Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

22 septembre 2015 2 22 /09 /septembre /2015 04:56
foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

Trebuie să afirm că am avut o oarece tresărire, cînd am ieșit de la Saloanele Moldovei, de la Galeria Brâncuși din Chișinău, și am zărit acest stencil pe balustrada de beton a trecerii de pietoni. Inițial am crezut că era reprezentat chipul lui Baudelaire, apoi, foarte repede mi-am amintit de celebra fotografie a lui Edgar Allain Poe, de fapt celebrul dagherotip din 1848, cunoscut sub denumirea „Ultima Thule”. Un chip devenit canonic pentru întreaga mișcare romantică a Europei. 

Edgar Allain Poe - la Chișinău, în preajma galeriei UAP!

Nicio explicație pentru această apariție nu-mi vine în minte. Proximitatea, cred, este o pură întîmplare, cum și faptul că în acest pasaj subteran vezi adesea trubaduri, interpretînd cîntece de inimă albastră - este rodul hazardului. Nu sunt capabil să speculez pe seama unor stenciluri, devenite pentru unii celebre. Dar nu pot să nu mă întreb asupra abisurilor în case se scufundă un mare oraș...Și acest gînd mi s-a întărit cînd am văzut, zilele trecute, o altă ciudățenie: o placă neagră, din marmură, care-l comemorează pe nimeni altul decît pe Cuviosul Paisie Velicikovski, despre care s-a adunat deja o enormă bibliografie, și aceasta tot crește. Ei bine, e vorba despre cineva care a reînnoit viața duhovnicească în Moldova, și în spațiile slave. A tradus Filocalia în slavona bisericească, și a contribuit la reînsuflețirea isihasmului în mediile monahale prin care a trecut (inclusiv - mănăstirea Neamț). Biserica rusă l-a trecut în rîndul sfinților în 1988, iar biserica românească - în 1992. 

Pentru cei care au instalat această plăcuță comemorativă Paisie Velicikovski este un „activist religios și teolog”... dar mai presus, o „personalitate ucraineană notorie”. Niciodată nu m-am gîndit la originile ucrainene ale cuviosului, deși știu că era născut la Poltava. Desigur, nu putem nega originile nimănui, dar cînd știm cît de legat a fost acesta de mediul sihăstresc al zonei Buzăului, unde l-a avut ca povățuitor pe nimeni altul decât pe starețul Vasile de la Poiana Mărului, și la faptul că a petrecut circa 4 ani în Țara Românească - amănuntele familiale devin aproape caduce. Nu mai vorbim aici de lunga tradiție de la Secu și Neamț, unde Paisie, revenit cu o comunitate din Sfîntul Munte, a dat noi sensuri trăirii duvovnicești, activității editoriale și poligrafice.

Ideea e că o astfel de evocare, trunchiată, schimonosește dimensiunea reală a unei personalități, cum și cea a lui Poe, care se rememorează pe o banală balustradă de beton a unui pasaj subteran, nu este tocmai contiguă cu impactul operei pe care a lăsat-o. Și dacă vorbim despre plăcuța dedicată lui Paisie Velicikovski, lucrurile sunt cu atît mai grave cu cît numele acestuia a fost conferit unei școli duminicale (încă din 2008), care-și desfășoară activitatea în incinta bisericii cu hramul Sfîntul Vladimir. Copii vor ști numai că Velicikovski e doar al ucrainenilor, și că a fost un „renumit teolog” etc.?

Chiar în toți acești ani nimeni nu a remarcat și nu a observat dimensiunea vădit diminuată a acestei personalități, așa cum reiese acesta din inscripțiile gravate pe suprafața acestei plăcuțe comemorative? Atenție și la ortografierea numelui Velichkovskyi, care aparține wikipediei în versiunea engleză, dar prenumele acolo e, Paisius.  

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

Repost 0
20 septembre 2015 7 20 /09 /septembre /2015 20:01

Imaginile de mai jos sunt făcute azi, în arealul gării feroviare din Chișinău.

