Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

14 avril 2014 1 14 /04 /avril /2014 09:14

Au trecut patru ani de cînd am văzut acest monument, al Hatmanului Ivan MAZEPA (1639-1709), la Galați, în parcul Libertății. Pentru cine nu știe Galațiul, o să preciz că acest parc este într-o periferie, undeva la sud de Dunărea, destul de departe de centrul actual al urbei, și se află pe Calea Basarabiei. Ei bine, dezvelirea acestui straniu monument aici s-a făcut acum exact un deceniu (5 mai 2004), și pînă acum semnificația și menirea amplasării lui acolo rămîn învăluite de mister, ca multe alte gesturi publice post-comuniste!

În perspectiva evenimentelor ruso-ucrainiene din ultimele două luni mai ales, numele lui Mazepa poate fi perceput precum un chibrit aprins în preajma unei benzinării. Asta pentru că pe vremea lui Petru I, zis cel Mare, Mazepa era declarat inamicul numărul 1, pentru că a încheiat o alianță cu suedezii lui Carol al XII-lea, împotriva rușilor, continuînd opera rusofobă a lui Bogdan Hmelnițki, care mai făcuse pe la 1655 alte alianțe cu moldovenii, și aceeași suedezi. Interesant de consemnat este că după moartea lui Mazepa, în 1709, la Tighina, ciolanele acestuia s-au plimbat îndelung, ajungînd și la Galați, în biserica Sfîntul Gheorghe din localitate. Istoria acestui om politic este pe larg discutată azi în Ucraina, și are toate șansele să redevină un erou național, ca model de luptător împotriva fraților săi slavi, rușii de răsărit. Desigur, există voci pro și contra, dar e clar că implicațiile analizei depășesc cu mult cadrul strict istoric. 

DSCN2038

Ce mă interesează pe mine în acest context, este o chestiune prea delicată, anume cea legată de anatemizarea lui Mazepa de către biserica ortodoxă a Rusiei, în 12 noiembrie 1708. Iar Țarul Petru I a dat ordin să se toarne o medalie din argint, care să poarte numele lui Iuda, și cu care intenționa să-l gratuleze în chip oficios pe Mazepa - pentru înaltă trădare. Nu a apucat să i-o înmîneze. A fost condamnat însă în contumacie. Medalia urma să cîntărească aproape 5 kilograme (aproximativ 10 livre*), aproximativ echivalentul celor 30 de arginți** primiți de Iuda Iscarioteanul, pentru trădarea lui Hristos Mîntuitorul! Medalia era extrem de ilustrativă în acest sens. Dar mai gravă a rămas excomunicarea. Deși au existat voci, încă din 1918, care susțineau că anatema (excomunicarea din biserică) fusese ridicată, această certitudine nu este confirmată nici astăzi. Iar pe vremea Patriarhului Alexei al II-lea s-a pus iarăși problema retragerii anatemei, dar chestiunea a rămas într-un punct mort. Recent, în 2009, la vechea cetate din Tighina s-a depus o placă memorială dedicată lui Mazepa, loc în care se intenționează ridicarea unui monument, dar chestiunea anatemei a reiterat-o în mod explicit vlădica locului, PS. Justinian al Dubăsarilor și Tiraspolului. Or, e limpede, că Transnistria nu-și dorește un astfel de însemn memorial-istoric, pe de-o parte din cauza anatemei bisericești neridicate, iar pe de alta, cei ai locului nu doresc nicidecum să-și strice relațiile politice (și de orice altă natură) cu Rusia - singura lor protectoare în acest moment. E, oare întîmplător faptul, că anume în Transnistria cuvîntul greu al anatemei, s-a auzit pentru prima oară după 140 de ani? 

