Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

4 mars 2014 2 04 /03 /mars /2014 15:27

Demult visez la o carte, de fapt la un autor, care să mă facă visător cu adevărat. Fericit şi împlinit, un fel de suflet afin, care să-mi vorbească în cuvintele mele, ca şi cum aş spune eu...Nu pot nici eu să cred, dar l-am întîlnit!

Este vorba de Béla Hamvas (1897-1968), care este total necunoscut lumii româneşti, şi este prezent de curînd pe rafturile librăriilor cu un volum care mă unge realmente pe suflet: Filosofia vinului (1945).

Nu e o carte despre care să poţi să scrii, ci din ea trebuie să transcrii. Să o transcrii toată!

Am ales însă un singur fragment. Cel cu titlul de mai sus. Căruia i-am adăogat numele autorului. Din rațiuni strict tehnice.

filosofia_vinului_coperta_1.jpg 

"În urma unor cugetări temeinice, declar că nu păcatul este cauza răului. Cauza acestui rău este mult mai adîncă. Răul izvorăşte din proasta atitudine. Păcatul este doar urmarea acestei proaste atitudini. Acestea fiind zise, pe urmele Sfîntului Apostol Pavel, consider sfera legii şi a moralei ca fiind lichidată, şi doresc să stabilesc originea tuturor acţiunilor umane chiar în fundamentul construcţiei: în religie. Şi fac acest lucru, nu în mod arbitrar, şi nu pentru că eu aş fi descoperit această idee. NU. Acest lucru este privelegiul escatologilor creatori, în clipele lor fondatoare de religii - cum spune contemporanul nostru. Şi fac acest lucru, pentru că, experienţa îmi spune, legea şi morala au stins păcatul cel mult aparent, în realitate nereuşind niiodată să vindece vreun rău. Rădăcina păcatului , şi prin ea, izvorul răului, este ascunsă prea adînc, astfel încît nici morala, nici legea nu le pot atinge. Păcatele  tigmatizate de codul penal sunt doar consecinţele finale ale proastei atitudini religioase. Am spus deja şi subliniez acum din nou, toatp lumea trebuie să aibă o religie, nu există om nereligios (sublinierea îmi aparține - v.b.). Dacă cineva nu crede, în religia bună, crede într-una rea. Dintre toate religiile rele, cea mai rea este ateismul.

Esența însă urmează abia acum. Religia rea nu este consecința atitudinii proaste. NU. Religia rea este însăși atitudinea proastă. Această atitudine proastă e prăsila tuturor relelor și izvorul tuturor păcatelor. Este, în râprimul rînd, izvorul defectelor morale, cum sunt vanitatea, invidia, rapacitatea, obrăznicia, lăudăroșenia, lipsa bunului gust. Dar este la fel și izvorul și prăsila tuturor crimelor persecutate de codul penal, al furtului, al înșelăciunii, al omorului. Așa numitele păcate sunt doar cele din urmă consecințe ale religiei rele. Dar și așa, numitele defecte morale sunt tot consecințe. Consecințele a ce? A proastei atitudini. A religiei rele. Așadar, ce trebuie făcut? Să se emită legi severe? În niciun caz! Acestea tratează doar simptomele, nu și cauzele. Să se întărească stăpînirea de sine morală? Să se recurgă la asceză? Să se recurgă la autotortură? Num nu, de o mie de ori nu. Și aceastea dunt doar consecințe. Trebuie schimbată atitudinea. Religia rea trebuie preschimbată în religie bună. Nu legea, nu juriștii, nu judecătorii, nu regii, nu preoții, nu moraliștii, și nu satiricii și nu eroii virtuții și nu predicatorii ne învață acestea, ci numai și numai escatologii creatori în clipele lor fondatoare de religie.

Să nu mire pe nimeni că răul are un rol atît de însemnat în viața omului. Răul este de fapt singura problemă de rezolvat. La început omul a făptuit primul păcat. Nu este ceva ce se lovește de codul penal. Nu ar fi putut fi judecat nici chiar după cele mai severe sisteme morale. De ce? Pentru că primul păcat, păcatul cel mai întunecat, răul cel mai rău a fost religia rea, atitudinea proastă. În această clipă omul a fost prins de un smasm. Biblia numește acest lucru păcat originar. Din această clipă trăim toți cu acest spasm care s-a ivit în fundamentul ființei noastre, în atitudinea religioasă. Pentru că acest șoc este ereditar. Propria noastră proastă atitudine ne irită și ne căutăm dezlegarea în mod disperat. Potopul nu a reușit să ne spele de ea. dar odată cu apariția curcubeului a apărut și licoarea dezlegătoare. Eu pot percepe vinul doar ca un act de grație dintre cele mai înalte. Vinul dezleagă. Avem vin. Putem să dezlegăm acel șoc blestemat. Vinul ne readuce la viața originară, paradisul, și ne arată unde vom ajunge, la a lumii cea din urmă sărbătoare. Omul poate îndura acest pod între prima și ultima zi doar în extaz. Acest extaz este vinul”. 

