Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

16 avril 2009 4 16 /04 /avril /2009 08:59
Câteva secvenţe de la protestul avut loc la Toronto în ziua de 11 aprilie, obţinute prin amabilitatea prietenului meu Adrian Pora. Protestul de globalizeaza, solidaritatea creste pe zi ce trece.



Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
15 avril 2009 3 15 /04 /avril /2009 22:35
dupa ce am cetit si vazut o groaza de materiale pe numeroase site-uri, bloguri, youtube, twitter, tv-online -- nu am devenit mai lamurit asupra starii de lucruri in politica moldoveneasca, dupa alegerile din 5 aprilie. desi este clar ca puterea e cea care a avut de castigat, cel putin pe termen scurt, tot ea e cea care va fi nevoita in scurta vreme sa-si faca un examen fundamental, cat se poate de serios. chiar daca sentimentul de abandon il are tot mai multa lume. chiar si posacii politologi rusi; unul dintre ei este leonid radzihovsky, poate cel mai vestit politolog cu vederi euro-atlantice. spicuiesc pe sarite din articolul sau, publicat in 14 aprilie in rossiskaja gazeta.

"NIMENI nu e preocupat si nu doreste monumentale tulburari in minuscula Moldova. UE este indiferenta. mult mai doritoare este de a mentine in jurul rusiei un "cordon sanitar"...unirea moldovei cu romania este pentru UE o absolut inutila durere de cap. din cam aceleasi motive romania nu-si prea doreste sa aduca la pieptul ei moldova, adica vreo 3 mln. de guri ii sunt oarecum inutile. dimpotriva, puterile radical-nationaliste ale romaniei ar cinsti cu elan "o sticla de vin modovenesc" -- doar ca simpla dorinta nu e totul. o "revolutie morcovie" ar incurca rau socotelile rusiei. pe de o parte administratia noastra are alergie la "turungiu". apoi, asta ar slabi serios pozitia rusiei in contextul comunitatii statelor independente.  si nu in ultimul rand, se va inflama "chestiunea transnistriei".

rusia nu se incumeta  sa lase la voia intamplarii transnistria. dar nici sa devina un "garant" pentru aceasta nu-si gaseste temeiul, mai ales acum cand relatiile cu UE -- dupa "cicatricele din august" -- de-abia incep sa se sudeze. si asta cu atat mai mult cu cat bugetul rusiei nu e deloc disponibil sa mai preia niste cheltuieli neprevazute...

se pare ca din felul in care au luat sfarsit toate (asa pare!) au avut toti de castigat. in afara de, se intelege, provocatorii si, poate, "amatorii de senzatii tari" de prin romania, moldova, transnistria. dar chiar si prin rusia sunt destui degustatori de bucate aburinde -- pentru care pescuitul in ape fetide e placerea suprema. sa i se dea fiecaruia dupa mintea sa...

acum, dupa toate aparentele create de rezultatul alegerilor, puterea va fi detinuta in continuare de comunistii moldovei. voronin va parasi postul de presedinte, mentinut in doua mandate consecutive, iar mai mult nu-i permite constitutia. dar autoritatea lui politica s-a consolidat acum si, pe semne, el va detine pozitia de lider al fractiunii comunistilor in parlament. iar prin asta are sansele daca nu sa fie varful puterii, macar sa aiba "controlul asupra influentei". oarecum si-a castigat acest drept. iar inaintea caderii cortinei a oferit si un workshop, poate ma repet -- fara precedent in istoria "revolutiilor portocalii".    

aceasta istorie recenta a confirmat un lucru devenit de notorietate. nicio tara -- nici mica, nici mare, saraca sau bogata nu va contribui singura la AUTOLICHIDARE. nicio tara (nici elita ei) nu va dori sa se uneasca cu o "tara frateasca". da, moldovenii sunt rude cu romanii, 800.000 de mii au cetatenie dubla. da, romania -- una din tarile cele mai paupere ale UE (unde pib = 12.200 dolari) este chiar intruchiparea raiului pentru moldova (unde pib = 2.500 dolari!). Totusi, moldova cu toata lipsa ei de suveranitate pe parcursul istoriei, si capatata foarte recent, nu o va abandona in favoarea nimanui. ca si celelalte tari ale lumii, inclusiv cele din comunitatea statelor independente. 

este o lectie pe care ar fi bine sa si-o insuseasca TOATA lumea". 

adaptarea imi apartine.

p.s. benia ne-a obisnuit cu imaginile sale, iar aici avem  noi secvente  despre cum simbolurile statului moldovean revin la "normal".
Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
13 avril 2009 1 13 /04 /avril /2009 21:08
...mi-am amintit de primul vagon tras de cai, care a "alergat" pe sine din 1889 pe ulita centrala a Chisinaului, agregat care se numea "Konka" (era tras de cai). Iata imaginea lui. Piesa se conserva in "muzeul" interprinderii de transport electric a orasului.
Sa speram ca evenimentele dramatice din ultima saptamana de la Chisinau sa nu ne readuca in situatia de a reinventa calul, spre a-l inhama la acest soi de vagon, care reprezinta o frumoasa, dar atat de indepartata amintire! Sa ramana mai bine la muzeu! 