Prima - este un crîmpei din talciocul care se desfășoară de obicei pe strada Tiraspol, care se întinde între Piața Costache Negruzii și Aleea Gării. Azi am constatat că acest talcioc acaparează întreaga vecinătate a gării feroviare, și chiar piața din fața acesteia. Este o desfășurare de forță care impresionează, și nu neapărat pozitiv. Sărăcia, disperarea, angoasa, lipsa banilor îi împing pe oameni să-și scoată tot de ce se pot dispensa, spre a le vinde sau spre a le schimba pe altceva. Spectacolul este terifiant, cred eu. Cele două priveliști sunt separate de un singur gard, cel care delimitează peroanele gării de restul orașului. Ambele imagini sunt făcute de pe pasarela prin care se traversează peste liniile de cale ferată. Un spațiu este sufocat de oameni, marfă, obiecte, nimicuri, celălalt este aproape gol, iar contrastul acesta crează o tensiune care definește într-un anume sens -  metabolismul și dinamismul acestui oraș. Cum e capitala, așa e întreaga țară a Republicii Moldova: o mare parte a populației disperă, supraviețuiește cu greu, alta - absentează, e plecată departe, e dezrădăcinată, indecisă.

Îmi plac enorm gările, le ador. Marile gări ale Europei. Dar cea din Chișinău este teribil de tristă. Pentru că e mai mereu goală. O gară netulburată de afluxul de călători este un nonsens. De aici au plecat deja cei care mai călătoreau cîndva. Și nu se mai întorc. Iar ceilalți, potențiali călători, sunt prea săraci ca să mai plece la drum. Stau locului. Lagați locului. De aceea, scot din casă ce au în plus, sau de care se pot lesne dispensa, și le vînd în coasta gării. Nu știu ce cataclism sau minune trebuie să se petreacă, la un moment dat, ca gara să devină din nou un loc animat, viu, dinamic, o adevărată poartă a capitalei, o necesitate...acum e doar fața opusă a unui imens și pestriț talcioc. Unde se vinde mai ales sărăcie! Dar cine s-o cumpere, căci în țara aceasta de ea nu duce aproape nimeni lipsă? E un suprplus care trebuie aruncat dincolo de gardul de metal... 

Cîndva, cu vreo 5 ani în urmă am mai poposit pe această stradă, și am fotografiat-o. Apoi, pictorul Ion Grigorescu a inclus imaginea într-un grupaj fotografic, cu care am participat într-un proiect curatoriat tot de el, într-o galerie vieneză. Sincer, atunci credeam că asist la amurgul acestui tip de comerț. Tocmai de aceea părea interesant, mai degrabă dintr-o perspectivă sociologică, sau etnoculturală. Părea o vivisecție a orașului. Acum, am o altă percepție. E, actualmente, imaginea unei stări de fapt, devenite endemice.    

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

Repost 0
17 septembre 2015 4 17 /09 /septembre /2015 08:07

Au fost zile nebune pentru mine, și am ratat să consemnez că cel mai important compozitor al zilelor noastre, Arvo Pärt, a împlinit frumoasa vîrstă de 80 de ani!

Suntem contemporani cu el, și asta ne face viața mult mai frumoasă, mai bogată duhovnicește, și estetic. Dar îmi place să zic, că duhovnicește, căci dimensiunea profund creștină a compozițiilor sale îi ridică opera de-asupra tuturor altor încadrări, clasificări sau înțelegeri...

Atunci când am descoperit, de pildă, Tabula Rasa, am înțeles că anume epocii noastre îi sunt rezervate cele mai profunde experiențe umane, traume, dereglări, sfîșieri și metamorfoze, că sunt lucruri mai groaznice decît moartea, după vorba Annei Ahmatova. Iar Fratres, An den Wassern zu Babel și Silouan's Song mi-au întărit credința, că anume sunetul e acea stihie care ne întărește vederea lui Dumnezeu.

Casa de discuri ECM a scos cu această ocazie o selecție făcută de anfitrionul ECM, Manfred Eicher, Musica Selecta.

La Mulți Ani fericiți, domnule Arvo Pärt!  

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri Diariu
commenter cet article
13 septembre 2015 7 13 /09 /septembre /2015 20:30
foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

Aflată pe un alt palier de repertoriu și interpretare, față de Patricia Kopatchinskaja, violonista Alexandra Conunova-Dumortier, este și ea un muzician strălucit, cu o carieră internațională spectaculoasă, descendentă a acestor plaiuri binecuvântate, va deschide sezonul de toamnă cu un recital la Chișinău, în 18 septembrie, la Filarmonica Națională „Sergei Lunchevici”.  

Ea interpretează pe o vioară de la Santo-Seraphin lucrată în 1735, și făurită la Venezia, Viola este mprumutată acestei minunate interprete de către Deutsche Stiftung Musikleben

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe Diariu
commenter cet article
12 septembre 2015 6 12 /09 /septembre /2015 06:43
foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

Atitudinea civică nu a fost niciodată punctul forte al omului sovietic, chiar dacă în primii ani ai Sovietelor afișul: NU scuipați pe jos! - era omniprezent! Și se scuipa mai puțin...se pare, însă memoria publică nu reține fleacurile.

