Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

8 juin 2015 1 08 /06 /juin /2015 11:30

zice Léon Bloy - aceea de a nu fi sfânt”.

Cu aceste cuvinte își încheia ieri - în Duminica Tuturor Sfinților - cuvîntul de învățătură de la finele Dumnezeieștii Liturghii, P.S. Alexander Golitzin, episcopul de Toledo al Diocezei Bulgare (SUA), în biserica mănăstirii Stavropoleos din București.

Este a doua oară cînd această personalitate a ortodoxiei contemporane coslujește la altarul vechiului locaș. Acum aproape un deceniu era ieromonah, acum a revenit cu statutul de deținător al catedrei episcopale. Dar a rămas aceeași persoană. Este absolut impresionant să vezi, cum arată și trăiește un autentic ortodox, devenit ierarh, în tumultuoasa lume a SUA: slujește și binecuvîntează discret, fără emfază, vorbește rar, înțelept, cu maximă claritate, și-i privește pe cei din preajma-i cu deplina speranță că oricare poate păși sau este deja pe calea sfințeniei. Tocmai de aceea, în scurta dar atît de consistenta sa predică, P.S. Alexander a vorbit mai ales despre lucrarea Sfîntului Duh, Care s-a revărsat peste noi la nașterea bisericii, și mereu ne unește pe toți, și pe cei din trecut, și pe cei de pe murii pictați ai locașului sfînt, dar și pe cei pe care i-am cunoscut și îi cunoaștem aievea, acum. Pogorîrea Sfîntului Duh ne adună pe toți laolaltă, pentru că suntem Corpul Bisericii, iar Aceasta - Una este.

În lumea românească s-au tradus doar două dintre scrierile sale, și se cunosc acestea: Mistagogia — experiența lui Dumnezeu în Ortodoxie. Studii de teologie mistică (ed. Deisis, 1998) și Mărturia vie s Sfântului Munte (Institutul Biblic și de Misiune a BOR, 2006). Desigur, bibliografia vlădicăi este mult mai consistentă. 

Cît de frumoasă a fost Duminica Tuturor Sfinților după rostirea P.S. Alexander Golitzin, care a pus busola conștiinței noastre să fie mereu orientată, cu bucurie, spre Hristos, la Care putem ajunge alături de oameni, și prin semenii noștri! 

Repost 0
5 juin 2015 5 05 /06 /juin /2015 18:56
foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

Probabil că deja puțină lume își mai amintește de existența acestei bijuterii arhitecturale, în preajma fostei Hale Matache, în Piața Dr. Haralambie Botescu, al cărui bust (dezvelit în 1923) se află și astăzi vis-a-vis de fosta hală. Cei implicați sau mai puțin interesați deplîng dispariția, în 2013, a acestei remarcabile construcții cu carcasă de metal, care a fost Hala Matache. Dar dispariția imobilului cu fațadă neo-gotică, și cu o impresionantă curte interioară - nu o mai regretă nimeni. Și mai puțini, probabil, își dau seama astăzi că aceasta a fost pusă la pămînt cu un singur scop: degajarea terenului, în vederea concesionării ulterioare. Amplasarea lui în ușor unghi față de axul arterei, parte din proiectul Calea Victoriei-Buzești-Uranus, nu deranja în niciun fel evoluția și dezvoltarea acestuia.

Totuși, imobilul a fost demolat cu puțin înainte ca tronsonul Buzești să fie dat în folosință, la începutul anului 2014. O victimă colaterală? Dar de ce atîta crizime, față de un monument care figurează deja pe o carte poștală de la 1900? Era deci mai vechi decît însăși Hala Matache, pe care primarul urbei dorea să o refacă, după vechile planuri, cu structurile metalice demontate. Or mai fi, oare, pe undeva acestea? Mă refer la artefactele originare. Sau e doar un vis frumos, să mai credem că se pot recupera,reinstala, readuce la funcționalitatea pentru care au fost cîndva turnate?

Am avut ocazia și plăcerea să văd și să fotografiez pe îndelete imobilul dispărut, și despre care nici măcar nu se mai vorbește.  

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

Acesta era balconul de de-asupra porții prin care se pătrundea într-o curte interioară, care dacă s-ar fi păstrat, ar fi fost un reper al felului în care se concepea pe vremuri un fel de patio bucureștean. Ei bine, poarta ea însăși era un exemplu de feronerie urbană, și care nu mai e. Asta pentru că în mintea unora e doar „fier vechi”, cantitate de metal, care nu reprezintă nicio altă valoare, decît una strict pecuniară, foarte măruntă...

