Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

17 mai 2011 2 17 /05 /mai /2011 11:57

DSCN5873

Numele Mariei Cebotari este cunoscut oricărui om cultivat, este întruchiparea femeii luptătoare, şi biruitoare. Cea mai fulgerătoare apariţie pe marile scene lirice ale Europei, şi pe ecrane...dintre cele două războaie. Bucuria de a descoperi strada care-i poartă numele, în Viena, a fost cu atît mai mare cu cît străduţa (i s-a dat acest nume în anul 1958) se încheie într-o plantaţie de viţă de vie, şi cum poate fi mai frumos înveşnicit numele acestei uriaşe cîntăreţe de operă decît anume aşa, cu o podgorie dătătoare de licoare?

 

Străduţa nu cred să aibă mai mult de 200 de metri, şi e ultima pe harta marii metropole dunărene. Dar din acel loc ai sentimentul că întreaga lume vieneză stă la picioarele ei, cele care a urcat pe scena Operei, şi a primit pentru talentele sale cel mai înalt titlu onorific - Kammersängerin (din 1934).

DSCN5884

Toate construcţiile de pe străduţă sunt foarte moderniste, deşi discrete, topite în verdeaţă. Este foarte liniştită, destinată copiilor, jocului inocent, valsului inocenţei.

DSCN5885

 

Doream să semnalez această bucurie înainte de a vorbi despre minunatele zile petrecute la Viena, zile pline de evenimente, expoziţii, plimbări, descoperiri, revelaţii, oboseală, discuţii, întîlniri etc.

 

DSCN5879

Nu pot încheia fără să mulţumesc amicului meu, Pavel (Paul) Cuzuioc, cu care am lucrat acum cîţiva ani la proiectul ART 21 pentru TVR Cultural, cel care ne-a prilejuit această plimbare-evocare în Cebotariweg, aflată în districtul 19 al Vienei, poate cel mai prestigios şi cochet areal al Vienei adevărate, premoderne, autentice şi vechi. Cred că aici, în cartierul Döbling (nr.19), este Viena adevărată. Viena strădelelor întortocheate, a tavernelor, a cafenelelor intime, a caselor baroce, a  intelectualilor istorişti, şi numai...Beethoven, Strauss, Koloman Moser, Romy Schneider, Hussein bin Talal, Regele Iordaniei, Hugo Wolf, Joseph Lanner, Leon Troţky - sînt doar cîteva nume de prim rang...   

 

Foto:  © Vladimir Bulat, 2011.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Călătorii
commenter cet article
10 mai 2011 2 10 /05 /mai /2011 11:18

Paul-Gherasim_Taran_20-30-cm.jpg Călătoria în Basarabia din această primăvară a avut o dimensiune nebănuită, netrăită încă. Am încercat să o revăd cu ochii pelerinului care calcă pentru prima oară pe acele meleaguri. Şi de bună seamă, grupul pe care l-am însoţit, cu excepţia a două-trei persoane, veneau pentru prima oară la est de Prut. Ne-am alăturat acestei cete de peste douăzeci de persoane, făcînd un traseu încă de la Bucureşti, punîndu-se accentul pe vizitarea mănăstirilor, a bisericilor, dar şi a muzeelor din Chişinău. Dimensiunea cultural-spirituală era ţinta acestui pelerinaj - pregătit de mai mulţi ani, dar realizat - cu ajutorul lui Dumnezeu - doar în Săptămîna Luminată.

 