Dar iată că în Chișinăul zilelor noastre, în epoca consumerismului și a eurocentrismului, gunoiul rămîne o problemă gravă, nerezolvată, din moment ce astfel de afișe sunt în actualitate. Ca să înțeleagă toți, el este redactat în lingua franca a fostului Imperiu Sovietic, ale cărui dărîmături, obiceiuri și comportamente ne umbresc rău, și ne țin în amorțeală rece!

Textul sună astfel: Cînd atuncați gunoiul pe stradă, și în scările de bloc, nu uitați să grohăiți!

Eu îl găsesc foarte inspirat și explicit acest text! De aceea îl și fac public pe pagina personală.

Atenție mare la gunoaie.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
7 septembre 2015 1 07 /09 /septembre /2015 20:37

Acum ceva vreme mergeam la studioul lui Mark Verlan, și am zărit în preajma acestuia o vilă impunătoare, cu 2 sau 3 nivele, o construcție inspirată de un gust îndoielnic, cum sunt majoritatea celor din Chișinăul post-contemporan. Am aflat că e vorba despre o grădiniță de copii. Poate nu e întîmplător că în jurul ei foiau „camioane urbane” 4/4, multe și negre.

Din curtea lui Verlan am fotografiat această priveliște, este chiar un fragment al vilei despre care am făcut vorbire...

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

la scurtă vreme de la această constatare, că aveam de a face cu o deloc simplă grădiniță de copii, m-am aflat într-un loc, unde pe imensă plasmă TV curgeau imagini cu refugiații din Siria, care au invadat Europa. Erau imagini de coșmar, din Ungaria și Macedonia...și m-am gândit că unii copii beneficiază de luxul mașinilor de lux, de grădinițe cu ștaif, cu drapelul țării la fereastră, iar altora le este mutilată copilăria de urgia războiului, genocidului, a politicilor mutilatoare, și care nu vor putea vedea niciodată cu ochi buni steagul țării în care s-au născut. Totuși, Moldova încă rămâne un picior de rai, un rai neașteptat, nemeritat, strangulat de corupție și furturi la scară largă...

Ce cumplit și pervers război se consumă în fața ochilor ochii noștri, chiar dacă fără gloanțe, dar marcat de suferință, lacrimi, bejenie, foame, sete, dezamăgire, nenumărate destine sufocate, chinuite!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
4 septembre 2015 5 04 /09 /septembre /2015 13:50
Un poem de Marcela Benea

Poemul este preluat din volumul 101 poeme, de Marcela Benea, editura Biodova, București, 2012, pag. 34.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
3 septembre 2015 4 03 /09 /septembre /2015 08:29

În 2 septembrie, superba Patricia Kopatchinskaja ne-a încântat la București din nou, în cadrul Festivalului ENESCU, interpretând ceva esențial din compozitorul armean Tigran Mansurian, „Four Serious Songs“ (2006), care este una din creațiile de vârf ale acestui compozitor contemporan. Este un compozitor profund, atipic, alergic la invazia comercialului, angajat la dramele profunde ale armenității. În „nomenclatorul” internațional compoziția aceasta se numește Concerto No. 2, și astfel figurează pe discul ECM, Quasi parlando, 2014.

Desigur, pentru snobii muzicii clasice pestația Patriciei Kopatchinskaja a părut una inadecvată, dură și poate nițel nedemnă de un interpret de factură academică. Dar tocmai asta e! Kopatchinskaja nu este un astfel de muzician, lumea ei e alta, diferită, esențialmente de altă natură. Deși are o instrucție academică clasică foarte solidă (a făcut vioară și compoziție la Viena), artista a căutat alte temeiuri prin care să se afirme, printr-un alt fel de polifonie, mai degrabă, monodică, atonală, cea a muzicii pure, i-aș spune...A reiterat această pasiune de-a lungul anilor, apropiindu-se temeinic de creația unor compozitori contemporani, precum: Kurtág, Ligeti, Ustvolskaya, Eötvös, Yoffe, Zykan, Gerald Resch, Mansurian. În această seară Kopatchinskaja a interpretat cu multă vervă din creația lui Mansurian - lucrarea deja amintită. Acest Concert pentru vioară și orchestră de coarde a fost dedicată de către compozitor lui Levon Chilingirian, profesorul și violonistul care a condus Camerata Nordica.