În aceste condiții mă întreb, cum de s-au încumetat clericii de la Galați să sfințească monumentul celui care nu are deloc o relație canonică, nici agreată cu biserica ortodoxă? Mai bine zis, este excomunicat de aceasta, iar numele lui este blestemat de mai bine de trei veacuri! Și asta ține de confuziile ”perioadei de tranziție” a României contemporane, sau e proiecția unui calcul pervers? Sau, în fine, ține de o caducă ignoranță? Este adevărat că biserica ortodoxă a Ucrainei a Patriarhatului de Kiev, care nu are comuniune liturgică cu nici una dintre bisericile ortodoxe existente, deci nerecunoscută oficial de acestea - îl proslăvește și îl cinstește pe Mazepa, fără a ține cont de actul de anatemizare a acestui personaj controversat.

DSCN2036

În ceea ce privește autorul monumentului el se numește G. Tănase; a făcut un hatman deloc războinic, mai degrabă un pensionar scos din joacă, cu mîinile împreunăte, privind cu tristețe undeva în sens opus Dunării, care-l desparte definitiv de Ucraina lui dragă, și pe care a părăsit-o cînd a urcat pe acest soclu paralelipedic absolut banal.

Chestiunea anatemei este o temă aproape necunoscută în spațiul românesc, iar prin ridicarea monumentului lui Mazepa lumea românească s-a ”contaminat” de această problematică, fără să vrea...Cred că tema merită cu prisosință o dezvoltare mai amănunțită.

 

fotografii: vladimir bulat, 9 aprilie 2010.  

________________________________________

* 1 livră rusească = 409, 512 grame.

** un argint în acea vreme cîntărea = 136, 3 grame.   

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article
10 avril 2014 4 10 /04 /avril /2014 12:40

Cum stafia comunismul bîntuia altădată Europa, dupa spusa inspirată şi profetică a lui Marx, astăzi stafia falsificărilor umbreşte piaţa de artă a lumii! Există o furie de-a dreptul în acest sens, astfel că everestul suspiciunii în acest domeniu creşte exponenţial. Cu toate acestea, cotele şi quantum-urile tranzacţionărilor sunt şi ele în permanentă creştere. Să ne amintim de recenta adjudecare a unui triptic de Francis Bacon, care a atins astronomica cifră de adjudecare de 142, 4 mln. de dolari.

Tot recent, pleadei falsificatorilor, în care vîrful de lance aparţine neîndoilelnic lui Wolfgang Beltracchi, despre care am scris în repetate rînduri aicis-a adăogat un nume de expert, anume cel al lui Christian Gregori Parisot. Acesta din urmă a fost multă vreme considerat o autoritate în materie de autentificare a operelor lui Amedeo Modigliani. Mai mult, a fost şi directorul Institutului Modigliani din Roma. Acum un an a fost arestat. Ancheta a arătat că Christian Gregori Parisot a comis fraude atît faţă de propria meserie şi vocaţie, cît şi în raport cu piaţa de artă. Autentifica prin propria semnătură piese false, dar şi gira apariţia acestora, pentru că anterior scandalului cu lucrările lui Amadeo Modigliani s-a remarcat prin aducerea într-o expoziţie a unui mare număr de lucrări de grafică (care nu erau deloc în regulă!), semnate de Jeanne Hébuterne, cea care a fost femeia iubită a lui Modigliani, şi cu care a avut o fetiţă. În 1919 Modigliani i-a pictat portretul (printre multe altele), şi acesta a devenit "mărul discordiei". Astfel, în urma unor investigaţii care au durat doi ani, poliţia italiană a decis că domnul expert trebuie arestat. S-au identificat 13 piese de grafică, 4 sculpturi în bronz şi un tablou false, care aveau certificate de autenticitate, semnate de Parisot; potrivit autorităţilor italiene valoarea totală a acestora este de 6,6 mln. de euro. Mai mult, pe acest fundal Parisot este şi autorul unui catalogue raisonné

Moştenirea lui Modigliani este una din cele mai problematice din secolul XX. A beneficiat pînă acum de 5 catalogues raisonné. Ambrogio Ceroni a produs 3 dintre astfel de instrumente (1958, 1970, 1972, şi se afirmă că este singura sursă credibilă la Sotheby's & Christie's). Un alt catalog este în lucru de mai bine de un deceniu, sub semnătura lui Marc Restellini. Dar asta nu împiedică pe cei atinşi de morbul falsificării să adaoge piese noi acestui repertoriu - considerat desăvîrşit, încheiat şi definitiv structurat...