Fotografie: Andrei Benimetkii. Thanks!
Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
10 avril 2009 5 10 /04 /avril /2009 23:34

Ei bine, s-a produs! A aparut albumul de debut al Alexandrinei (Hristov) -- Om de lut, un minunat poem de Margareta Sterian:

"Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut
sa nu fiu singura pe pamant.

Om de lut cu ochi de cobalt,
in apele lor adanci ma scald.

Om de lut cu gura de floare,
o vorba m-alina si alta ma doare".

Albumul e asteptat de mai bine de doi ani, dar intre timp Alexandrina a reusit sa-si defineasca un loc (vacant!) in muzica actuala romaneasca, fiind promotoarea unui "stil eclectic", o alchimica alaturare (care zau ca suna fantastic!) dintre jazz, pop, R&b, electro, chillout... Seara de debut din Silver Church (aflat in Casa Studentilor) a fost una foarte speciala, cu deosebit de mult public. Ascunsa in spatele unui vesmant flamboiant si pretios, pe tocuri mult peste medie, Alexandrina a interpretat in deschidere chiar Om de lut. In mod evident "presata" de evenimentele contondente din ultimele zile de la Chisinau, artista a avut o prestatie buna, dar nu excelenta, cum s-ar fi impus pentru acest concert de lansare...Cantand toate piesele de album, minunat orchestrate si aranjate, ea nu a transformat totusi concertul intr-un show de zile mari, cum s-ar fi asteptat unii, ci a oferit o masinarie muzicala cu un sound inconfundabil (si cu instrumente mai putin vizitate), cu o voce ce tinde sa devina un autentic brand. La finalul concertului, si dupa bis-ul prelungit, bien sur! am putut urmari un video-clip, filmat recent la Chisinau. Vreau sa accentuez si aici particularitatea aparte a regiei si a scenografiei, stilistic nitel retro, dar cu atat mai potrivite pentru o artista care canta azi, ca si cum ar canta dintotdeauna...Caci face o muzica adevarata, si tocmai de aceea este indragita! Nu are temei parerea precum ca publicul tanar vrea surogaturi -- Alexandrina submineaza si pulverizeaza acest mit.

Multumim, Alexandrina, ca esti ce canti, ca poti sa fii un artist autentic!

Foto: Cosmin Andrei (via) Facebook Danke:-)

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
8 avril 2009 3 08 /04 /avril /2009 16:44
De mâine, 9 aprilie, RM introduce regimul de vize pentru cetăţenii români. Şedinţa de guvern unde s-a decis această procedură aici. Monstrul se dezlănţuie, ca şi bovina înainte de sacrificare.
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
8 avril 2009 3 08 /04 /avril /2009 11:07

Multă, foarte multă lume s'a întrebat cum a fost cu putinţă mobilizarea unui număr atât de impresionant de tineri în doar câteva ore, în centrul Chişinăului, ieri în jurul prânzului. Iată cum comentează specialiştii aceste efect. Bun, dar acesta a fost începutul, gândit, poate, ca un flash-mob, dar cum au degenerat evenimentele devine o mare problemă. Căci felul în care au fost devastate cele mai importante instituţii ale statului, deja nu ţine de "spontaneitate", de "euforia tinereţii", ci de lucruri mult mai tenebroase etc Probabil că acţiunea a scăpat la un moment dat de sub control, şi ce a urmat se ştie: anarhie şi barbarie. E departe de a fi un exerciţiu democratic!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
7 avril 2009 2 07 /04 /avril /2009 11:10

Nu mă declar un admirator al cinema-ului semnat de Woody Allen, dar acest film recent al său chiar mi'a făcut plăcere să'l văd. Pentru că are ca fundal viaţa încordată a unui cuplu de artişti cataluni, Juan Antonio Gonzalo şi a nevestei sale, Maria Elena. Despre ei aflăm chiar din primele minute ale filmului Vicky Cristina Barcelona (2008), la un vernisaj. Suntem informaţi că relaţiile dintre cei doi sunt foarte tensionate, brutale, şi că divorţul lor este o chestiune de timp. Acum Juan este liber...tocmai de aceea, observând cele două americance la vernisajul la care au fost invitate de gazda lor le propune să petreacă un week-end în trei...într-un orăşel romantic, în Oviedo. Deşi inţial fetele opun rezistenţă, surâd sarcastic, mai mult Vicky, acceptă ulterior să plece cu un avion privat întracolo. Juan le arată într'o veche capelă un Crucifix din lemn, spunând că acesta e unul din obiectele/obiectivele pentru care au venit aici. 