 

Traducere din limba maghiară de László Attila Hubbes, pag. 27-29.

Nota bene: autorul traducerii, László Attila Hubbes, este un intelectual de marcă al Transilvaniei de azi.

În anul 2006 a susținut o teză de doctorat, cu tema: Fascinația sfîrșitului: Apocalipsa. Lucrarea a fost elaborată și scrisă în limba maghiară. Un rezumat al acesteia - tradus în limba română - se poate ceti aici. Cartea lui Béla Hamvas a avut parte de un foarte iscusit traducător. Este șansa noastră, a românilor! Sperăm că și alte titluri ale lui Hamvas să fie traduse tot de acesta.

Filosofia vinului a mai apărut: în engleză (1989), croată (1993), finlandeză (2000), slovenă (2004), cehă și sîrbă (2008). Astfel de cărți apar foarte rar, și de aceea trebuie să considerăm un privilegiu apariția ei, că o putem ceti chiar în limba maternă!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
3 mars 2014 1 03 /03 /mars /2014 15:02

Artistul, poetul şi performerul Yuri LEIDERMAN mi-este de foarte mulţi ani prieten şi interlocutor. Locuieşte de mai mulţi ani la Berlin. În ultimele săptămîni acesta a devenit şi activist!

Azi am primit acest manifest, pe care-l public în întregime pe acest blog, pentru că sunt întru totul de acord că RUSIA nu mai e o ţară care are dreptul la prezenţe artistice de mare amploare, cum este bienala de artă contemporană Manifesta. 

"Dear friends!

 I appeal to you as an artist, participant of 1st Manifesta, European Biennale of contemporary art (1996, Rotterdam) and as native of Ukraine. It seems, the situation does not need extended explanation. My country experienced cynic impertinent military aggression from Putin's regime of Russia.

Clearly St. Petersburg is marvelous city and Hermitage is one of the most famous museums around the world. Nevertheless there was initially mistaken decision to host Manifesta 10 (2014) in a country where freedom of art expression is repressed, where imperial chauvinism and obscurantism raised in state ideology. This day such decision looks shameful. I call you to support people of Ukraine in their hard struggle for independence and future. I appeal to international art community:

BOYCOTT MANIFESTA 10 IN ST. PETERSBURG!

Yuri Leiderman, artist

 Please forward to your colleges!".

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
28 février 2014 5 28 /02 /février /2014 08:20

NOTA BENE: După 7 ani, de cînd moldovenilor li se barase calea, prin introducerea de vize, iată că de ieri RM a fost trecută de pe ”lista negativă” în cea ”pozitivă”, conform unui Raport remis de Parlamentul European. Moldovenii vor putea călători scutiți de regimul special de vize în spațiul european.

ÎN FOND - asta e lecția cea mai percutantă, pe care a trebuit să o însușească Ukraina! Poate că sunt unii idioți care spun că Moldova nu știe în ce se bagă, dar din moment ce România este deja în UE, ce rost mai are să-și facă prea multe scupule un atavism al acesteia?

Straneitati-8533.jpg

foto: vladimir bulat, 2014.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
27 février 2014 4 27 /02 /février /2014 10:05

Personal, am urmărit cu sufletul la gură informaţiile despre reîntoarcerea icoanelor din Muzeul Andrei Rubliov, de la Kiev la Moscova. Isteria presei a indus temerea, că acestea s-ar putea bloca pe undeva - pe fondul tulburărilor politice şi sociale din Ukraina.

Dar astăzi pe site-ul muzeului se anunţă că aseară tot lotul de 30 icoane s-au reîntors cu bine la destinaţie.

Asta e partea culturală.

