Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

9 septembre 2013 1 09 /09 /septembre /2013 10:19

Sub acest generic se desfăşoară, la King St.Stephen Museum din Székesfehérvár (Ungaria), expoziţia de carte de artist (Fifth International Artist's Book Exhibition) - Deak Collection. Debutul acestui proiect a avut loc în 1987, cînd în micul orăşel din sudul Budapestei s-au pus bazele unei impresionante colecţii de cărţi de artist, donate de autorii acestora, după fiecare participare la expoziţie. 

 

Cartea mea, care în acest an fost premiată la Gala Bun de Tipar, a fost selectată pentru a fi expusă în cadrul acestui proiect, care este deschis publicului în perioada 18 mai - 27 octombrie a.c.

Recent, mi-a sosit catalogul, publicaţie care include peste 220 de participanţi-autori din întreaga lume. Întregul material este distribuit în ordine alfabetică, după numele artiştilor.

coperta_catalog_expo.jpg

Format: 14, 8 / 17 / 2 cm.

Editorul catalogului: Izinger Katalin

Foto, design, pre-press: Mosberger Róbert 

carte expo

Aceasta este pagina în care este reprodusă cartea Despre Ochiul de veghe, SquareMedia, 2012, editor: Cosmina Chituc. 


Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Agenda
commenter cet article
5 septembre 2013 4 05 /09 /septembre /2013 14:18

Nunta-Albaneza-4885.JPG

Nunta-Albaneza-5161.JPG

Nunta-Albaneza-5136.JPG

Întrucît întregul repertoriu jazzistic de la prima ediţie a lui  Jazz at Bran Castle  a fost non-verbal, partea aceasta de vocal a fost prestată de domnul Paul Tutungiu - amfitrionul Andante Music, prăvălia care ne aduce de mai bine de 15 ani muzica bună în casele noastre! Şi nu numai, ci e şi locul de unde se emite informaţia şi ştirea despre muzica de calitate, în special din sfera jazzului, dar şi din cea a muzicii contemporane, avangardiste. Prin acea "vamă" estetică trece şi producţia faimoasei case de muzici înnoitoare,  ECM! Iar mai recent, şi aceea a unor case de discuri mai noi: OzellaMusic,  ACT,  Cleen Feed, WERGO.

 

Deci, Paul Tutungiu a făcut ca evenimentul de la îngemănarea dintre luni (august-septembrie) să aibă un aer întradevăr colocvial, intim, frăţesc cu adevărat. Niciodată altundeva nu am simţit empatia jazzului, ca în acele seri. Datorită şi domniei sale. Numai un connaisseur ca acesta a putut face ceea ce a făcut el acolo. Cine nu era de faţă - nu ştie despre ce vorbesc! Deci, spun pentru cei ce au fost... Şi care trebuie să vină la anul. Să ni se alăture.

 

Muzica pînă atunci să vorbească...

foto:  © vladimir bulat, 30.08-01.09, 2013

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Jazzbolistică
commenter cet article
3 septembre 2013 2 03 /09 /septembre /2013 22:37
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Jazzbolistică
commenter cet article
2 septembre 2013 1 02 /09 /septembre /2013 21:04

Nunta-Albaneza-4931.JPG

Alexander Bălănescu.

Nunta-Albaneza-4890.JPG

Marco Ambrosini

Nunta-Albaneza-5031.JPG

Louis Sclavis

Nunta-Albaneza-4881.JPG

Ferenc Snetberger

Nunta-Albaneza-5028.JPGVincent Courtois

Nunta-Albaneza-5013.JPGEduard Kunz

Nunta-Albaneza-5077.JPG


Dave Stapleton, orgă &
Benjamin Waghorn, saxofoane


Nunta-Albaneza-4892.JPG

Jean Louis Matinier

 

Pentru detalii: Jazz at Bran Castle: aici.

 

foto:  © vladimir bulat, 30.08-01.09, 2013

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Jazzbolistică
commenter cet article
29 août 2013 4 29 /08 /août /2013 13:46

Greu de spus cînd creştinismul a avut linişte şi pace în istoria ei bimilenară. Dar epoca noastră îl pune şi la mai rele încercări, suferinţe, jertfe, atacuri teroriste. Mai exact spus, maşinăria mediatică actuală le face pe toate parcă mai prezente, mai aproape de noi...