Pentru o mai amplă documentare cu referire la posteritatea lui Amadeo Modigliani recomand acest portal/arhivă       

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
9 avril 2014 3 09 /04 /avril /2014 00:21

JacquesLeGoff

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article
7 avril 2014 1 07 /04 /avril /2014 18:37

Porumboiu--al-doilea-joc.jpg

În plin miez de decembrie mă uitam la televizor la meciul Galatasaray-Juventus Torino , în care din cauza ninsorii puternice arbitrii au fost nevoiţi să oprească şi amîne partida!

În 1988, şi tot în decembrie, la Bucureşti, ningea poate la fel de puternic, în timpul meciului Dinamo-Steaua, cele două echipe-favorit în campionatul naţional al României. Şi meciul nu a fost oprit, nici amînat. S-a jucat 90 de minute printr-o pierdea zdravănă de nea, joc care a făcut posibil - peste un sfert de veac - apariţia filmului "Al doilea joc", semnat de Corneliu Porumboiu. Meciul a fost arbitrat de tatăl lui Porumboiu, Adrian. Ei bine, filmul meciului este deja istorie, un document vizual. Corneliu Porumboiu a lucrat cu un ready-made, gestul de resemantizare a acestuia e ceea ce-l face film, scoţîndu-l din zona gri, de strictă arhivistică vizuală. El i-a păstrat toate titrele şi scorurile altor meciuri, care au fost inserate în timpul transmisiunii directe de la acea vreme, cu aerul său vag colorizat...Discuţia pe fundalul acestei "filmări antedeluviene", foarte relaxante şi aproape absente la început, a prins "carne" şi sens ulterior, astfel că şi publicul din  sală (erau vreo 40 de persoane la sala de cinema a MŢR!) s-a însufleţit şi el, treptat, astfel că în a doua jumătate a filmului se discuta aproape cu voce despre cît de tineri erau, atunci: Hagi, Dan Petrescu, Cămătaru, Lupu etc. În fond, pentru toată lumea era limpede că asista la un meci dintre securitatea statului şi armată! Sunt multe lucruri de comentat şi de observat în acest document filmic; de plidă cît de îndîrjit şi cît de susţinut se juca fortbal la acea vreme, cum se filma jocul în echipă, la cum nu se deosebeau vedetele de ceilalţi jucători (Steaua e, totuşi, deţinătoarea destul de proaspătă a titlului la Champions League!), la cum se evita arătarea de aproape a scenelor de ciocnire sau altercaţii între jucătorii din echipele adversare (azi, dimpotrivă, spectatorul vede la milimetru grimasele, fizionomiile, încîncenarea de pe ele etc.), în acest din urmă caz camera "fugea" imediat pe imaginea arhiplină a stadionului, levitînd peste umbrele şi printre zăpada continuă. Porumboiu, juniorul, vedea în această zăpadă necontenită multă poezie, iar tatăl său susţinea că un astfel de material nu mai interesează pe nimeni, că este perisabil,  că este din epoca de piatră, şi că soarta lui este ca şi cea a filmului, a artei, adică sortit uitării, trecerii definitve în planul invizibilului.

