Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

6 juin 2006 2 06 /06 /juin /2006 18:00
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
6 juin 2006 2 06 /06 /juin /2006 09:31

Autostrada Leuşeni-Chişinău - altadată un drum strategic - s-a închis pentru o perioadă neprecizată. Astfel, ca să ajungi în capitala RM trebuie să mergi pe un drum ce trece prin câteva sate (unul se chiamă încă Pervomaiskoie - 1 mai) şi prin oraşul Hânceşti. Se trece prin chiar centrul acestei urbe, vechi ca atestare de peste 500 de ani, dar astăzi a arată ca o relicvă sovietică. Faţadele magazinelor şi a dughenelor arată ca acum nişte decenii, iar singurul indiciu ca eşti în actualitate o arată presa de la chioşcul MOLDPRESA din centrul localităţii. Pe strada Hâncu se află Primăria, Casa de Cultură cu biblioteca, bustul meschin al lui Ştefan cel Mare, câteva localuri absolut insalubre (unul se numeşte: Cafenea de lactate), frizerii şi 2 biserici în construcţie...În magazinele cu produse casnice se puteau încă găsi mărfuri de era sovietică, la preţuri de nimic.  

Uliţa centrală are ca închidere de perspectivă grupul statuar dedicat marelui "haiduc" Grigorii Ivanovici Kotovski, lucrat de Lazăr Dubinovschi, instalat în anul 1974. Acesta domină practic orăşelul, fiind poziţionat în vârful unui deal. Pe aceiaşi arteră se vind seminţe, "şaurma", produse alimentare şi se remarcă între toate o "cafenea" înfiorător de tristă. Am intrat. Erau câteva mese pe care, pe post de scrumiere, erau cutii de ness cafe, înegrite şi pestilenţioase...La galantar se vindeau cârnaţi, copite de porc, slănină, turte. Era un local în care se putea mânca, bea o bere sau vodka. Noi însă ne-am oprit la "pizzeria" Nostalgia, aflată vis-a-vis - recomandată de un echipaj de poliţie! Localul era tenebros, cu tapeturi de hârtie pe pereţi, cu bar sărăcăcios şi miros de mâncare gătită (cred că pizza nu se servea totuşi?). La intrare era o plasă neagră, greioaie. Se putea alege (fără meniu): ciorbă de ciuperci, borş de pui, piure de cartofi cu varză tăiată mărunt, mititei moldoveneşti cu ketchup, pârjoale cu piure...Existau şi şerveţele roz la mese. Mâncarea era "ca de casă", cu smântână dulce. Pâinea era de vatră. Iar sortimentul de bere nu era prea generos: moldovenească (Chişinău draft) sau rusească (Baltika, Starâi Mel'nik). Televizorul era comutat pe canalul 1 al Rusiei. Un anunt zvonea că se fac şi festivităţi în acest local "nostalgic".  Am remarcat la mesele vecine bărbaţi cu cravată, femei îmbăcate îngrijit, tineri la câte o bere, în faţa stabilimentului - o gaşcă de şmecheri cu mobile şi ochelari de soare, cărora le-am atras atenţia. Nu eram localnici... La ieşirea din oraş era un alt echipaj al poliţiei. Cam asta-i imaginea unei urbe vechi de peste o jumătate de mileniu, un centru raional al Moldovei contemporane, a anului 2006, condusă de un partid comunist. 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
1 juin 2006 4 01 /06 /juin /2006 18:25

Context: acesta este mobilierul din foyerul Facultaţii de Biologie în care Zsolt a decis să expună instalaţia Ioanei Nemeş. A simţit nevoia, la prezentare, să povestească audienţei despre acest mobilier proletar, sărăcăcios, care-i aminteşte de unul similar, care poate fi întâlnit şi la Budapesta! De altfel, la o privire mai atentă, din cele 3 mese 2 nu erau identice, iar scaunele - cam toate scâlciate, nearătoase, neprietenoase. "Insertul" artei contemporane în acest context este unul de natură poetică, sublimată. E chiar rodul unei colaborări a artistei cu intenţiile curatorului, care a încercat să pună ordine în acest "haos" semnatic...