 

E al treilea an de război civil în Siria, iar populaţia creştină din acea ţară o constituie cam 10 %. Se ştie că anume Damascul a fost printre primele oraşe în care Apostolul Pavel a început propovăduirea lui Hristos. Creştinii de aici şi-au menţinut un nivel mai înalt de şcolarizare şi evoluţie socială de-a lungul secolelor, în raport cu musulmanii, iar în vremurile noastre aceştia trăiesc preponderent în oraşe. Tulburările şi dezordinile, transformate într-un război civil, au devenit un pericol zilnic în viaţa tuturor ceţăţenilor Siriei, iar creştinii au devenit o ţintă permanentă pentru forţele militar-teroriste ale opoziţiei. În treacăt fie spus, minoritatea creştină este o susţinătoare a puterii actuale, punîndu-se la adăpostul acesteia, tocmai de frica de a nu deveni o ţintă prea facilă a gherilelor armate. Dar tocmai susţinerea puterii îi şi face vulnerabili pe cei pe care puterea ar trebui să-i ocrotească!

 

Vestea răpirii celor doi mitropoliţi, Paul de Alep, şi Ioan-Ibrahim, al bisericii siriace-iacovite, a făcut rapid înconjurul lumii, cînd maşina în care aceştia se aflau a fost mitraliată de un grup înarmat, în ziua de 23 aprilie curent. Diaconul, care îi însoţea pe ierarhi, şi care conducea maşina, a murit prin împuşcare. Din acel moment soarta lor este un fel de carusel al presei, ba că sunt vii, ba că au fost ucişi, ca că se află în Turcia, sau oriunde în alt loc pe acest pămînt, ba că au fost demult puşi în libertate! Dar e cert că nu sunt eliberaţi încă.

 

Iar în 26 iunie s-a încărcat în internet un material filmat, în care un număr mare de indivizi înarmaţi şi războinici execută trei persoane, prin decapitare - răcnind cît îi ţinea gura  Allah-u Akbar! Mulţi dintre cei prezenţi aveau o înfăţişare de cauzieni, de altfel printre frazele arabe se strecoară în filmare şi frînturi de vorbire rusescă, cu accentul specific al caucazienilor. De ce să nu fie acolo şi ceceni, la executarea unor mărturisitori ai lui Hristos? Răzbunarea este omniprezentă. Nu se ştie dacă există vreo legătură dintre capturarea celor doi mitropoliţi, luaţi ostateci în aprilie, şi execuţia celor trei creştini anonimi, din 26 iunie, dar este lipsit de echivoc faptul că tribalismul manifestat de cei care-şi zic gruparea FSA nu are niciun scrupul, nicio reţinere de a lua gîtul oricui, cu un briceag de campanie! Şi că, subumanitatea lor nu poate fi pusă nicio clipă la îndoială. Filmarea arată zeci de inşi care îşi folosesc telefoanele mobile şi diverse alte ustensile pentru a înregistra pe viu martiriul la care asistă. O fac cu tot firescul de pe lume. În primul secol creştin, dar nici pînă de curînd - un astfel de comportament nici nu era de imaginat! Nu era în firea omului să asiste impasibil, calm, rece, în faţa ororii...Cît de profund s-a schimbat umanitatea în ultimele decenii! Ambiguitatea acelui material este accentuată şi de titlul acelui fişier: FSA Cannibals decapitate orthodox christian Bishop.

 

Încerc să-mi imaginez cum reacţionează lumea civilizată la astfel de acte, şi bag de seama că nu sunt prea multe resurse de a reacţiona într-o astfel de situaţie...cu toată evoluţia tehnologică la care asistăm. În comunicarea globală dispare, după se vede, compasiunea, chipul şi persoana omului, capacitatea lui de a suferi alături de cel ce suferă...

 

În chip cinic, barbarii din filmarea amintită, după decapitare arată tuturor celor prezenţi feţele celor sacrificaţi, un gest dobitocesc de o brutalitate incalificabilă, ultimă!

 

"Societatea spectacolului" a devenit însăşi realitatea în care trăim, iar creştinismul e "condimentul" de care are nevoie?