Partea politică - televiziunea RKB din Rusia anunţă, că fostul preşedinte al Ukrainei se află deja în Rusia! Undeva în preajma Moscovei, la Barviha, dar informaţia este contradictorie, neverificabilă...Oricum, fosta "soră mai mare" a ex-URSS va va funcţiona ca o bună prietenă pentru cel, care i-a apărat interesele...Dealtfel, Ianukovici a cerut ajutor de la autorităţile supreme ale Rusiei, declarînd că actuala putere este nelegitimă!

Pînă una-alta Maidanul şi Rada vor avea de înfruntat o procedură a Referendumului, din care să reiasă, dacă e de acord cu noua putere instaurată după 20 februarie, la Kiev. 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Diariu
commenter cet article
26 février 2014 3 26 /02 /février /2014 09:21

Seara zilei de 25.02, în fața Ambasadei Ukrainei la București (Bd. Aviatorilor, 24).

Straneitati 8638

Straneitati-8634.JPG

Straneitati-8640.JPG

Straneitati 8635

Straneitati-8641.JPG

foto: vladimir bulat.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
25 février 2014 2 25 /02 /février /2014 15:35

În wikipedia a apărut lista celor ucişi pe Maidanul Kievean: 85 de morţi, dintre care 11 - din forţele de ordine,  iar 30 de persoane sunt încă neidentificate.

 

Între timp a fost debarcat şi Mitropolitul Vladimir, motivîndu-se prin starea sănătăţii vlădicăi. A fost înlocuit cu Episcopul Onufrie, Întîistătătorul Cernăuţilor şi a Bucovinei (să credem că românii ortodocşi din Bucovina ukraineană vor avea un lobby la Kiev? - eu sincer mă îndoiesc!). Patriarhul Kirill al Moscovei l-a felicitat telefonic pe Vlădica Onufrie, cu ocazia ocupării prestolului de la Kiev. Se afirmădespre acesta că va sta pentru Biserică, pînă la propria jertfă.

 

Actualmente la Kiev au rămas blocate circa 30 de icoane (secolele XV-XVII), anunţă presa din Moscova. Acestea au fost expuse din luna decembrie în cadrul proiectului "Capodopere ale artei vechi ruseşti. Icoane din secolele XV-XVII din colecţia muzeului Andrei Rubliov". Nimeni nu mai poate garanta dacă aceste comori vor ajunge înapoi la Moscova, şi cînd...

 

De trei zile încoace Lavra Pecerski, din interiorul căreia s-au ridicat monahi care s-au opus trupeşte ciocnirilor dintre protestatarii de pe Maidan şi forţele de ordine, este acum asediată de aceeaşi protestari, şi de opozanţi agresivi. Canonic, Marea Lavră aparţine de BORusă, iar acum va nimeri, se pare, sub Patriarhatul ukrainean, care 

 

Rada Ukraineană - parlamentul acestei ţări - este acum un organism care domină peste toate şi toţi, iar indivizi precum Vitali Klicko, Iulia Timoşenko, Dmitri Jaroş, Aleksandr Turcinov, Yuri Luţenko reprezintă puterea autoproclamată din ţara vecină, aflată în vecinătatea haosului şi a anomiei economice...care trag tare să formeze guvernul şi să "aleagă" în cel mai scurt timp un preşedinte...

 

Situaţia politică din partea de vest a Ukrainei, adică din Galicia, Ternopol, Ivano-Frankivsk -  este catalogată asemănătoare celei din "primăvara arabă".

 

În coasta României s-au adunat nori negri!

 

Republica Moldova nu e nici aceasta în cea mai luminoasă fază a istoriei sale recente...

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Diariu
commenter cet article
24 février 2014 1 24 /02 /février /2014 10:03

Această săptămînă, numită la noi Săptămîna brînzeia fost mereu legată de începutul Postului Mare, dar la vecinii noştri şi de o tradiţie ceva mai veche, de dinainte de creştinarea slavilor. Era o sărbătoare de întîmpinare a primăverii, de rămas-bun de iarnă, dar şi de pomenirea morţilor, care se marchează printr-o gamă largă de clătite (блины). Creştinismul rusesc a integrat această suită de ritualuri, jocuri, distracţii, competiţii colective etc, fără însă a se identifica cu acestea.  

În trecăt fie spus, în 3 martie, 2012, cînd Pussy Riot au "actat" în Catedrala Mîntuitorului, din Moscova, era o zi din această săptămînă a brînzei! Acest "amănunt" i-a servit-o la fileu teologului Andrei Kuraev să le găsească fetelor o scuză - pentru acţiunea zgomotoasă din locaşul nr. 1 al Rusiei. În fine, nu PR sunt tema! Ci - legătura strînsă care mai există între această săptămînă şi fanfaronada şi teatrul popular, care culminează cu arderea unei momîi feminine: întruchiparea duhului iernii, care trebuie să plece...

