de Alexandr Iashvili (Tbilisi)
Gruzia este în şoc. Autorităţile Republicii Autonome Adjare au spulberat o biserică aflată în construcţie în chiar ziua Înălţării Domnului, un locaş ce urma să fie sfinţit în cinstea Arhanghelului Gavriil. Demolată pentru a-i face pe plac lui Mikhail Saakashvili. Aproape simultan, a fost demontat un crucifix ortodox masiv, aflat la întrarea în oraşul Kobuleti. Bisericile erau demolate adesea în Gruzia. De regulă - de către cuceritori. De către arabi, de hoardele lui Chinghiz-Han, de către turci şi perşi. Fireşte, şi bolşevicii erau responsabili de astfel de fapte. Dar pentru prima oară, în cei 1700 de ani de când creştinismul fusese proclamată religie de stat, biserica suferă de pe urma unor funcţionari zeloşi, dornici să facă pe placul puterii. Comentariul părintelui duvovnicesc al tuturor ortodocşilor gruzini, Patriarhul-catholikos al întregii Gruzii, Ilie al II-lea, a fost frust - "Întristător", a spus acesta. În vreme ce ortodocşii adunaţi pe ruinele bisericii, pe a căror bani aceasta se zidea, scandau: "Criminalii!".
"Unde sunt apărătorii legii, cei care apără doar drepturile diverselor secte, a iehoviştilor care au împânzit ţara? Ce tapaj se stârneşte atunci când cineva încearcă să jeneze interesele acestora! De ce oare pe noi, ortodocşii, nu ne apără nimeni?" - cu lacrimi în ochi a declarat unul dintre demonstranţi.
Un altul, a fost şi mai categoric: "Puterea îşi sapă sieşi propria groapă! Cum va trăi aceasta cu un aşa păcat? Astăzi, când în Rusia se unifică toţi ortodocşii, la noi se întâmplă astfel de lucruri..."
"La ce să te aştepţi de la aceşti pui ai lui Soros?" - un astfel de verdict au formulat laburiştii aflaţi în opoziţie.
Fundamentul bisericii Arhanghelului Gavriil s-a pus cu patru luni în urmă. Ea trebuia să devină prima biserică din mănăstirea de călugări a complexului Sfinţilor Părinţi Athoniţi. De pe piscul muntelui Peria, unde e amplasată, se vede ca'n palmă întreaga Adjarie. Autorităţile au anunţat că biserica se construia ilegal. Chipurile, "înălţimea respectivă aparţinea ministerului apărării, şi avea interes strategic". Iar primarul oraşului Batumi, Iraklie Tavartkiladze, i-a ameninţat pe constructori: "Noi construim un stat de drept, şi orice acţiune ilegală a cetăţenilor sau a bisericii, va fi sacţionată". E adevărat că ulterior s-a constatat că proprietarul terenului este biserica ortodoxă gruzină. Dar asta nu a sinchisit pe nimeni. În mod deosebit a supărat pe credincioşi faptul că însuşi Saakashvili e implicat în demolarea locaşului. Anume acesta a dorit, după cum se afirmă, să construiască în acel loc un complex de distracţie. (După o o altă versiune, pe locul bisericii se intenţionează construirea unei tabere de activişti tineri ai mişcării "Patrioţii"). Opoziţia şi localnicii susţin că este imposibil ca Saakashvili să nu fi ştiut de construirea locaşului. Dar chiar şi în caz contrar, tot şeful statului este responsabil de cele întâmplate - ca garant constituţional al concordatului încheiat între stat şi biserica ortodoxă gruzină.
- În rândurile populaţiei de cea mai mare încredere se bucură anume Biserica Ortodoxă. Indubitabil, acest fapt irită puterea autoritară - este convinsă unul din liderii forţei politice "Noua dreaptă", Pikria Chihradze. - Anterior, s-a făcut încercarea unei scindări a Sfântului Sinod. Nu le-a reuşit. Iată acum, o nouă provocare la adresa bisericii.
"Revoluţionarii roz" din echipa lui Saakashvili nu sunt la primul lor atac împotriva ortodoxiei. În 12 martie 2004 trupele speciale au avut o descindere brutală într-o biserică aflată în cartierul Gldani, din Tbilisi. Intrarea a fost spartă cu un camion, iar împortiva credincioşilor s-au aplicat gaze lacrimogene şi bastoane de caucuic. Au avut de suferit atunci circa 20 de persoane care s-au opus arestării părintelui, unuia dintre cei care luptă energic cu "Martorii lui Iehova".
Este încă vie în memoria tuturor perchiziţia Întâistătătorului bisericii ortodoxe gruzine. Aceasta a fost înfăptuită de colaboratorii serviciului de protecţie a preşedintelui, acum doi ani, înaintea slujbei sărbătorii Crăciunului. S-au supus controlului până şi cîrja şi mitra Patriarhului.
Soarta crucifixului din Kobuleti au împărţit-o şi alte monumente similare - din alte oraşe ale Gruziei. Unele dintre acestea au fost demontate pe motiv că "nu se încadrează în contextul arhitectural", altele, dintr-o grijă excesivă pentru conducătorii auto, care îţi fac cruce în timpul traficului, şi se expun pericolului accidentării.
Ortodocşii nu cedează. Mai bine de 500 de persoane au pus la cale un marş de protest, şi au reinstalat cricifixul din Kobuleti pe locul iniţial. Pe muntele Peria se preconizează lucrări de reabilitare a construcţiei demolate. La ele participă deja numeroşi localnici, precum şi credincioşi sosiţi din diverse raioane ale Gruziei, printre ei şi preoţi, secondaţi de lideri ai opoziţiei politice.
Puterii actuale i se cere să se căiască şi să ceară scuze credincioşilor. Puterea caută, însă, "ţapi ispăşitori".
SURSA: http://www.izvestia.ru/world/article3104282/ Traducere de Vladimir Bulat.
Poate personajul cel mai vizibil al acestui quintet a fost trombonistul Gianluca Petrella, cu care Rava colaborează de aproape un deceniu pentru diverse proiecte concertistice şi discografice. Felul lui de a interpreta este extrem de dinamic, expresionist aş spune. Aveai senzaţia că în faţa ta se învârte continuu un titirez: vânjos, săltăreţ, inventiv, imaginativ. Trombonul însuşi este un instrument de suflat cu o voce 'adâncă', baritonală, catifelată. Petrella ştie să scoată la lumină "nazurile" toate ale acestui instrument...de parcă s-ar lupta cu el, cu sinuozitatea largă a acestuia. În tandem cu trompeta lui Rava asistăm la un spectacol muzical complex şi foarte zgomotos, asezonat impecabil (uneori şi vocal) de bass-ul lui Rosario Bonaccorso. 
Performanţa acestor cinci italieni a venit după prestaţia corectă, molcomă şi tipicară a grupului condus de bassistul Herbie Kopf, fiecare dintre ei ghidându-se după partituri atent aşezate pe pupitre. Am avut imaginea mai mult sau mai puţin clară a celor două universuri spirituale şi muzicale, primul, reprezentat de elveţieni - frugal, minimalist, impecabil şi cumva predictibil; al doilea, oferit de italieni - plin de surprize, colocvial, imaginativ, impulsiv, ofensiv, colorat. Este exact distanţa dintre cumsecădenia tacticoasă a văcuţelor de pe dealurile din împrejurimile Genevei şi vânzoleala spagettelor fierbinţi din farfuria asezonată cu parmezan şi busuioc! Muzica este ingredientul de căpătâi al amândurora... 