Îmi povestea un arhitect, recent, că dacă acea casă supraviețuia putea beneficia de o restraurare adecvată, și primea o binemeritată destinație publică - spre folosul comunității, cartierului, cu o pătură socială defavorizată, deloc puțin numeroasă. Mai mult, Bucureștiul conserva un specimen rar de arhitectură neo-gotică, un revival atît de drag perioadei romantice din perioada 1870-1880, și din jurul lui 1900. Ei bine, cineva a decis altfel, dintr-un calcul mult mai meschin, care confirmă că orașele nu produc doar genii, ci și mediocrități mult mai numeroase decît acestea. Bucureștiul a pierdut din prostie omenească o capodoperă arhitecturală. Și cred cu tărie, că specialiștii domeniului îmi vor da dreptate! Fie ca această barbarie (încă una!) să fie pe conștiința celor care, fiind puși la pîrgiile orașului să-l protejeze, să-l facă să fie viu și să înflorească - îl mutilează, îl urîțesc fără milă și din oportunism crează „parcele”, spre a fi scoase ulterior la mezat.      

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

Repost 0
3 juin 2015 3 03 /06 /juin /2015 15:38

Nu am știut despre el nimic. Până nu i-am descoperit mormîntul. Din întîmplare. Dar ceea ce am văzut - m-a încîntat. E, poate, dintre cele mai cuviincioase locuri de veci din Cimitirul Central din Chișinău. Pentru că și biografia sa spune, că Gheorghe I. Cozub a fost un om cuviincios, de onoare și un adevărat și creator oenolog, cel care e responsabil de multe bijuterii bahice moldovenești. A fost printre victimele așa-zisei perioade a restructurării sistemului sovietic (campania anti-antialcoolică, care a debutat în mai 1985), înainte ca acesta să se fi prăbușit cu totul, spre a nu mai fi...

Monumentul funerar este din marmoră neagră, în care e cioplit chipul celui trecut din această lume, precum și un butaș de viță-de-vie. 

Gheorghe I. Cozub este cel care a dus faima vinului Xeres (Xérès) pe noi culmi, și a făcut ca despre acest vin să se vorbească pe plan internațional, conferindu-i noi și neașteptate valențe, față de cel spaniol, originar. Acum vinurile Xeres de Ialoveni sunt un brand în sine. Recunoscut internațional. Și existența acestuia o datorăm celui care a fost maestrul-oenolog, Gheorghe I. Cozub (1937-2009).

Mormîntul lui Gheorghe Cozub. foto: © vladimir bulat, 2015.

Mormîntul lui Gheorghe Cozub. foto: © vladimir bulat, 2015.

Epitaful e gravat în limba rusă. Acesta rezumă esența existenței acestui om, despre care moldovenii știu puține. Dar ar trebui să știe - pentru a-i cinsti memoria, opera și viața bogată pe care a trăit-o, plină de demnitate, profesionalism, dăruire și iubire pentru vița-de-vie, și toate splendorile ce se pot rafina din mustul ei unic. 

Tălmăcirea de pe acest epitafiu ar suna astfel:

 

Să umplem cupa cu sucul viței,

pînă arșița e încă de răsărit ascunsă,

Tu spui, că vinul e amar? În el e tăinuit - 

Adevărul.  Acesta este amar oricînd.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article
22 mai 2015 5 22 /05 /mai /2015 12:20

„Doamne, cine a dat crezare auzului nostru?

și cui i s”a descoperit brațul Domnului?

Noi ca pe un copil L-am vestit înainte-I,

ca pe o rădăcină în pământ însetat: 

nu are chip și nici mărire;

noi L-am văzut,

dar El n”avea nici chip, nici frumusețe”

 

(Cartea Profetului Isaia, cap. 53, 1-2

tălmăcire de Bartolomeu Anania, ed.Anastasia 1999, p. 209)

Foto: © vladimir bulat. Vedere spre absdida altarului - Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni, Alba-Iulia, 2015. Zugrav: Ioan Popa.

Foto: © vladimir bulat. Vedere spre absdida altarului - Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni, Alba-Iulia, 2015. Zugrav: Ioan Popa.

Prin apăsarea pe imagine se poate vedea mărită.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
20 mai 2015 3 20 /05 /mai /2015 23:53

Minunea aceasta arhitecturală și iconografică are 2 uși diferite.

Doar două.

Una principală - PORTALUL, cu eleganta pisanie lucrată în frescă de-asupra. Și una, laterală ș secundară - destinată doar preoților și slujitorilor altarului. Orfevrăria acestora a fost lucrată de sculptorul creștin Virgil Scripcariu, alături de Bogdan Popa (orfevrier) și Andrei Răileanu (sculptor).