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
29 mai 2006 1 29 /05 /mai /2006 20:48
   Imaginea asta este un decupaj al unei fotografii gasit pe blogul> http://tell1vision.blogspot.com/ . Am vrut sa am o imagine cu curatorul BB2- Zsolt Pietranyi. E drept, ca in seara vernisajului am fost in Herastrau, si am fotografiat cite ceva, dar in timpul transferului imaginilor din camera digitala in calculator mi s-a stins calculatorul, pierzind intregul set, pentru ca le luasem de pe memory card prin cut...Zilele astea mi-am dat seama ca am mai vazut un proiect curatoriat de Zsolt. Era in anul 2003, la Bienala de la Venezia. Pavilonul Ungariei prezenta o singura lucrare - The Body of Nefertiti. Era un corp construit de Little Warsaw / Kis Varso. Era extrem de straniu sa vezi trupul imaginat de artisti, care trebuia sa se potriveasca cu celebra bust-masca a celei care a fost  Nefertiti (din celebrele Egiptische Museum und Papyrus Samlung din Berlin). Parea o intilnire de gradul zero dintre una din emblemele artei antice cu arta contemporana, dintre o relicva pastrata in una din cele mai importante metropole europene, si pavilionul maghiar - aflat in Giardini venetan. De atunci, mi s-a parut ca am de a face cu un curator foarte inteligent si curajos, intuitie confirmata intru totul dupa parcurgerea intregului proiect  Chaos: The Age of Confusion.
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
29 mai 2006 1 29 /05 /mai /2006 14:12

ce este un blocknotes - MOLESKINE? Unii susţin că acesta a rezistat concurenţei cu agenda electronică, că e acel obeict care încă aminteşte de înaintaşii care ţineau o agendă ca pe un jurnal, pentru notaţii şi desene. Acesta, din imagine, este a lui Van Gogh! Şi eu am nevoie mereu de un astfel de object, căci gândurile, ideile şi informaţiile roiesc - şi ele trebuie consemnate. Sunt lucruri de care nu ai nevoie imediat, ci mai apoi - le găseşti consemnate, într-o stare brută. Între coperţile astea merge să fixezi orice, chiar dacă pari de modă veche, foile şi ele sunt uşor îngălbenite (din producţie, evident!). Cine ştie cât va mai rezista acest "gaget" avant-la-lettre; dar poate că o dată cu momentul în care orice om ocupat îşi va permite o secretară - acesta pur şi simplu va dispărea... ?

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
29 mai 2006 1 29 /05 /mai /2006 08:52

Nu-mi pot reprima observatia ca, de bună seamă confirmată şi de artist, intervenţia lui Perjovschi pe faţada pavilionului de sticlă din Gradina Botanică, este o prelungire a proiectului său de la expoziţia Ex Oriente Lux, din indepărtatul an 1993. Acolo era vorba de un panou imens "încondeiat" pînă la refuz cu desene & texte minuscule, astfel încât Perjovschi simţise nevoia să însereze în ecuaţie o cameră micuţă care să "scaneze" întreaga suprafaţă a DESENULUI, şi să aducă "capturi" fragmentare pe un monitor - spre deliciul spectatorului, care nu numai că vedea imaginile, ci le avea şi mărite!