Masljanitza--2013.jpg

Arderea aceasta se face duminica - în ziua iertării - cînd toată asistenţa se adună într-o piaţă, în mijlocul căreia se arde idolul făcut din paie şi materiale textile. Cenuşa astfel obţinută se adună, şi se împrăştie pe cîmpuri, ca o arvună a fertilităţii şi prosperităţii.

Din chiar prima zi de deschid iarmaroacele, se pornesc scrîncioburile, zăbava este multă, veselia e în toi. Se pregătesc munţi de clătite; prima clătită se dă săracilor! Milostenia trebuie să nu lipsească, mai ales cînd toată lumea se distrează, are voie bună, iar fetele nemăritate se pun pe ghicit, cine la va fi ursitul.

Casele rudelor sunt deschise, mesele întinse,  naşii îşi vizitează finii, şi viceversa. Peste tot mîncarea de bază este clătita, cu diverse umpluturi: icre de peşte, peşte roşu, brînză, smîntînă, ouă fierte, unt, dulceţuri... Tinerele neveste fac cadouri socrilor, precum şi apropiaţilor acestora. 

Profesorul sovietic Vladimir  Jakovlevici Propp (1895-1970), în fundamentala sa lucrare Sărbătorile agrare la ruşi (1963), insistă pe larg asupra semnificaţiei funerare a clătitei, dar şi a colivei, ambele făcute din grîu, cereala de bază la popoarele agrare. Propp arată legătura strînsă existentă între tradiţiile legate de ciclurile anului, şi pomenirea strămoşilor, în speţă atrage atenţia asupra sintagmei "a încălzi părinţii", ceea ce însemnează de a le face bine celor adormiţi (inclusiv prin arderea fînului, în credinţa că cei răposaţi ies iarna din morminte, mai ales înainte de Crăciun, pentru a se încălzi de gerul năpraznic...).

Dincolo de toate cele amintite, se mai conservă şi ritualul iertării, cînd mic şi mare îşi cer iertare unii de la alţii, înainte de Postul Mare, pentru toate păcatele, greşelile, scăderile de pănă atunci. În anumite zone se mai conservă, după spusele lui Propp, şi iertarea cu morţii, cînd duminică după-amiază se merge în grupuri la morminte, se îngenunchează şi se spun rugăciuni de iertăciune. Drumul spre cimitir, şi înapoi acasă, se parcurge în tăcere.  

Deci, ruşii în special, dar şi toţi slavii de prin împrejurimi, au în faţă o săptămînă abundent de veselă, zgomotoasă, distractivă, în care au şanse să se descotorosească de pasiuni, manipulare şi minciună - cum vedem din abundenţă în Ukraina vecină de mai bine de 3 luni!

 

foto: aici.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
21 février 2014 5 21 /02 /février /2014 08:11

Despre marele falsificator de artă Wolfgang Beltracchi am mai scris aici. Am reluat anumite idei într-un text care va apărea în curînd în Lettre Internationale

Dar nu ştiam că şi soţia lui Helene Beltracchi va deveni la fel de celebră! Pentru că de curînd, la legendara editură germană Rowohlt au apărut două cărţi sub semnătura celor doi. Una, Einschluss mit Engeln, este o culegere stufoasă de scrisori dintre cei doi. Aceştia, deşi se vedea zilnic, avînd un regim nu prea strict de întemniţare, îşi adresau scrisori din "închisoare". Celălalt volum ne va ajuta să-i cunoaştem mai bine pe cei doi soţi, Selbstporträt. Mă şi gîndesc, cine din editorii români de va înghesui să obţină drepturile de traducere, măcar pentru una dintre acestea!

Cu adevărat "spiritul singurătăţii" naşte scriitori, am putea conchide şi noi! Cam asta s-ar putea deduce şi din prezentarea succintă pe care o face Martin Walser (unul din cei mai importanţi scriitori ai Germaniei) cărţii cu scrisorile soţilor Beltracchi...

