul acesta, care face distinctia dintre litere, nu poate fi/arata oricum, ci trebuie conceput si construit cu aceiasi grija si profesionalism cu care se articuleaza orice litera a alfabetului! Am in fata un produs poligrafic ireprosabil  si din acest punct de vedere. E vorba de catalogul "Clubului ilustratorilor", 2006. El contine 25 de autori, grupati in jurul neobositei si proteicei artiste Stela Lie , fosti si actuali studenti si colegi. Nu voiesc a povesti continutul acestei carti absolut minunate, ci doar intentionez sa atrag atentia asupra calitatilor ei grafice si poligrafice, de cel mai inalt nivel. Se poate si la noi face o veritabila arta a cartii, si a o prezenta pe masura imaginatiei si poftei de a face bine, a autorilor ei. Bucurati-va de acest album...Designul & DTP apartin Silviei Olteanu. Nu se putea a nu aminti acest mare amanunt.  

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
10 octobre 2006 2 10 /10 /octobre /2006 10:29

DESPRE SMERENIE

"Putem învăţa smerenia şi de la contemplarea frumuseţii şi fineţii florilor, a rapidei lor ofiliri, de la contemplarea frumuseţii şi zvelteţii copacilor, a căderii lor sub securea omului sau sub presiunea vântului. Sunt încântătoare şi suave florile, dar nu au cu ce se trufi: nu îşi aparţin sieşi, ci Domnului, şi repede se veştezesc; mununaţi şi armonioşi sunt copacii, dar ei nu se laudă: Domnul i-a plantat, i-a adăpat şi i-a crescut. Aşijderea şi oamenii chipeşi şi măreţi, aidoma florilor câmpului şi copacilor drepţi, - nu au motiv de laudăroşenie: trupul lor e creaţia Domnului; nimic din ei nu le aparţine; Dumnezeu l-a crescut, i-a dat hrană şi apă  pentru viaţă; cât despre suflet, nu încape nici o îndoială - este pe deplin de la Domnul. Se prăbuşesc şi plantele şi arborii, chiar dacă unele vieţuiesc mai mult şi altele mai puţin. Tot astfel, şi oamenii, oricine ar fi ei, cad seceraţi sub securea morţii".

"Despre Dumnezeu - Făcătorul lumii", P.S.S. Sankt-Petersburg, 1911, vol.1, pp.59-60. În româneşte: Vladimir Bulat      

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
6 octobre 2006 5 06 /10 /octobre /2006 08:29
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
4 octobre 2006 3 04 /10 /octobre /2006 09:17

" Cand Basarabia isi spune Republica Moldova, este un nonsens. Ginditi-va la o tarisoara care s-ar numi astazi Italia de Sud. Tot un nonsens: sa spui limba moldoveneasca, atunci cind ea e limba romana. Eu cred ca nu e o proba de nationalism sa nu suporti astfel de imposturi istorice. Intr-o tara ocupata de straini nationalismul nu mai are conotatie peirotiva.

Julien-Jacques Julliard, scriitor francez, care scrie la cel mai bun saptamanal de stinga parizian, spune ca relatia cu nationalismul este exact cu e cea cu colesterolul, adica este cel bun si cel rau. Daca esti ocupat, trebuie sa ai sentimentul nationalsimului cel bun.

Si mai e un lucru de punctat. Intre pacatele cele mai mari ale political correctness este nu numai multiculturalismul impotriva caruia Allan Bloom a scris pagini remarcabile de ironie muscatoare, ci si faptul ca drepturile omului nu mai sint aplicate individual, ci doar comunitatilor si intre aceste comunitati - minoritatilor. Adica, daca esti minoritar, ai toate drepturile, daca esti majoritar, n-ai nici unul. Ori, acestea sint aberatii, pentru ca democratia este a majoritatii si pe baza ei se fac si alegerile, cu obligatia ca aceste majoritati sa sigure drepturile minoritatilor. Ori, exact acest fenomen se aplica actualmente in Basarabia: minotitatile (rusii, gagauzii etc.) au toate drepturile, iar populatia bastinasa - nici unul! "

SURSA: Lucretia Barladeanu, Dialoguri parisiene. Editura ARC, Chisinau, 2005, pp. 15-16.

***************************************************************************************************************** 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
3 octobre 2006 2 03 /10 /octobre /2006 12:28
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article