Acum, după 13 ani Perjovschi reia maniera acelui monumental "horror vacui", punându-l pe cel ce priveşte la treabă, pe care nu-l lasă deloc să se relaxeze privind, ci să "hălăduiască" din greu pe o suprafaţă de mai mulţi metri pătraţi, căci are ce vedea acolo...si asupra a ce medita ulterior. E o foşgăială umană cum numai în pieţele şi străzile bucureştene poţi vedea, dar şi mall-urile aceleiaşi urbe - sâmbăta şi duminica...E chiar imaginea haosului citadin, neorânduiala unui oraş sufocat de oameni şi maşini, de construcţii apărute ca ciupercile după ploaie (aşa-numitele "zone rezidenţiale", pe care eu le asociez cu gradinile zoologice!), de mizerie şi, mai nou, de graffiti...Întrevăd o doză de ironie la Perjovschi prin această intervenţie, căci acel loc, Gradina Botanică, este şi el un loc sufocat de lume, mai ales duminica, şi e un bun prilej să-i amuzi pe aceştia! Intervenţia lui Perjovschi este mai degrabă o oglindă în care comportamentele, tipajele si gestica - din viaţa cotidiană - se regăsesc. Aici, poate mai accentuat decât altă dată, paginile din revista 22 îşi găsesc proiecţia apoteotică. Dealtfel, în Suplimentul Cultural, nr. 7, înserat în revista 22 nr. 846, Perjovschi a făcut o pagină deciată acestei bienale - ca parte intregrantă din ea, dar şi o intervenţie în South Shop. Toate acestei trei prezenţe ale lui Perjovschi, le citesc ca pe o personală în toată regula, după mulţi-mulţi ani în care artistul nu a expus în Bucureşti. Bienala BB2 i-a oferit o astfel de ocazie...  

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
27 mai 2006 6 27 /05 /mai /2006 12:38

Astazi despre o singură lucrare, semnată Janos Fodor. Este expusă la Muzeul de Geologie, în faţa unei vitrine cu minerale, roci (ultrabazice şi carbonice),  scheme colorate şi grafice...

În filmul lui Fodor nu se întîmplă chiar nimic, care să trimită la spectaculos, pictural sau astractiv. Camera lui "flanează" printre lucruri, prin faţa lor, le consemnează şi nu povesteste propriu-zis nimic. Doar arată, de o manieră distantă. Dar te ţine prizonier în faţa lor! Vitrine, ziduri, paşii oamenilor care intra şi ies din metrou (fara să le atragă atenţia cele 3 baloane colorate, lasate dinadins de cineva pe duşumea!), nişte persoane care instalează o schelă, un individ curaţă un manechin, "dialogul" mut al reclamelor de pe TIR-uri, pe o autostradă din Germania, doi inşi sparg vîrtos o vitrină, pentru a înlocui geamul, amprentele unui accident rutier nocturn - sunt tot atîtea secvenţe, dintr-un şir mult mai amplu, prin care autorul îţi atrage atenţia asupra "parţialităţii" şi statutului gragmentar al percepţiei noastre... Poate că şi asta este, şi şi trebuie considerată ca atare, funcţia artei actuale: filtrarea atenţiei spectatorului? Este o funcţie artistică activă, afirmativă şi ideologizată. Arta nu este un deliciu estetic, sau mai exact - nu mai este...

Contextualizarea acestei lucrări, în  Muzeul de Geologie,  vrea să ne inoculeze ideea că omul este şi el, oarecum, imaginea unei "plăci tectonice", cu "depuneri", acumulări, stări şi faze culturale.