Wolfgang-Beltracchi-mit-gGattin-Helene-Beltracchi-in-der-Ra.jpg

vedetele Helene & Wofgang Beltracchi, în turneul de promovare a celor două scrieri ale lor!

sursa foto: Die Welt.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
20 février 2014 4 20 /02 /février /2014 10:13

Acum mai bine de două luni scriam despre violenţele împotriva petroliştilor din Kazahstan, care mi-au amintit de un episod din istoria aceluiaşi spaţiu, vechi de 25 de ani. Atunci nu bănuiam că cel mai mare spaţiu din fosta URSS, după Federaţia Rusă desigur, va avea din nou probleme. Financiare, de data asta! În 11 februarie banca naţională a Kazahstanului a anunţat despre devalorizarea monedei naţionale, tenge,  cu 20 %. Desigur, după ce deschiderea Jocurilor Olimpice de la Soci, cu fastul său anacronic şi tocmai de aceea negativ comentat în întreaga lume, şi după escaladarea violenţelor la Kiev, problemele financiare ale îndepăratului stat asiatic, pot lăsa rece pe cei mai mulţi. E şi firesc să fie aşa...

Doar că devalorizarea aceasta vine pe fundalul apogeului de paranoia atins de preşedintele Nursultan Nazarbaev (74 de ani!), care şi-a pus în cap să schimbe pînă şi denumirea statului, din Kazahstan în Kazah Eli, adică să renunţe la terminaţia "stan", pe care o poartă toate statele limitrofe, şi să se numească - chiar Ţara Kazahilor. La Almaty au apărut primii nemulţimiţi de scăderea valorii monedei naţionale, dar reacţia forţelor de ordine a fost promptă: băgarea în dube, anchetări, amendări, ameninţări, trimiterea cu gura închisă, acasă...Asia nu se dezminte. Necogierile şi "contractele sociale" au loc în altă parte,  iar nu în felia răsăriteană a lumii (cu excepţia Japoniei, poate).

Se pare că la tenge, care e strîns legată de rublă - care e în cădere liberă şi faţă de euro, dar mai ales, faţă de dolar -, nu putea să nu se resimtă efectele prăbuşirii monedei mai marilor săi vecini. Se pare că banca naţională a Kazahstanului a luat toate măsurile pentru ţinerea sub control a situaţiei. Nu e aceasta însă fondul problemei! Această imensă ţară ca întindere şi ca resurse naturale -  2, 717,300 km² (locul 9 ca întindere din lume!), este multietnică, în care naţiunea kazahă este alături de ruşi, ukraineni, uzbeci, uiguri, germani, evrei, tătari etc. Populaţia creştină constituie cam un sfert, iar musulmani s-au declarat cam 70 %. E considerată prinre cele mai stabile ţări din întregul spaţiu post-sovietic, dar e şi ultima ţară din fostul URSS care şi-a declarat independenţa, cu puţin timp înaintea risipirii colosului sovietic.  Acelaşi Nazarbaev era printre oponenţii renunţării la proiectul URSS, şi tot el astăzi îşi propune să realizeze marele său vis - Uniunea EuroAsiatică. Pentru asta are nevoie de susţinerea largă a populaţiei din ţara sa. Poate de aceea a lansat acum şi această sintagmă - Kazah Eli? Pentru a avea un lobby şi la Moscova, Nazarbaev a decis să trimită acolo un nou ambasador, pe principalul său ideolog, pe Marat Tajin (Марат Тажин). Acesta a contribuit la scrierea multora dintre cărţile actualului preşedinte, dar şi principalul "vinovat" pentru organizarea, la Astana, a consfătuirii OSCE, în 2010. De atunci, se pare, s-au exprimat ţelurile naţionale majore ale Kazahstanului. 

În scurtă vreme Nazarbaev va sosi la Moscova, unde printre altele va citi, la Universitatea de Stat, un discurs în care trebuie să-şi expună rezultatele actuale ale implementării ideii sale cu privire la Uniunea EuroAsiatice, principiile căreia le-a formulat tot acolo, acum exact două decenii. La vremea aceea aproape nimeni nu auzise de temutul tovarăş Putin de astăzi, care este atît de copios interesat de lumea asiatică!

 

P.S. de un real folos mi-a fost foarte subtila analiză a analistului rus Arcady Dubnov. 

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
17 février 2014 1 17 /02 /février /2014 14:14

Albert Schweitzer, 1975

Cine a fost Albert Schweitzer (1875-1965)?