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
28 août 2013 3 28 /08 /août /2013 16:31

Semnalez în goana calului proaspătul volum al lui Octavian Eşanu, cel care a condus proiectul Centrului de artă contemporană (csac) din 1996! Iar acum este curator la galeria de artă contemporană a lui  American University of Beirut

 

Cartea Transition in Post-Soviet Art The Collective Actions Group Before and After 1989 a apărut la CEU Press  în această lună. De fapt, va ieşi pe piaţă în 16 septembrie.

 

Este o analiză amplă (cu traducerea unor termeni şi concepte specifice, o noutate în lumea de limbă engleză) asupra diverse grupuri artistice din Estul Europei,  cu un acent major pus pe grupul moscovit Коллективные Действия (Acţiuni colective) - poate cel mai coagulat conceptual proiect artistic din secolul XX, fermentat dincoace de Cortina de Fier.

 

Prefaţa la acest consistent volum a fost semnată de cel mai competent cunoscător al fenomenelor artistice din răsăritul european, profesorul Boris Groys. De fapt, nu este în esenţă o prefaţă, ci un adevărat tur de forţă intelectual, un efort magistral de a explicita într-o formă condensată întregul set de problematici ridicate, formulate şi dezvăluite de către autorul Octavian Eşanu. 


9786155225116.jpg

Cartea poate fi comandată pe amazon.com

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Diariu
commenter cet article
24 août 2013 6 24 /08 /août /2013 19:02

Artistul Iurie Platon (Juri Platon) este un creator cunoscut la Chișinău și în Germania - unde e stabilit de un număr de ani.

La Chișinău s-a remarcat în special ca ceramist și pictor, în timp ce în Germania e mai cunoscut ca sculptor (în bronz, marmoră, piatră etc.). 

Cu mai bine de 3 ani în urmă artistul mi-a vorbit despre ideea de a propune un monument dedicat victimelor stalinismului, care să fie ridicat în fața Gării Feroviare din Chișinău. Ideea artistului s-a întîlnit cu o conjunctură favorabilă a autorităților actuale (primar general: Dorin Chirtoacă), de a întruchipa un astfel de monument, amînat de mai mulți ani (piatra de temelie pentru un astfel de monument a fost instalată în cețosul an 1990)!

MACHETA-MONUMENTULUI-VICTIMELOR-GULAGului.jpg

Aceasta era una din machetele incipiente ale monumentului (februarie, 2010).

Ideea artistului era să plămădească un soi de friză sculpturală de mari dimensiuni care să debuteze în partea cea mai vizibilă cu niște chipuri umane concrete, cu familii de oameni cu copii nevinovați, care au fost ridicați din casele lor, și duși în vagoane de vite spre Siberia, de unde majoritatea nu s-a mai întors niciodată. Apoi, s-a născut varianta în care soclul să fie în pantă, iar figurile umane să apară în partea superioară, și pe măsură ce această pantă coboară, trupurile umane să se topească într-o masă amorfă de fiare, roți, boghiuri, schelete metalice de vagoane, șine de cale ferată... Se dorea cristalizarea unei imagini simbolice a dezumanizării, care a desfigurat omul transformîndu-l metal, magmă metalică, neant...

foto2.jpg

Curba aceasta descendentă (variantă din 2011) accentuează procesul de dezumanizare, mutilare și nimicire a victimelor căzute pradă acestui proces, pus la cale de sistemul stalinist, în care au sucombat țărani, intelectuali, copii, muncitori, funcționari și alte categorii sociale care trăiau în Moldova desprinsă din trupul României Mari, și pe întreg întinsul Imperiului sovietic comunist.

foto3  

Fațada monumentului, care are în spate frontonul principal al Gării Feroviare din Chișinău, înfățișează o mamă cu un sugar în brațe, iar lîngă umărul ei un bărbat care parcă o apără, precum și pe alți doi copii, care se află la picioarele acestora. Pe măsură ce grupul uman se îndepărtează de aceste personaje inaugurale trupurile lor se transformă tot mai mult, devenind diforme, contorsionate, devenind angrenaje, mașinării, roți și traverse de cale ferată. Drumul spre Siberia devenea mereu un drum al durerii, sfîșierii și al morții pentru majoritatea celor care nimereau în aceste trenuri pentru deportați. Autorul Iurie Platon și-a denumit lucrarea Trenul Durerii.