Minunat este că întregul material îl vezi de la cap la coadă, 90 de minute, cît durează un meci de fotbal, asişti, chiar dacă prin intemediul unei imagini excecrabile, dar color totuşi, la un decupaj temporal precis, rememorat şi comentat de cineva care era atunci pe teren, şi care meci l-ar determina, azi, să aibă niţel o altă perspectivă decît atunci, cu un sfert de veac în urmă. Mi-a plăcut să văd printre cei cărora Corneliu Porumboiu le aduce mulţumiri numele lui Andrei Ujică, cel care a realizat "eseul filmic" despre fostul dictator al românilor, filmul care a suscitat atîtea discuţii destul de contradictorii în România - "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu"(2010). Probabil, că acel film l-a făcut pe Porumboiu să înţeleagă o dată în plus cum lucrează filonul ideologic al filmului în general, şi potenţialul circumscris al imaginii în perspectiva manipulării şi, deopotrivă, de a perverti sensurile, dar şi de a construi sensuri ascunse, dincolo de percepţia vizuală simultană privirii, în particular. Or, un film ca "Al doilea joc" ne ajută să asistăm la regimul complex al imaginii, şi la funcţia acesteia în menţinerea sub control, prin intermediul instrumentului media, a spectatorului. Căci, devine clar că cel din faţa televizorului vede mereu altceva decît cel care e postat în tribune, cu terenul de joc în faţă, cu jucătorii implicaţi în meci! E de văzut cum a evoluat acest tip de control. Cum se filma în chindia comunismului, şi cum se televizează meciurile de fotbal astăzi, cînd mizele şi scopurile "partidului iubit" au fost substituite complet prin strategii economice, publicitare, şi livrate unor logici de rating, marketing şi prestigiu public. 

Corneliu Porumboiu a mai făcut, după cum ne-a obişnuit deja, un film despre timp, despre "materialitatea" acestuia, despre cum acesta lucrează pentru triumful şi uzura omului! Dar îmi place în chip deosebit acest film, pentru că şi autorul însuşi îl vede în perspectiva unei serialităţi gen Andy Warhol...adică admite posibilitatea de a continua seria prin dialoguri despre acelaşi meci, cu alţi membri ai familiei. Dar atunci, cred, percepţia lui va fi simţitor alta, ca şi regimul lecturii?

 

imagine: secvenţă din materialul televizat al meciului Dinamo-Steaua, decembrie, 1988, devenit "Al doilea joc".

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Cinemateque
commenter cet article
4 avril 2014 5 04 /04 /avril /2014 13:44

Am ales pentru astăzi fragmentul 86, după traducerea din germană făcută de Arthur Schopenhauer. În româneşte cartea Oracolul manual al înţelepciunii în viaţă a apărut în 1944, iar eu am în faţă ediţia a III-a, apărută la editura Vestala, în 2007, pag. 45.

Gracian--Oracolul--frag.-86.jpg

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
3 avril 2014 4 03 /04 /avril /2014 14:56

001.jpg1.

Numele Cocăi MEŢIANU  (Elena-Venera-Ecaterina Mețianu) este quasinecunoscut celor de azi, deşi destinul ei interbelic o proiecta printre cele mai promiţătoare voci ale artei picturale româneşti. Absolventă în 1940 a Academiei de artă din Bucureşti, aceasta nimerise în graţiile şi simpatiile celor trei corifei ai picturii de la noi: Camil Ressu, Theodor Pallady şi Lucian Georgescu. Istoria artei consemnează un episod în care pictorii Pallady şi Lucian Georgescu discutau aprins pe marginea unui desen a tinerei Coca Meţianu, la Salonul Oficial, din 1939. 

Epoca socialismului nu i-a pus deloc în valoare opera, şi doar în 2002 i s-a organizat o importantă expoziţie retrospectivă, la Palatul Parlamentului, deşi ar fi fost firesc să-şi asume această misiune Muzeul Naţional de artă al României. Artista avea 92 de ani, şi ar fi meritat cu prisosinţă această onoare! Doar că noi suntem o naţiune care nu ne prea apreciem valorile, este un dat. Coca Meţianu nu a putut beneficia de un alt tratament decît acesta: trecută cu vederea...

Pînă la o nouă generaţie de istorici de artă, care să o recupereze, pictura ei post-impresionistă, puternică, năvalnică, şi romantică în aceeaşi vreme, cu peisaje, portrete, nuduri şi căreia îi plăcea să spună modelelor sale, "te trag în pensulă..."! Ce formulă minunată, sensul căreia, scapă celor de azi. Pictura de plăcere e un detritus al acelei "belle epoque", care nu se poate repeta.