În linii mari - un scriitor, filosof, teolog, muzician, compozitor şi filantrop german, medic misionar, care a trecut la Domnul în 1965, în spitalul pe care el însuşi l-a ctitorit în 1913, la Lambaréné, în Gabon. Nu ştiu cît de cunoscută este personalitatea acestui om minunat, căruia i s-a acordat şi Premiul Nobel pentru Pace, în 1952, dar pe mine m-au impresionat profund aceste rînduri ale sale:

"Într-o dimineaţă din toamna anului 1904 am găsit pe biroul meu una dintre acele broşuri verzi în care Societatea Misiunilor Evanghelice din Paris publica rapoartele lunare ale activităţii sale. Privirea mi-a căzut asupra unui articol intitulat: Necesitatea misiunii din Gabon. Acea regiune era descrisă acolo ca «punctul cel mai nesănătos al pământului», iar directorul societăţii misiunilor se plângea că misiunea nu avea personal spre a continua lucrarea. (...) Articolul se încheia cu aceste cuvinte: «Oameni care la chemarea stăpânului răspund cu simplitate: Doamne, eu pornesc la drum; Dumnezeu are nevoie de aceşti oameni». Sfârşind lectura, mi-am reluat în deplină linişte întreaga activitate. Cunoscusem, în acel moment, cărei activităţi îmi voi consacra viaţa mea".

Citat din cartea semnată de Teresio Bosco, editată la noi în 2006. Lumea începutul de secol XX privea cumva europocentrist relităţile înconjurătoare, şi tot ce nu era în sfera unei priviri imediate, iar un spaţiu geografic ca cel al Gabonului, era, poate pentru cei de atunci mai departe chiar şi decît luna şi soarele! Ei bine, Albert Schweitzer îşi îndreaptă întracolo atenţia, viaţa şi întreaga dăruire. Pentru asta, mai ales, lumea îl admiră, îl pomeneşte şi îl citează ca pe un exemplu suprem.

În materie de telogie s-a remarcat prin cartea "Von Reimarus zu Wrede," 1906,  tradusă în engleză în 1910, cu titlul The Quest of the Historical Jesus, tălmăcită de W. Montgomery (ediţie reeditată de nenumărate ori, cred că ultima ediţie e din 2005), în care dezvoltă o lungă şi palpitantă istorie, fantezistă în bună măsură, a lui Iisus Hristos, pe care-l priveşte doar prin prisma naturii Sale de om istoric, în fond, un profet care aduce vestea subiectivă a "sfîrşitului lumii", şi care adună toate blestemele şi viziunile moştenite de la proorocii de pînă la el, spunîndu-le contemporanilor. Pentru Schweitzer - apostolii sunt acei ucenici care au "coafat" şi "machiat" istoria trecerii pe pămînt a lui Hristos, în maniera în care aceştia şi-ar fi dorit ca Iisus Hristos să arate ca om ideal, perfecţiunea lui Adam de dinainte de căderea acestuia din Raiul primordial. Cartea abundă de conjecturi şi de dibuiri, care arată intenţia clară a doctorului Schweitzer de a rămîne în afara sistemului de referinţă patristic, atît răsăritean, cît şi apusean, chiar dacă a fost implicat şi a predat în învăţămîntul teologic german. Un astfel de fragment este mai mult decît relevant pentru tipul lui de gîndire:

"Even supposing we could obtain more exact information regarding the popular Messianic expectations at the time of Jesus, we should still not know what form they assumed in the self-consciousness of One who knew Himself to be the Messiah but held that the time was not yet come for Him to reveal Himself as such. We only know their aspect from without, as a waiting for the Messiah and the Messianic Age; we have no clue to their aspect from within as factors in the Messianic self-consciousness. We possess no psychology of the Messiah. The Evangelists have nothing to tell us about it, because Jesus told them nothing about it; the sources for the contemporary spiritual life inform us only concerning the eschatological expectation. For the form of the Messianic self-consciousness of Jesus we have to fall back upon conjecture.

Such is the character of the problem, and, as a consequence, historical experiment must here take the place of historical research. That being so, it is easy to understand that to take a survey of the study of the life of Jesus is to be confronted, at first sight, with a scene of the most boundless confusion. A series of experiments are repeated with constantly varying modifications suggested by the results furnished by the subsidiary sciences"- op. cit. pag. 9-10. 

Este deosebit de limpede liber-cugetarea pe tema dată! 

Propun vizionarea acestui material documentar - Dr. Albert Schweitzer - Full Documentary (1956) - aici.

 

Imagine: marcă a poştei germane, editată cu ocazia împlinirii a unui veac de la naşterea şi a 10 de la moartea marelui filantrop, francată la Köln.

Plicul face parte din colecţia personală.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Oameni și chipuri
commenter cet article