Într-unul din săptămânalele cu staiff de publicaţie intelectualistă un tânăr scriitor şi publicist deplânge public lipsa termenului de SAMIZDAT din DEX! Şi îndeamnă, în acelaşi rând, probabil pe tinerii scribălăi, să nu dispere dacă sunt refuzaţi în mod repetat de editurile mioritice, ci să se apuce să-şi fotocopieze şi să lege manuscrisele, şi să le dea finalmente o formă de volum...De bună seamă că acest îndemn mi se pare cel puţin pueril! Din asta din două motive:

1. Vremea SAMIZDAT-ului a trecut demult, adică de la Căderea Zidului berlinez, acum se poate publica chiar orice, fie şi în regie proprie. Plus de asta, Internetul face ca orice informaţie să aibă o difuzare infinit mai penetrantă şi mai eficientă decât o făceau altădată cărţile auto-editate (traducerea termenului de SAMIZDAT). O dovadă - chiar acest blog!

2. Intelectualul român este prea orgolios să nu-şi vadă numele "remorcat" la numele unei edituri sau unei găşti/coterii intelectuale. Acest motiv ar fi şi explicaţia pentru care ţara noastră nu a cunoscut acest fenomen de subversiune şi furnizare a informaţiei în anii grei ai ceauşismului. Schizofrenia frustrată de atunci se perpetuează şi azi.

 SAMIZDAT-ul este asociat, îndeobşte cu  disidenţa. Cu grupările insurgente, ostile unor regimuri politice. Există la Budapesta o arhivă, Open Society Archive [ http://www.osa.ceu.hu ], pe care am avut ocazia să o consult în 1998, şi zău, că iniţiativa asta nu avea câtuşi de puţin aerul unei chemări nostalgice la reînvierea publicaţiilor alternative. Iar după 2001 s-a creat  Budapest Open Access Initiative:

http://www.soros.org/openaccess/index.shtml

SAMIZDAT-ul a devenit o arhivă. Există deja o bibliografie despre acest subiect, şi n-are nici un rost să înviem ceva care nu era ceva în natura lucrurilor, ci taman împotriva acesteia...valoarea şi asumarea unui act artistic, literar sau civic este mai presus de vremuri.

Anonimul

Umple timpul cu miscările iuţi ale mâinilor. Ingrădeşte spaţiul, modelează lumina, taie drumul vântului - construieşte un lucru necesar şi vizibil pentru altcineva.

Un ochi din viitor îşi antrenează uimirea.

Singur

Livezi cereşti şi-au vânturat floarea, blocându-i dimineaţa. Un zid de cristal înălţă atunci în jurul casei, o potecă de-argint îndreptă înspre porţile lumii; cuprins de generozitate, o cale sclipitoare făuri până la locuinţa prietenului. Flori mari cu parfum alb şi rece, îl întâmpinară înţepenite pe sticla ferestrelor: din zori adăstau această sigură, neprefăcută durere.

Singur. Gol, străluminat de puritatea eminentă a morţii.