Lui Virgil Scripcariu îi aparține și iconostasul cu un singur registru, ca-n primele veacuri creștine, realizat din lemn masiv, precum  și elegantul candelabru, lucrat tot din lemn, cu inserturi metalice. Acesta din urmă îndeplinește și funcția de suport iluministic pentru intradosul turlei bisericii - punînd în valoare Pantocratorul monumental, înconjurat de serafimi.

Amîndouă ușile, precum și iconostasul alături de candelabru - întregesc în chip împlinitor podoaba decorativă a bisericii.

ALILUIA!

Foto: © vladimir bulat, 16-17 mai 2015.

Foto: © vladimir bulat, 16-17 mai 2015.

Ușile bisericii Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Ușile bisericii Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Caleb și Iosua cu ciorchinele de poamă (Numerii, 13, 23-26)

Caleb și Iosua cu ciorchinele de poamă (Numerii, 13, 23-26)

Partea din interior a ușii preoțești, cu o imagine unică la noi: Hristos-Teasc, motiv recurent în lumea apuseană

Partea din interior a ușii preoțești, cu o imagine unică la noi: Hristos-Teasc, motiv recurent în lumea apuseană

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia ochiuldeveghe
commenter cet article
19 mai 2015 2 19 /05 /mai /2015 13:28

Un rar și minunat exemplu de parteneriat: preot-ctitor-arhitect-iconar-sculptor-artist-decorator, Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni, din Cartier Nou-II, din coasta vechii cetăți a Albei-Iulia, a fost sfințită în Duminica Orbului din naștere (Ioan, 9, 1-38).

Pînă să apuc să fac o analiză mai atentă și detaliată a complexului program arhitectural, iconografic și teologic al acestei biserici din inima Ardealului, doresc să arăt o selecție de imagini, care să ilustreze cît mai explicit această podoabă unică  - Trup Viu al prezenței lui Hristos aici, pe pămînt.

Trebuie să spun din capul locului că ceea ce părea cu ani în urmă o utopie, cînd arhitectul Dorin Ștefan propunea acest proiect pentru un concurs de arhitectură, s-a dezvoltat începînd cu 2007 pentru un client privat din Alba-Iulia, și s-a împlinit acum. După 8 ani de zile (piatra de temelie a fost pusă la 31 mai 2007), ctitorul și-a văzut visul împlinit, întruchipat, iar biserica răsăritului - creștinătatea - a primit în dar unul din cele mai consistente și inovatoare chivote pentru slava și slujirea Domnului, denumit de preotul teolog, Jan Nicolae, Arca Noetică.

 

Avem în față, fără tăgadă, „o Realitate cerească deplină, în același timp viitoare și eternă” (diacon Ioan I. Ică jr. apud Jan Nicolae, ARCA NOETICĂ și ROTULUS-ul Împărăției...p.432), o încrucișare fertilă a tradiției apostolice cu cea contemporană, în plin proces de regîndire, afirmare, căutare, sintetizare, re-evaluare. 

Foto: © vladimir bulat, 16-17 mai 2015.

Foto: © vladimir bulat, 16-17 mai 2015.

Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Săvîrșitu-s-a: Biserica Sfinților Ioani și a Sfinților Brâncoveni
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia ochiuldeveghe
commenter cet article
14 mai 2015 4 14 /05 /mai /2015 14:18
studiu de lalele ofilite. Foto: © vladimir bulat / IMG_9064 / 09.04.2014.

studiu de lalele ofilite. Foto: © vladimir bulat / IMG_9064 / 09.04.2014.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
13 mai 2015 3 13 /05 /mai /2015 23:34

Nu am fi știut că la Slobozia a existat în plin război al II-lea mondial o orchestă de jazz, dacă nea Costică Acsinte (1897-1984), fotograful, nu ne-ar fi lăsat această fotografie-document! E anul 1943, și lumea se bucură de viață!

Să ne bucurăm și noi, privind acești oameni minunați în ochi, căci majoritatea ne privesc pe noi, din vechimea ce se îngemănează cu al optulea deceniu. Sau poate chiar cu veșnicia însăși...

 

Arhiva fotografică a lui Costică Axinte de-abia a început să fie studiată, analizată, publicată. Poate fi accesată și online.

CA_20131112_031 / Costache Acsinte, 1943

CA_20131112_031 / Costache Acsinte, 1943

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article
11 mai 2015 1 11 /05 /mai /2015 13:49

După doar cîteva zile de delir, sămbătă seara pretinsa operă de artă a fost vopsită cu alb, calcanul imobilului din str. Băniei nr. 5 (Piața Sfântu Gheorghe, București) redevenind curat, neangajat ideologic, doctrinar, politic, estetic, curat pur și simplu! Ne așteaptă noi provocări?