Domnul Paul Gherasim, epitropul şi isonarul mănăstirii Stavropoleos, pictor şi organizator de expoziţii, a fost pentru a doua oară în Basarabia. Venise după acea primă experienţă tulburat şi încîntat - în special de contactele avute cu oamenii locului, de la oameni politici, artişti, feţe bisericeşti, pînă la simpli ţărani şi femei de serviciu. Viziunea lui Paul Gherasim despre Basarabia este mai mult decît idilică; este imaginea României nepervertite, curate, ghidate de cumsecădenie şi simţul măsurii, de spirit gospodăresc şi smerenie...Aproape că nu am întîlnit pe nimeni altcineva atît de încîntat şi impresionat de peisajul basarabean: îngrijit, lucrat pînă la marginea şoselei, chivernisit şi înfrumuseţat. L-am întrebat la un moment dat dacă şi-a luat materiale să picteze, şi mi-a spus că vrea doar să privească...Că nu se mai satură de privit, de captat atîta frumuseţe. Cîmpurile proaspăt primenite, viu înverzite, livezile care tocmai şi-au lăsat floarea pe alocuri, în altele - înveşmîntate-n floare, gardurile gospodarilor, casele proaspăt văruite, pictate, albinile - toate astea îl umpleau de încîntare, de cuvinte dulci, molcome, bătrîneşti. Şedeam lîngă el şi conştientizam cu atît mai profund neputinţa de mea de a (mai) avea aceeaşi acuitate a percepţiei, a vederii pure, atente, nemediate. Vremea vitezei ne-a învăţat să nu mai putem vedea! Cînd ţi se întîmplă prea multe, şi într-un ritm prea alert, atenţia scade, se spălăceşte. Probabil, că experienţa pictorului Paul Gherasim este mai intensă decît a majorităţii dintre noi, dar ceea ce e cel mai important, el şi ştie cum să privească şi să vadă, căci a te uita nu înseamnă implicit şi a vedea. A sta o vreme lîngă Paul Gherasim înseamnă a parcurge un curs de tehnică a vederii. A vederii simţitoare, dotate cu discernămînt, o practică a analizei corecte, fireşti, decupate din neghina comunului, banalului, vulgarului, superficialului, evanescentului. Din felul în care explică Paul Gherasim lucrurile acestea devin clare, se aşează la locul cuvenit. Tradiţia habitatului, tradiţia bisericii, contactele cu oamenii de demult, dragostea pe care o poartă încă mentorului său Jean Steriadi (1880-1956), lecturile insistente şi atente - sunt tot atîtea repere sigure care-l fac să emită judecăţi subtile, să facă analize prundente dar temeinice, evitînd mereu "impresiile" şi "criticile". Nu este grăbit, nu se pripeşte, de aceea concluziile nu se înghesuie să îmbrace formele sentinţei sau ale judecăţii definitive. 

 

În imagine: Ţăran, de Paul Gherasim, u.p., 30 / 20 cm.

 

Notiţe de la vizitarea aşezărilor rupestre aici       

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
3 mai 2011 2 03 /05 /mai /2011 18:56

DSCN5527.JPG

DSCN5528.JPG

DSCN5529.JPG

DSCN5530

Lansarea albumului bilingv (englez/român), semnat împreună cu poeta și eseista Doina Uricariu - apărut la Universalia Publishers USA (Colecția Sinteze), 2011 - este programată pentru ziua de 10 mai a.c., la orele 18.00, la sediul Institutului Cultural Român (ICR) din București.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
2 mai 2011 1 02 /05 /mai /2011 15:12

Blogul ochiul de veghe participă în expoziţia ACTUAL, curatoriată de artistul Ion GRIGORESCU, în galeria vieneză Mezzanine, în cadrul proiectului curated by_Vienna 2011.

 

Participarea mea se rezumă la un panou cu selecţiuni făcute de curator, cu materiale (foto & texte traduse în engleză) despre istoria oraşului Chişinău - trecut / contemporaneitate (ideologii, arhitectură, spaţii urbane, restaurari, stencils etc.)

 

Opening: 12.05.2011, 19:00
  

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
19 avril 2011 2 19 /04 /avril /2011 11:41

valentin-amfiteatrov, 1880Anul trecut am cutezat să tălmăcesc un Cuvînt spus de această personalitate a ortodoxiei ruse, protoiereul Valentin AMFITEATROV, care a vorbit despre semnificaţia începutului Săptămînii Patimilor, un scurt Cuvînt la Marea şi Sfînta Marţi.

 

Anul acesta am ales să transpun Cuvîntul din Marea şi Sfînta zi de Joi. Sursa este aceeaşi, cartea de predici la Postul Mare a acestui minunat predicator şi trăitor în Duhul lui Dumnezeu, pentru învăţătură şi luare-aminte:

 

"Se apropie ceasul în care vom asculta pericopa evanghelică despre Patimile lui Hristos. Dar înainte să asultăm Cuvîntul Domnului despre aceste cumplite suferinţe, care au sfîşiat Prea-curatul Său Trup şi Sufletul său Preasfînt, e de datoria noastră să ne apropiem sufletul nostru către gîndurile cele potrivite cu suferinţele Omului-Dumnezeu.

 

Întîi, să ne amintim că Evanghelia ne va relata istoria suferinţelor nu ale unui om, sau înger, ci ale însuşi Fiului, Unuia Născut al lui Dumnezeu. Evenimentul acesta, fără egal, copleşeşte şi îngrozeşte 

mintea noastră: asta este minunea minunilor şi taina tainelor! Apoi, veţi auzi despre ostaşii romani, nesimţitor de duri, care cu o indiferenţă ucigătoare îl urcă pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu. Mai apoi, despre ucenicul-trădător, cel ce calcă în picioare prietenia, recunoştinţa şi toate simţirile cele mai curate, care împodobesc întreaga existenţă a omului pe pămînt.