La moartea ei, în primele zile ale lui ianuarie, 2014, nicio publicaţie nu i-a consemnat dispariţia, dar documentarul filmat (material brut), dedicat acesteia poate recupera multe lacune ale biografiei artistei. De aici aflăm saga întregii sale familii, care ne arată cît de frumoasă era burghezia românească între cele două războaie...

"Am pictat cu pasiune toată viaţa mea, şi nu m-am gîndit niciodată dacă tablourile mele se vor vinde, sau nu. Mi-am dăruit sufletul şi toată viaţa mea artei, pe care am slujit-o cu credinţă şi cu dragoste. Dacă vreodată şi vreodată, cînd nu voi mai fi, cineva va auzi de mine, mă bucur de pe acum. În orice caz, sfătuiesc tot tineretul, care iubeşte arta, să lucreze cu pasiune şi cu dragoste, şi să nu aştepte răsplata, că răsplata vine, poate că uneori mai tîrziu. Sau prea tîrziu!" (Coca Meţianu, în ultimul său interviu).

Coca Metianu2

Imagini:

1.C. Meţianu, Peisaj în Bucureşti, 51/61 cm. (colecţia Muzeului Municipiului Bucureşti-Pinacotecă), lucrare reprodusă în albumul: Ioana Cristea, Aura Popescu, Doamnele artelor frumoase româneşti afirmate interbelic, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2004, p.88. 

2. Coca Meţianu în atelierul său.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article
1 avril 2014 2 01 /04 /avril /2014 14:09

Am aşteptat demult acest Film. 

Cel puţin din două motive majore. Cartea Facerii şi misiunea supremă a lui Noe - ecranizată, ce provocare! Asta pe de o parte. Pe de alta, e în joc regizorul: Darren Aronofsky, născut în februarie 1969. Unul dintre acei creatori, care pe mine mă însufleşte, şi mă face părtaş la problematici, care şi pe mine mă preocupă, mă frămîntă, facem parte din aceeaşi generaţie!

În gîndurile mele după ce am văzut marea creaţie a lui Aronofsky, Noah (2014), mi-au stăruit aceste strofe din proorociile lui Isaia, 35, 7-8 :

"Ţarina uscată se va face bălţi,

pămîntul însetat va fi izvor de apă;

acolo va fi veselia păsărilor,

locaş de turme, trestie şi bălţi.

Acolo va fi cale curată

şi Cale sfântă se va chema;

şi nimeni necurat pe-acolo nu va trece,

nici cale necurată acolo nu va fi" (versiunea lui Bartolomeu Anania, ed. Anastasia, 1999, p. 130-131). 

Desigur, Noe nu i-a avut pe prooroci. Pentru că a fost înaintea lor. Ci doar pe Dumnezeu, care l-a ales pe el să poarte mai departe neamul omenesc, precum şi vietăţile toate, din cîte erau pe pămînt lăsate de la Facere. Lumea creată de Dumnezeu s-a împărţit în două, de pînă la Potop, şi cea de după, între acestea două fiind pus bătrînul Noe, despre care ştim  că a călcat pe acest pămînt 950 de ani. 