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
26 mai 2006 5 26 /05 /mai /2006 09:46
Am fost aseara la deschiderea BB2. Am haladuit cu autorbuzul pus la dispozitie pina aproape de miezul noptii, insotiti peste tot de curatorul Zsolt Petranyi. Si trebuie sa-ti spun ca intregul ansamblu expozitionat mi-a lasat o impresie foarte buna! Iar asta se datoreaza in mare masura, covirsitoare, curatorului...care a lucrat realmente cu Bucurestiul, cu "nodurile" lui problematice. A lucrate pe bune cu institutii non-artistice: Muzeul de Geologie, Gradina Botanica, Facultatea de Botanica, Muzeul Literaturii Romane...Iar chestia cea mai tare a fost ca a intocmit un soi de "dosar" cu locurile care trebuie vizitate de un strain cind ajunge in Bucuresti. Tipul are un spirit de observatie fantastic, si e foarte sensibil! Expozitiile sunt soncepute si ele cu mare acuratete, maxima seriozitate, iar fiecare proiect in parte este pe deplin motivat si inscris cu suplete in contextul dat. La Muzeul de geologie (unde eu nu mai fusesem niciodata!!!) s-a expus doar arta video, si crede-ma ca aceste "inserturi" se portiveau de minune acolo, caci fiecare propiect in parte era parte din acele artefacte, obiecte si minerale care erau din expunerea muzeului...Nu existau tensiuni, contraste, sciziuni. Pacat ca a trebuit sa stam cam 20-25 de minute, caci urma sa mai prindem lumina serii in Gradina Botanica. Voi merge sa vad pe indelete fiecare proiectie in parte. In GB erau trei proiecte - toate ale artistilor romani. Dan Perjovschi a "pavoazat" intreaga fatada imensei sere din sticla cu "omuletii" sai, dar atit de dens, de nu aveai unde pune macar un deget (iti voi trimite o imagine cind descarc materialul din aparat), plus de asta, a optat sa puna dincolo de usa de sticla un monitor pe care sa proiecteze vegetatia pe care, dupa ora 13, vizitatorii nu o mai pot vedea, caci pavilionul se inchide! La un moment dat apare o placuta care anunta ca tocmai ati iesit din orasul PARIS, e lucrarea lui Sebastian Moldovan. Iar in vitrina in care, de regula, se expun ultimele achizitii ale facultatii de Botanica, Ioana Nemes le-a imbracat pe toate cu hirtie colorata, cu date si stari. Cred ca ai vazut deja la NY ce face tipa, deci iti poti da seama de impact. Plus de asta, vitrina fiind in hol, in fata ei se afla 3 mese si scaune scilciate, iar Zsolt ne-a atras atentia ca acest context este foarte afin cu cel stiut de el in Ungaria! Superb acest joc de obiecte si arta, dozate intre ele cu mare grija si pricepere...
La Muzeul Literaturii romane mi-a atras atentia "subversiunea" japonezei Aya Tsukioka. Tipa, micuta si draguta avea pe ea o fusta gri, care la nevoie de transforma intr-un drink machine, in spatele careia devii un om protejat de orice pericol, caci automatele astea de pe strazile marilor metropole au devenit parte din acele obiecte la care nu mai atrage atentia nimeni...Ca si la reclame sau bannere. A facut o demonstratie pe viu de cum functioneaza "masinaria". Multa ironie e in  acest tip de performing art. Astfel a fost si setul de interventii in oras a lui Attila Stark, care a facut un sir de graffiti in oras pe tema bienalei, foarte agresive, desi textele erau anapoda: BB2 d'ont bites U etc.
Iar familia artphoto au facut un white cube in mojlocul caruia au asezat primul exemplar iesit din tipa al revistei Pavilion. Un fel de fitisism gratuit. 
Katia Lombardi manifesta o sensibilitate aparte pentru crimele de pe strazi, pe care le reia din presa cotidiana, si transforma faptul divers, aseptic pt fotograful de presa, in prilej de "vedere secunda"...
Voi reveni...
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
23 mai 2006 2 23 /05 /mai /2006 11:15
In 12 mai a fost deschiderea Bienalei Periferic 7, la Iasi. Lume pohoi, colorata, indigena si alogena! Nicoleta Esinencu a scandalizat iarasi lumea piesa sa Tzap-Tzarap! Mi-e greu sa definesc genul acesta de manifestare, care cauta cu tot dinadinsul tapajul si provoaca. Pina sa gasesc tonul potrivit pentru a motiva si putea explica acest gen de subversiune, vom mai medita nitzel! Oricum, echipa de actori e dispusa sa joace in orice context acest text contondent.  
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article