 

Veţi auzi mai departe, despre fariseii şi cărturarii orbiţi de pasiuni şi păcate, care în loc să ceară îndurare şi milă de la Hristos, l-au judecat, i-au atras condamnarea la moarte.

 

Veţi auzi despre judecătorul Pilat, care s-a făcut bineplăcut oamenilor, condamnînd un inocent, dînd liniştit spre răstignire pe Făcătorul de Minuni cel Preasfînt. 

 

Veţi auzi despre cum întru apărarea Făcătorului a toate se întunecă soarele, se cutremură pămîntul, toată făptura tresare...

 

Ascultînd cu mare atenţie relatarea despre şirul suferinţelor lui Isus Hristos, veţi înţelege că prin moartea Sa Hristos ne-a împăcat pe noi cu dreapta-judecată a lui Dumnezeu. În istoria pătimirilor lui Isus Hristos niciun cuvînt, nici semn nu dispare fără un sens mîntuitor. Scara pe care a urcat Hristos pe cruce, - sînt păcatele noastre. Păcatele au creat Crucea. Cuiele cu care El a fost ţintuit - tot păcatele noastre sînt; spinii, din care s-a împletit coroana ce I s-a pus pe cap - aceleaşi păcate ale noastre!

 

Astfel, Însuşi Dumnezeu şi-a arătat faţă de oameni iubirea Lui nemărginită. Pentru mîntuirea fiilor Săi păcătoşi şi încăpăţînaţi El Însuşi se suie pe Cruce. Din acest moment crucea devine semnul sfinţirii şi a salvării. Din această clipă fiecare creştin care-şi ia crucea, trebuie să ştie că ea conţine împreunărea tainică dintre adevăr, milă, sfinţenie, speranţă, judecată şi iertare. Dumnezeu Fiul, Înţelepciune Dumnezeiască, ne-a arătat mijlocul prin care putem birui cu bărbăţie păcatul, fără a-l ucide pe păcătos. Şi neîndoilenic, cu toţii ne vom piti în umbra meritelor Mîntuitorului în ziua Judecăţii şi a răsplatei...

 

O, ce bine-ar fi dacă chiar astăzi, ne-am lăsă la poalele Crucii neputinţele noastre, să putem înlătura poftele şi patimile, şi să trăim precum ne-a poruncit  Răscumpărătorul şi Tatăl nostru!

 

Amin"     

 

traducerea şi adaptarea acestui text îmi aparţin, v.b..

Foto:  Protoiereul Valentin Amfiteatrov, în jur de 1880 (arhivă personală).   

   

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article
15 avril 2011 5 15 /04 /avril /2011 08:47

img_5543_vlad-us.jpg

Unul din proiectele artistice emblematice pentru cultura neoficială a Chişinăului de la finalul anilor'80 - este acum în pericol să dispară.

 

În perspectiva privatizării terenului, pe care se află atelierele de sculptură ale artiştilor locali, precum şi întregul ansamblu de sculpturi realizat de sculptorul Valeriu Moşcov şi arhitectul Nicolae Ischimji -- s-a pus problema eliberării lui.  Am avut ocazia să mă propunţ despre importanţa acestui proiect, de aceea nu mă voi repeta.

În 2001, împreună cu designerul Corina Cotorobai, susţinuţi de centrul pentru arta contemporană din Chişinău, am editat cartea-obiect Rugina & Co.

 

Pentru ca acest monument de artă modernă să rămînă la locul lui, şi să devină o mărturie a existenţei unei idei măreţe, încă de pe vremea totalitarismului - anume aceea a disoluţiei inevitabile a oricărui sistem totalitar, susţineţi petiţia: http://rugina.org/ro/petition!

 

Campania este susţinută şi de CriticATAC.

 

fotografie: @Vladimir Us.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Vandalism
commenter cet article
14 avril 2011 4 14 /04 /avril /2011 00:14

cînd la București mă simt ca undeva în preajma Mediteranei.

 

Sunt zilele în care înflorește această magnolie magnifică, incomparabilă și copleșitor de frumoasă!

 

DSCN5085.JPG

 

Foto: 09.04.2011 - v.b.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
12 avril 2011 2 12 /04 /avril /2011 22:14

Ultima lui însemnare pe twitter, înainte de operație:

 

atunci cind iti faci planuri=k si cum ti-ai plasa viata in miinile soartei iar soarta ride de tine kiar in ac moment. viata e cobaiu soartei

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Necropolistică
commenter cet article
11 avril 2011 1 11 /04 /avril /2011 22:25

Sintagma nu îmi aparține, dar recunosc că mi-ar fi plăcut să-mi trecut prin cap!