Vicky îl însoţeşte pe Juan la tatăl acestuia, care trăieşte într'o atmosferă idilică, făcând poezie, şi nedorind să-şi tulbure emoţia şi trăirile, cunoaşte doar catalana, la care Vicky adaogă, cu înţelegere, că:  "In the translation something is lost". Prima pradă a lui Juan a fost tocmai ea, fata morală, cuminte, credincioasă, logodită şi principială. Bondarul a muşcat'o şi ea a început să tânjească, convingerile ei s-au măcinat ca varul de pe perete; vacanţa ei la Barcelona va deveni de aici încolo un lanţ al îndoielilor, frustrărilor, temerilor. În acest răstimp, Cristina intră pentru o vreme în viaţa lui Juan, şi o cunoaşte personal pe soţia acestuia, Maria Elena. Aceasta din urmă mimează tipul oarecum "clasic" de artist: cu nervii mereu întinşi, isterică, aeriană, extrovertită, pasională, şi plus de asta este chiar muza lui Juan. Devine repede şi a Cristinei, pe care o determină să ia în serios actul fotografic. Cristina umbla însoţită de Juan prin Barcelona (îi vedem prin zone ale pierzaniei: crâşme, străzi cu prostituate etc) în căutare de subiecte de fotografiat. În cele din urmă asistăm la proiecţia unui triunghi amoros, pe care tot Cristina îl va şi rupe. Îmi plac scenele în care cei trei creează; o armonie se culcă între ei, şi-i vedem armonios inspiraţi. Juan e catârul, el iubeşte cum pictează, adică vulcanic, ofensiv, butucănos, gestualist...pictura lui e esenţialmente abstractă, impersonală, senzuală. El ştie să piloteze şi un avion, deopotrivă cu simţămintele femeilor. Femei care devin cu atât mai pasionale cu cât dragostea lor rămâne neîmplinită (scena din final, cu împuşcături este de-a dreptul castratoare).

Filmul e reconfortant, graţios pe alocuri, dar "marile probleme" pe care, poate, Allen vrea să ni le comunice, au rămas pentru mine neidentificate. Oricum, cel de-al patrulea film al lui Allen făcut în afara Hollywood-ului merită aplaudat!      

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
3 avril 2009 5 03 /04 /avril /2009 12:27

Venezia,
septembrie, 2003


* Dacă nu mi-a fost dat să admir frumuseţea unică a picturii lui Bellini la dell Orta (ştiută din reproduceri!), aici (la Santa Maria Gloriosa dei Frari) altarul, lucrarea semnată de el, nu este mai puţin impresionantă. O Maică a Domnului ceva mai sobră, dar deloc mai discretă în iubirea sa pentru Fiul-său-nemuritor. O femeie simplă, înveşmântată în purpură şi albastru, stă sub semnul gloriei şi al luminii, dar în simplitatea asta a ei este copleşitoare. Monumental de copleşitoare.

În Capela Milanezilor a aceleiaşi biserici au fost decoperite în urma restaurărilor făcute în 1990, trei picturi datate post 1361, lucrate în tehica frescei. Sfântul Ioan Botezătorul, Maica Domnului cu Pruncul Orant şi Sfântul Ambrozie, episcopul din Milano. Pictura este în bună tradiţie bizantină în dialog cu stilul gotic.  

* "Cei mai sinceri în acest oraş sunt porumbeii: ei vin şi se cacă pe arta contemporană!" (Cristina).

* La intrarea în Giardini, în copac, lucrarea lui Pawel Althamer (polonezul foarte cotat de elveţieni), Dolls House, 1997. Expusă în cadrul Bienalei de artă contemporană. Mă gândesc imediat la Cuibul lui Veaceslav Druţă, prezentat la una din ediţiile CarbonART, la Ţâpova. Lucrarea lui Druţă nu a avut şansa să fie expusă în contextul Bienalei din lagună. Neşansa de a crea ceva dincolo de locuri în care cu adevărat contezi, de scenele unde se "distilează" modele artistice. Druţă e acum în Franţa -- poate e de bun augur pentru el, unde poate deveni o persoană mai vizibilă. După vizitarea Bienalei stă la terasa San Vidal, unde am comandat pizza casei, un vin roşu domestic şi el, şi apă minerală. Locul e pe Campiello Loredan, lângă podul Academiei. Serviciul este rapid şi primitor. Am fost luaţi de la intrare cu ragazzi...Semn prietenesc. Toată consumaţia a valorat 14.70 euro. I-am dat chelnerului - 16. De ce să se bucure de "şpagă" numai chelnerii de pe la noi? Căci suntem latini cu toţii...