Propunerea filmică a lui Aronofsky debutează cu scena dialogului dintre Lameh şi fiul său, Noe (Russel Crowe), despre care se spune, în Facere, că avea 182 de ani, cînd l-a adus pe lume pe Noe. În film, Lameh este ucis mişeleşte, iar Noe reuşeşte să fugă. În Facere Lameh a mai trăit 595 de ani, după aducerea pe lume a lui Noe. Aronofsky ne semnalează din start, că opera lui nu este o apologie, ci mai degrabă formulează o aporie. Căci toate datele de ordinul cifrelor din Facere aproape că nu se regăsesc în film. Aici, timpul parcă stă pe loc. E, parcă, o actualitate în mişcare, dar foarte lentă. Aici nu există viitor, ci doar un recurs permanent la trecut, la momentul Creării vieţii pe pămînt. Cele şase zile ale Creaţiei sunt povestire de Noe în jurul mesei familiale, deja cînd Arca era în luptă cu apele, în plutire liberă. Noe povesteşte ca şi cum ar fi asistat aievea la acele zile. Spectatorul e şi el prezent la acele flash-uri doar vizuale, exact cum Noe, prin strămoşii săi, e prezent în act la toată frămîntarea pămîntului, şi la tot ce este pe el, pînă la naşterea sa. În fapt, treptat îţi dai seama, că prezenţa vie a lui Matusalem (jucat discret de sir Antony Hopkins) în film te duce cu gîndul la apocriful Vechiului Testament, la Cartea lui Enoh, de unde reiese că acesta a fost al 7-lea patriarh, deci, al şaptelea după Adam, şi Matusalem era unul dintre fii săi, tatăl lui Lameh, şi deci, bunicul lui Noe. Exact asta e şi în filmul lui Aronofsky. Matusalem, deşi discret, îi dă lui Noe o sămînţă din Grădina Raiului, iar din aceasta s-a ridicat ca un Făt-Frumos o minune de pădure, din care Noe a putut să ridice, după prescripţiile exacte ale lui Dumnezeu, Arca din lemn, cu dimensiunile de 300 de coţi lungime, cu o lăţime de 50, şi cu înălţimea de 30 de coţi. Din reprezentările ştiute din istoria artei, din pictură mai ales, Arca ni se înfăţişa în fel şi chip, era ba plută, ba corabie, ba o construcţie hibridă etc.

Noahs_Ark--EDWARD-HICKS.jpg

La Aronofsky Arca este un paraleliliped cu o rampă în zona intrării, cu respectarea celor trei nivele, dictate de acelaşi Adonai, în limbajul evreilor. În film, animalele, păsările şi toate dobitoacele care populau pămîntul sunt adormite de familia lui Noe, după o reţetă propusă de nevasta lui Noe, prin metoda cadelniţării fumului acelui amestec de plante. Curios lucru, îngerii căzuţi (denumiţi în film "Watchers") sunt nişte fiinţe neîndemînatice, stafii pietrificate, cu o carapace magmatică, spongioasă şi destul de neplăcută vederii. Aceştia seamănă mai degrabă cu nişte fiinţe demonice, decît cu îngerii. Unul dintre aceştia se numeşte Semyaza (care vorbeşte prin vocea lui Nick Nolte), care spune că a asistat la alungarea lui Adam şi a Evei din Rai, şi a văzut cît de greu le-a fost acestora, să-şi cîştige pîinea cea de toate zilele, muncind pămîntul şi aşteptînd ca roada să se facă. Semyaza i-a convins pe ceilalţi îngeri căzuţi să-l ajute pe Noe la construirea Arcului, iar cînd a sosit Potopul, alesul Domnului avea 600 de ani. Unul dintre fiii lui Noe, Ham se răzvrăteşte împotriva tatălui, mai ales cînd vede că tot ce s-a adus pe Arc - este de parte bărbătească, şi femeiască, pe cînd el nu avea pereche. Misiunea lui Noe - în versiunea lui Aronofsky - este să fie ei, adică familia lui, ultimii oameni! După cum urmează: fratele mai mare îşi îngroapă părinţii, apoi cel din urmă fiu, Iafet, rămîne cel din urmă pe întreg pămîntul, cînd apele se vor fi retras, şi picioarele lor vor simţi ţarina uscată de soare...Doar că Ham nu se împacă deloc cu faptul că inima lui tîngeşte după o femeie, iar tatăl lui îi refuză dreptul acesta rezervat oricărui bărbat! Fratele lui mai mare, Şem o are pe Ila, care este însă stearpă, şi Noe se împacă la gîndul acesta, căci cei doi nu vor avea urmaşi. Ila este o fetiţă pe care familia lui Noe o găseşte rănită, bolnavă şi singură în urma unui autodafe al oamenilor, în lupta acestora pentru carne. O adoptă, şi cei trei fii ai lui Noe o consideră ca o soră a lor, iar Şem o doreşte de femeie. Soţia lui Noe, în film cu numele de Naameh (Jennifer Connelly), îl imploră pe Matusalem, şi acesta o înzdrăveneşte pe Ila, astfel că aceasta rămîne gravidă, şi i-aduce lui Noe două nepoate. Furios, Noe intenţionează să le omoare pe acele două prunce, căci misiunea lui este mai presus de milă, familie, de dreptatea oamenilor etc. Totuşi, le cruţă. Morala aici strecurată de Aronofsky este fină, dar nu mai puţin discutabilă: bunătatea omului este mai presus de porunca lui Dumnezeu, sau Acesta i-a lăsat libertatea lui Noe de a continua spiţa omenească? Totuşi, textul ne spune că pe Arcă vor urca Noe cu fiii săi, şi cu nevestele acestora. De unde, atunci, vine convingerea fermă a lui Noe de a fi el acela, care să pună capăt şirului mesianic: "să vă înmulţiţi, să vă răspîndiţi pe întreg pămîntul"? La final vedem curcubeul, care este imaginea Legămîntului lui Dumnezeu cu oamenii, cu toată suflarea cea simţitoare, că nu va mai fi potop, care să le nimicească pe acestea toate. „Pun curcubeul Meu în nori [și nu numai], ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ” (Fac. 9, 13). 