 

Este titlul expoziției deschise la 'Recycle Nest', din strada Icoanei (București). Paul Gherasim a fost îngrijitorul, care a imaginat și proiectat cîteva obiecte în spațiul discret al galeriei: un stup, o copertă de carte din piele, un fragment de frescă, un rest de troiță, un vers din Daniel Turcea, cîteva fotografii...

În curtea vesperală, într-o scurtă conversație, Paul Gherasim mi-a dezvăluit secretul stupului: albina este arhitectul total, conform unui cuvînt al Sfîntului Vasile cel Mare. Albina este ființa desăvîrșită, esențială, discretă, pe cît de înmiresmată. De aceea, stupul, în formă de tumulus, împletit din nuiele și uns cu lut și paie, este depus pe o bucată de pînză umilă de sac, pe suprafața căreia este conturat un pătrat: formă matricială, de bază ca și cercul...”numai raza / negrăită / din vechime / adîncime / pogoară într-însa / raza” ( Daniel Turcea).

 

DSC01161.JPG 

Imaginea aceasta a fost făcută la muzeul satului din Sirogojno (Serbia), reprezintă un set de stupi tradiționali, de tipul celui expus de Paul Gherasim, în expunerea ”Umbrite sunt umbrele”.

 

Din 28 aprilie, după Învierea Domnului, o nouă expoziție imaginată de Paul Gherasim împreună cu Ion Grigorescu: ”Toată făptura să laude pe Domnul”. În aceeași galerie.

 

foto: v.b. 16 august 2008.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
8 avril 2011 5 08 /04 /avril /2011 13:54

Aşa a fost să fie, să vedem la mică distanţă în timp două filme, cu subiecte foarte diferite, dar unite între ele cu tema omenescului, care se întreţese cu transcendenţa.

 

Mai întîi a fost Biutiful, al lui Alejandro González Iñárritu, cu Javier Bardem mai proaspăt şi mai autentic ca niciodată!

 

Uxbal este un om care iubeşte, care-şi creşte doi copii singur, cu o fostă nevastă pe care o reîntîlneşte uneori, şi care se distrează cu fratele său. Uxbal are "antene" în lumea narcomanilor, a comerţului ilegal, a imigranţilor. Pare că cel mai adesea el coboară în iad, pentru a a-l arăta celor care nu-l văd. Află că e bolnav, că va muri curînd. Că nu există cale de înduplecare a lui Dumnezeu...Atunci cînd un amic de culoare este expulzat din Spania, el o ia pe nevasta acestuia împreună cu copilul ei prunc, la el acasă. Greşeşte adesea, comite grave erori, dar e un tată bun. Un tată drept, chiar dacă nu le poate oferi copiilor săi decît mîncare şi iubire. Murind, îi lasă în grijă acestei tinere africane, care nu-şi prea găsea locul în această lume a occidentului prea marcat de diferenţe sociale, nedrept, inuman...Uxbal este ca un Ulisse în această junglă umană, semnănînd bunătate, tandereţe (episodul cu chinezoaica pe care încă o credea vie, şi voia să-i ceară scuze, că a cumpărat încălzitoare proaste, şi cu asta a omorît peste 20 de transfugi, compatrioţi de-ai ei  - este compleşitor!), iubire (pentru soţia labilă psihic, pentru "magiciana" care l-a învăţat să "vorbească" cu duhurile, pentru copii etc.).
Este un personaj de care te îndrăgosteşti: super-omul printre cei căzuți, firul de umanitate printre lianele putrejunii, lotusul verde în mlaștina duhorii, moderatul în șerpăria anarhiei, minciunii și rușinii fără de sfărșit... 
 
Apoi am dorit demult să vizionăm Des Hommes et des Dieux, de Xavier Beauvois. Un film absolut fantastic!
Subiect tragic, serios, actual. Extraordinar filmat, un film pictural. Sper să pot avea răgazul să pot descrie la un moment dat păienjenişul de problematici ridicate de acest film. Care nu trebuie ratat!
Martirii catolici din acest film sunt şi ei nişte buni samarineni, într-o lume islamică înnebunită, săracă, mizeră, violentă şi care şi-a pierdut "centrul". Unde Allah a ajuns doar suport pentru a justifica teroarea şi marasmul, anomia generalizată...
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article