În realitate eu cred că dispariția acestei intervenții nefericite nu se datorează nicidecum BOR; aceasta nu avea de ce să le facă ONG-ilor PR pe gratis.

Pe cînd aceștia din urmă au arătat cît sunt de scindați, inculți, anonimi, repeziți și incapabili de dialog. Și asta au făcut: s-au dat la fund! Decît să răspundă pentru faptele și ideile lor, pe care unii le calificau drept „exprimare artistică liberă”, și să le susțină serios și argumentat, au preferat să lichideze rapid urmele inepțiilor pe care le-au comis. Trebuie să recunosc că, o dată în plus, mi s-a arătat amploarea mocnită a anticreștinismului din țara noastră. Și m-am înfricoșat cîtă ură dospește-n cei care se cred „liber cugetători”, precum și tovarășul Ion Iliescu este...

calcanul imobilului din Băniei, nr. 5. Foto: © vladimir bulat, 10 mai 2015.

calcanul imobilului din Băniei, nr. 5. Foto: © vladimir bulat, 10 mai 2015.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
8 mai 2015 5 08 /05 /mai /2015 12:59
Nicon MLADIN în Sala de Muzică a Palatului Cantacuzino. Foto: © vladimir bulat, mai 2015

Nicon MLADIN în Sala de Muzică a Palatului Cantacuzino. Foto: © vladimir bulat, mai 2015

Nicon este fiul unor artiști cu o bună așezare a talentului pe care puțini o mai au, și pe care-l cunosc aproape de la naștere. L-am văzut de cînd era un puști, crescînd, evoluînd, și l-am ascultat de cîteva ori la „seratele” de la Stavropoleos. Pe măsură ce creștea, prezențele lui la acele „serate” erau mai puțin frecvente. Dar Nicon muncea enorm la pian. O făcea cu discreție și dăruire. Anul trecut l-am ascultat interpretînd la el acasă, unde ne-a uns pe suflet cu cele oferite.

Aseară l-am auzit din nou, cu două cicluri din epoci diferite, intrepretate la un pian Steinway & Sons, de epocă, se spune că e de pe la 1910. A început cu „Fantasiestücke” de Schumann, și a continuat cu una din cele mai fantastice realizări pentru piano solo -  „Pictures at an Exhibition” a lui Modest Mussorgski. Ambele cicluri au de-a face cu arta vizuală. Și era firesc, cred, ca printre primele sale prezențe publice de la București ale lui Mladin, de la debutul stagiului său vienez, să aibă legătură cu arta vizuală. Poate la fel de firesc, pe cît de organică a fost și nașterea ciclului Pictures at an Exhibition”, din expoziția lui Viktor Hartmann, organizată de criticul Vladimir Stasov, în primăvara anului 1874! Hartmann a murit destul de tînăr, și lucrările lui - se spune - aproape că nu se cunosc. Dar Mussogrski i-a înveșnit opera de arhitect și artist, cum numai un mare compozitor a putut să o facă! Iar Nicon Mladin m-a făcut să simt cu vîrf de măsură acest lucru. Mai ales că nu am ascultat niciodată pînă acum acest ciclu la piano solo, ci doar orchestrat...Iar prin Schumann Nicon mi-a reîmprospătat în memorie picturile uneori aspre, alteori, edulcorate și de neuitat, speficice epocii romantismului, ale compatriotului său, Friederick David Caspar.

Recunosc că după concert nu am mai obosit să tot caut alte și alte interpretări ale acelor cicluri muzicale, pentru a-mi da seama, unde se poziționează Nicon Mladin în această „constelație”. Și am constatat că nu foarte multă lume s-a aventurat pe acest tărîm, și mi-am mai dat seama că, mai ales în cazul lui Mussorgski, el este „vizitat” îndeosebi, și mai ales de cei din spațiul slav, sau de cei care au folosit și folosesc în formarea lor muzicală aceiași „lingua franca”, a fostului și eternului imperiu țarist-sovietic-rusesc. Iată doar cîteva nume de rezonanță maximă, care interpretează  magistral Pictures at an Exhibition: Horowicz, Kissin, Mihail Pletnev, Khatia Buniatishvili, Alexandr Yakovlev etc. Dar nu poate lipsi din această înșiruire și o splendidă excepție, cea a pianistei germano-japoneze, Alice Sara Ott, care iese pe scenă spre a interpreta acest ciclu cu pioarele goale, iar recent a lansat The Chopin Project, împreună cu muzicianul islandez, Ólafur Arnalds.

 

Mulțumesc, Nicon pentru toate aceste descoperiri! Nu te opri din acest mers, a cărui cadență matură am admirat-o aseară...Ești, cu certitudine, pe calea cea bună.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri Spiritualia
commenter cet article