Din punctul meu de vedere este cea mai valoroasă lucrare de artă monumentală din ultimele decenii, ca realizare plastică, ideatică, formală și ca amploare. Dincolo de mesajul pe care-l transmite în chip magistral, lucrarea este o excelentă sinteză a artei sculpturale autohtone, la intersecția dintre sensibilitatea plastică țărănească și arta cultă a modelajului, din perioada de glorie a artei monumentale: 1970-2000. Dar mai presus de orice, prin originalitatea pe care o transmite, poartă marca anului 2013!

1374827695112.JPG

Dezvelirea monumentului a avut loc în timp record, dat fiind faptul că turnarea în material definitiv, în bronz, s-a realizat în perioada februarie-iulie 2013. Într-un interviu Iurie Platon ne spune data exactă a finalizării procesului de turnare, în Republica Belarus, la Minsk: 17 iulie, ora 23.15. În 26 iulie piesa era adusă la Chișinău, și la scurtă vreme instalată pe soclu. Postamentul este placat cu piatră albă de Cosăuți.

Inaugurarea a avut loc ieri, 23 august, exact în ziua în care se împlineau 74 de ani de la semnarea Pactului Ribentropp-Molotov, care a dus ulterior la masacrarea populației din Basarabia și Țările Baltice și a unei părți a Europei.  

 

Cîteva date tehnice:  

Lungimea monumentului - 12 m.

Lățimea: 1, 7 m.

Înălțimea masei sculpturale: cca 3 m. 

Greutatea: 15 tone.

Perioada de elaborare și realizare: 2010-2013.

Foto: primele trei imagini mi-au fost puse la dispoziție de Iurie Platon (decembrie, 2011)

sursă detaliu monument: aici.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Monumente
commenter cet article
21 août 2013 3 21 /08 /août /2013 14:22

Ohridul--dinspre-Prespa.jpg

Spune undeva Andrei Pleşu că toamna se strecoară în una din cele mai fierbinţi zile ale sfîrşitului de vară! Am memorat lucrul acesta, şi l-am şi observat. Aşa este!

 

Imaginea asta este luată exact cu 5 ani în urmă, în Republica Macedonia. Unde am simţit, avînd în zare oglinda lacului Ohrid, că deşi era încă vară - toamna deja se înstăpînea peste toate.

 

Simţirea toamnei...azi dimineaţă mi s-a arătat că toamna vine.

 

Foto: ©  vladimir bulat, septembrie,  2009.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Diariu
commenter cet article
18 août 2013 7 18 /08 /août /2013 16:52

Propaganda-4203.JPG

Fotografia aceasta ar fi avut neșansa să nu iasă din mapa de fotografii private, dacă nu m-aș fi întrebat la un moment dat, cum de stă atît de firesc acel pescăruș pe capul acelui bărbat? Putea fi oricunde, pe capul oricui, chiar și a unei persoane vii, în orice epocă.

Dar de ce, totuși, mi-a atras atenția? Căci e un monument ca oricare altul...

Nici măcar nu știam al cui este. Cînd am făcut această fotografie nici măcar nu știam al cui este monumentul! Am aflat ulterior, ros de curiozitatea de a ști cine poate fi cel căruia orașul Delft i-a oferit locul cel mai de cinste în piața pricipală. Este statuia avocatului, juristului, omului politic, filosofului și poetului  Hugo de Groot  (1583-1645), pe latinește: Hugo Grotius.

 

A fost o personalitate marcantă a miraculosului veac al XVII-lea olandez, om care s-a manifestat de foarte tînăr prin faptul că la 8 ani scria versuri în limba latină. La vîrsta de 15 ani, după absolvirea facultății din Leyden, nimerește în slujba unui foarte influent diplomat al vremii, Johan van Oldenbarnevelt, cu care ajunge în misiune la Paris, unde este primit în audiență de însuși regele Franței, Henric al IV-lea, care rămîne uluit de tînărul Hugo. Apoi, universitatea din Orleans i-a oferit titlul de doctor în drept.