În 2011 Mansurian i-a dedicat și Patriciei Kopatchinskaja o Romanță, cea care este inclusă pe discul anterior citat.

În această toamnă Patricia va lansa compact discul Take Two! A CD AGAINST SOLITUDE, care va fi un aiuritor tur de forță, în care a inclus compoziții muzicale scrise de-a lungul a mai bine de un mileniu, de la misteriorul Winchester Troper (un manuscris datat cu anul 1000) până la Heinz Holliger și Jorge Sanchez-Chiong. Ultima piesă va fi din Bach!

M-a impresionat profund faptul că Patricia Kopatchinskaja a evocat-o în timpul recitalului

pe Mihaela Ursuleasa, prietena ei, care a părăsit această lume la doar 33 de ani, la Viena, în 2012.

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

foto: © vladimir bulat, septembrie, 2015

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article
31 août 2015 1 31 /08 /août /2015 19:19

Astăzi s-a formatat pagina de facebook a albumului O Antologie a picturii moldovenești, Chișinău, 2015.

Lansarea acesteia este prilejuită de prezentarea publică a volumului, în data de 15 septembrie la Chișinău, și în 24 septembrie - la București.

15 septembrie - Un spațiu privat, în care va fi invitat un număr limitat de persoane.

24 septembrie - librăria Carusel / Cărturești.

Ambele lansări vor avea ca scop principal popularizarea, propagarea și comercializarea acestei minunate lucrări, în care pentru prima dată s-a făcut o selecție reprezentativă a picturii profesioniste de dincolo de Prut, acoperind o perioadă de trei sferturi de veac (1939-2015). Se va vedea din paginile albumului cît de diversă este această pictură, cît de polivalentă și mereu incredibil de contemporană, atît în era sovietică, cît și în cea actuală, de mari crize economice, politice, sociale etc. Desigur, este o selecție subiectivă, de autor, care poate fi discutată, discutabilă, dar este făcută cu înalt profesionalism, bună-credință și fără niciun party-pris. Este un album care poate figura în orice mare bibliotecă a lumii, publică sau privată, și trebuie să se grăbească lumea să o procure, căci în scurtă vreme va deveni o raritate bibliografică, poligrafică și o fișă de istoria artei universale de neocolit.

Pictura de calitate nu ține cont de intemperiile vremii, de orgolii deșarte sau oportunisme valorizatoare, de circumstanță... Aceasta fie este, fie pur și simplu absentează. Care este cu adevărat pictura de calitate, și cum se prezintă - se va vedea din acest album!

Anatol RURAC, Hommage to...

Anatol RURAC, Hommage to...

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe Agenda
commenter cet article
28 août 2015 5 28 /08 /août /2015 01:14

Chiar dacă plasat într`o zonă nu tocmai fericită a Chișinăului, pe bd. Cantemir, la cîteva sute de metri de gara feroviară - hotel BERD`S este poate cea mai amețitoare provocare în materie de arhitectură a orașului contemporan. Înconjurat de blocuri-dormitoare, cu 9 sau 10 etaje în special, edificate în amurgul comunismului - noua construcție este aliniată la curbura zgomotoasei artere. Desigur, aceasta face notă distinctă prin forme, proporții, culori și finisaje. Deviza acestui hotel este: Creating Memories, punîndu-se accentul, în modelarea interioarelor și a exterioarelor, pe arta țărănească a moldovenilor, arhitectura rurală, țesutul, complexitatea vestimentației etc. Autorul acestei bijuterii (unice în contextul Moldovei) cu 5 nivele este arhitectul italian Luca Scaccetti, care a început lucrul la acest proiect încă în anul 2009. Iar în primăvara acesta stabilimentul și-a deschis ușile pentru public, fiind, se pare, printre cele mai exclusiviste și luxoase destinații a capitalei Moldovei.

În curînd, acolo, cu largul concurs al proprietarilor, va avea loc lansarea Antologiei Picturii Moldovenești, care va fi un adevărat eveniment al vieții artistice de la Chișinău. Iată, că a venit vremea cînd industria luxului susține și proiecte culturale, un proiect care dorește să facă vizibilă și cunoscută pictura contemporană, în toată complexitatea și contradicțiile ei.

BERD’S Design Hotel, o nouă tendință
BERD’S Design Hotel, o nouă tendință
BERD’S Design Hotel, o nouă tendință
BERD’S Design Hotel, o nouă tendință
foto: © vladimir bulat, august, 2015

foto: © vladimir bulat, august, 2015

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe Agenda
commenter cet article