*

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Fragmente
commenter cet article
2 avril 2009 4 02 /04 /avril /2009 12:11

...pentru copilul născut în urss numele lui Vysoţky era perceput ca ceva suprafiresc, in sens că era supraomul>. despre el se vorbea ca despre cineva neînfricat, genial, dăruit total artei. cântecele lui circulau din casă în casă, şi erau ştiute de toţi, şi se identificau cu folclorul urban. unii ajungeau să folosească fraze şi versuri ale lui, fără să ştie exact cui aparţin, cine este autorul. iar în ziua înmormântării sale, în 25 iulie 1980, se spune, stadioanele moscovei s-au golit, chiar dacă olimpiada de vară era în toi...

la aproape 30 de ani de la acel eveniment, la bucureşti s'a montat musical -ul Odiseea Vysoţky, în regia unui dintre cei mai stranii regizori din câţi mi'a fost dat să văd, Alexandru Hausvater. în versiunea scenică propusă de Hausvater nu am recunoscut pe bardul, actorul, compozitorul, poetul, răvăşitorul de inimi femeieşti! în cuşca închipuită de scenograf am descoperit, stupefiat, o lume doar mocirloasă, depravată, tenebroasă, cotropită de sirenele miliţiei, şi de angoasele provocate de apelurile telefonice...în care se aude, din când în când, vocea răguşită a lui Volodea. dezamăgitoare foarte acea alergătură dezmăţată a actriţelor, puse să ţipe ca dementele, ca gaiţele în călduri, să simuleze copulări şi inhalări de stupefiante. iar bărbaţii o fac pe bandiţii, şmecherii, cuţitarii etc. eu nu prin asta l'am memorat pe Vysoţky, chiar dacă repetatele lui contacte cu lumea interlopă, subterană, stricată erau o evidenţă...el era la vedere cel puţin ceea ce o întreagă societate nu putea fi: liber, onest, autentic, direct şi forţa uşi pe care le ştia zăvorâte! se poate să fie doar imaginea mea asta, şi cea a lui Hausvater să fie cea pe care ne-a arătat'o în seara zilei de 26 martie. dar de ce atunci lumea a ieşit din sală aproape în tăcere, fără să aplaude? probabil, puţină lume l-a regăsit pe Vysoţky în acel musical lălăit ...

chiar şi costumaţia actorilor părea din alt film. mie personal mi-a evocat un film muzical rusesc, stileaghi, apărut chiar în ianuarie a acestui an. s-a încercat, probabil, o suprapunere a epocilor? doar că lumea anilor'60, care a generat fenomenul stileaghi, nu vizita fenomenul Vysoţky, prea tânăr p'atunci. tocmai de aceea, mi se pare cel puţin forţat să aduci pe scenă gramofonul cu discuri înregistrate pe radiografii, despre care publicul din România nu are habar. la un moment dat un personaj găureşte un astfel de suport de plastic cu ţigara, înainte de a-l pune pe aparatul de reprodus. iarăşi ca nuca de perete erau şi saltele relaxa, pe care scria urss. precum şi ustensilele de baie şi wc, care erau din alte timpuri: contemporane montării. cred că asta e hiba cea mare, s'a dorit evocarea unei odisei cu Vysoţky, dar a rezultat o harababură sonoră care, deşi cu intenţii de empatie faţă de strălucitul personaj (asta am aflat'o din emisiunea Clarei Mărgineanu, nu din montarea de la Operetă), nu face prea bine memoriei şi moştenirii acestuia. 

Fotografie:  Vladimir Vysoţky între două admiratoare (fotografie necunoscută, preluată).    

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
30 mars 2009 1 30 /03 /mars /2009 20:25
Chiar daca se intampla foarte rar, Marcela Benea a oferit un interviu, excelenta spunere.

Si pentru ca volumul Evadare din fresca nu e de gasit in librarii, transcriu aici un singur poem, pntru cei care stiu ce e Poezia:

***
Sunt a raurilor -- nu de azi,
de altadata,
cu salcii intotdeauna
deasupra apei stand aplecate,
plangand un inecat,
un cap de luna, fascinant,
un viitor ce nu se va-ntampla,
o scoica,
ascunsa in maluri,
muta,
pastratoare a numelui
ce trezeste durerea...
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article