Din 1604 s-a ocupat de dreptul internațional. În viața sa a fost implicat în nenumărate procese și tensiuni de ordin politic, teologic, administrativ, și se spune că trebuind să părăsească Țările de Jos tot în Franța și-a găsit cel mai sigur, liniștit și prolific refugiu. Cert este că acolo a scris tratate teologice, de drept și poezie. Cele mai importante ale vieții sale.

 

După moartea lui, la coastele germane, la Rostock, cînd vasul în care se afla a ieșuat, osemintele lui au fost aduse în țară, și înhumate în Biserica Nouă (Nieuwe Kerk) din Delft, alături de cei mai de vază oameni ai orașului și ai Țărilor de Jos.

 

Se spune că ultimele lui cuvinte au sunat astfel: Door veel te begrijpen, heb ik niets bereikt, care s-ar tămăci aproximativ așa: Pricepînd multe lucruri, am realizat puține dintre ele. Au fost cuvintele unui mare om, a unei conștiințe care a înțeles firescul unei vieți, care a priceput că chiar dacă înțelegi multe din această viață, puține sunt dintre ele cele care contează cu adevărat, profund, esențial! 

Propaganda-4248.JPG

Dincolo de istorie, personalități, timp și tensiunile și extrazurile care au marcat aceste teritorii, la Delft ai sentimentul că scurgerea timpului e la fel de firească precum este fiecare zi a fiecăruia dintre noi. Aici, pe moment, ai convingerea că timpul s-a convertit în frumusețe, într-o spectaculozitate urbană pe care nu o mai întălnești nicăieri altundeva. Pentru că aici pictura și peisajul, oamenii și natura s-au influențat și inspirat reciproc. Iar asta face ca orice cataclism care ar șterge de fața pămîntului aceste locuri binecuvîntate, să se poate reface întocmai, fără cusur, ireproșabil, fără știrbire.

Este și opera minunată a unor oameni ca Hugo Grotius, care a crezut continuu în oameni, în Dumnezeu, în darurile pe care Acesta le-a lăsat oamenilor, pentru a-și înfrumuseța existența cît mai bine cu putință...Cu vîrf de măsură înțelegi și admiri aceste lucruri anume aici, sau mai ales aici, în Țările de Jos! 

 

 

 

Foto: ©  vladimir bulat, iulie, 2013

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Monumente
commenter cet article
14 août 2013 3 14 /08 /août /2013 11:28

De multă vreme cunosc faptul că strategiile publicităţii contemporane lucrează intens la infantilizarea şi înrobirea consumatorului! Scopul - transformarea acestuia din urmă într-un vehicul permanent de consum, de necesităţi mercantile,  superficiale,  repede îngurgitabile şi decartabile... 

 

Telefonia mobilă - care vinde vînt!, în esenţă - întrece orice imaginaţie în materie de ridiculizare, relativizare şi speculare a simbolurilor şi reperelor culturale. Unele dintre acestea devin fantoşe ale culturii de masă,  altele sunt împinse să capete o astfel de funcţie. Un exemplu în acest sens este utilizarea chipului lui Ion Creangă într-o campanie publicitară din R.Moldova, care promovează şi încurajează trăncăneala nelimitată! Mai multe cuvinte, mai multe minute consumate = mai multe parale încasate de compania de telefonie.  

 

Iată, Ion Creangă "vorbeşte" despre culesul cireşelor la moldoveni (a nu se confunda, adicătelea, cu cel al căpşunelor prin ţara lui Servantes!), pentru a nu se crede cumva că această biată naţie îşi părăseşte baştina, pentru a lucra pe alte meleaguri, în folosul altora...exact în vremea roadei!

Propaganda 4648

O altă "icoană" folosită de această companie de telefonie este Marilyn Monroe, care vorbeşte despre "ai noştri", şi aici lucrurile se dezvăluie, cine sunt aceştia. Sunt cei "care cuceresc lumea cu oferte generoase". Despre asta este vorba, despre ce se poate vinde. Dar ca să se poată vinde mai bine, e nevoie de mari repere. Această lecţie societatea de consum a însuşit-o se pare, de-o manieră excelentă.

Propaganda 4665

Foto: ©  vladimir bulat, august, 2013


Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article