Filmul lui Aronofsky este, poate, una dintre cele mai copleşitoare producţii cinematografice a tuturor timpurilor. Probabil, tot ce a făcut și va mai realiza acest om nu se va ridica la nivelul acestei opere, şi nu e vorba aici de panoplia de efecte speciale, simboluri, interpretări, rătălmăciri sau exegeze dintre cele mai diferite, ci mai presus de orice e în joc un mare proiect intelectual, moral şi etic asumat cu vîrf de măsură, filtrat de o conştiinţă majoră a vremurilor noastre.

 

Imagine: Edward Hicks, Arca lui Noe (în jur de 1800).         

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Cinemateque
commenter cet article
28 mars 2014 5 28 /03 /mars /2014 12:17

coperta-Nadeja-Stirbey.png

Prinţesa Nadeja Ştirbey este un nume absolut necunoscut mie, dar asta nu mă împiedică deloc, fie şi pornind de la această elegantă şi atrăgătoare copertă, să pornesc în căutarea unor date despre această personalitate din stirpea veche a Ştirbeilor. Ieri am aflat că acest volum, Jurnal de prinţesă, a fost lansat zilele trecute la Ordinul Arhitecţilor din România, şi că editorul acestui volum este istoricul de artă Oana Marinache (preşedintă a Asociaţiei Istoria Artei), care a şi vorbit recent în presă, succint şi percutant, despre acest inedit material memorialistic. Cel mai interesant lucru, legat de această publicaţie este formatul, care este un caiet întins pe orizontală, mai degrabă un bloc de desen, format reluat aproape întocmai de către editori (inclusiv elementul decorativ-geometric). Textul a fost scris în franceză, şi e tradus de aceeaşi Oana Marinache, iar traducerea a fost revizuită de Elena Cicoiu.

Convingerea mea e că şi textul merită toată atenţia, mai ales că va veni, cred, în completarea volumului Arabellei Yarka, De la o zi la alta (1913-1918), apărut la editura Compania, în 2010. Deceniul doi al secolului XX este relativ bine documentat prin materialele memorialistice ale oamenilor de stat şi ale istoricilor de profesiei, în timp ce contribuţiile acestea, mai modeste, emise dinspre lumea monden-feminină, vor întregi în chip armionios peisajul percepţiei noastre despre cum clocotea lumea românească în preajma Revoluţiei bolşevice, şi mai ales în anticamera reunificării Basarabiei cu Regatul României...În cazul consemnărilor prinţesei Nadeja Ştirbey avem un reper termporar foarte precis: 14 august 1916 - 12 februarie 1919. E de văzut cîte s-au întămplat în istorie în acel răstimp! Poate revin după lectura cărţii.

Internetul m-a ajutat să găsesc această pagină plină de simţire, din acest Jurnal

"În ciuda oamenilor care gem și plâng în jurul meu din cauza grozăviilor care se vor întâmpla, mă simt plină de speranță, niciodată nu m-am simțit mai mândră de a fi româncă, niciodată nu mi-am iubit mai mult țara și am încredere în viitor. - Inima mea cântă, am aripi, mi se pare că ne îndreptăm către vremuri mai bune, poate că voi avea parte de deziluzii profunde, dar până atunci am încredere în instinctul meu care nu m-a înșelat niciodată".

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
27 mars 2014 4 27 /03 /mars /2014 05:09

Intuiesc că puțintică lume în România a fost atentă la știrea discretă, precum că statul vecin, Ungaria, a răscumpărat o parte (7) din cele 14 piese de argint, care constiuie tezaurul cunoscut în istoriografia contemporană drept - Comoara lui Zeus (Sevso Treasures), care se presupune a fi fost descoperită întîmplător, pe la mijlocul anilor 1970, undeva pe malul lacului Balaton, de către un ostaș în termen, pe numele său, József Sümegh! Acesta ar fi fost găsit mort, într-o pivniță, în 1980. Iar comoara, fiind scoasă, desigur ilegal, din Ungaria, a luat calea pribegiei...nimerind în diverse colecții private.

Povestea reapariției acestei comori este pasionantă, pe unii i-a și inspirat să scrie diverse ficțiuni, cum e, bunăoară, romanul cu același nume a lui Bencs János (2004). A dat dureri de cap și  Scotland Yard-ului. Dar și diverselor case de licitații din lumea întreagă. Dar pe mine personal mă interesează cu totul altceva, ceva care este (sau poate deveni) fermentul unei meditații asupra felului în care ungurii își gestionează problema patrimoniului cultural. Este de menționat însă că acest lot de bunuri este disputat, simultan, și de către Croația și Liban, ca provincii ale fostului Imperiu Roman. 

2743930.jpg

Lucrul cel mai suprinzător este că guvernul Ungariei a găsit din rezervele statului suma de 15 mln. de euro, pentru a plăti o parte din tezaurul care i-a aparținut. Iar în grădina noastră mioritică, unde tezaurul cultural crește, pasămite (avem circa 42.000 de piese clasate în FOND și TEZAUR, o cantitate absolut halucinantă!), după fiecare retrocedare către proprietarii de drept, cărora li s-au luat cu japca bunurile, în era dejist-ceaușistă, astăzi nu se găsesc mijloace bugetare pentru a le achiziționa, pe bune de data asta, piese de prim rang, cum ar fi: Cumințenia pămîntului (Brâncuși), Le Charpentier (Camille Pissarro), și alte zeci și sute de piese (ieșite din circuitul public), care erau ”prețioase” doar cînd MNAR le deținea gratis; iar cînd se pune problema cumpărării lor, cu dreptul de preempțiune pe care-l reclamă statul, cf. Legii nr. 182/2000, în fapt, niciodată NU se alocă fonduri pentru așa ceva! Totuși, statul român are structuri peste structuri birocratice, menite să ”protejeze patrimoniul național”, dar cînd e vorba de achiziții - tăcerea glacială de la cimitirul Bellu se așterne temeinic peste țara aceasta ”plină de humor”...

Guvernul Ungariei va expune achiziția culturală făcută recent în sediul Parlamentului de la Budapesta, unde va putea fi văzută gratis pînă în 2018, cînd viitorul cartier muzeal care o va prelua, se preconizează atunci a se deschide! O țară mică - cu ambiții mari.

România însă este mare-mare, și are doar orgolii și pretenții nelimitate, pe cînd ambițiile pe terenul promovării patrimoniului cultural sunt ca și fumul de țigară...Inconsistente, ireale și aproape nule.    

sursa imaginii,  aici.  

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Pamflet
commenter cet article
26 mars 2014 3 26 /03 /mars /2014 11:45

afis.jpg

Galeria SIMEZA, București / 27 martie - 9 aprilie a.c.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Agenda
commenter cet article