Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

2 juin 2008 1 02 /06 /juin /2008 10:05


Cred
cu tărie că a venit vremea unei analize a "fenomenului bienalelor" în România. Căci numărul lor a crescut la 3, iar perspectiva "ancorării" lor în contextul vizual local este încă destul de neclară. O bienală locală tinde să nu aibă "priză" dacă nu se raporteză la mediul în care se desfăşoară. Căci, cum spunea şi Jean-Hubert Martin în interviul amplasat de mine acum câteva zile, "sunt puţine locuri sub soare, şi ştiţi prea bine câte bienale există astăzi în lume. Robert Storr a numărat, se pare, cam 110, deşi în realitate sunt cu siguranţă mai multe". Prin urmare, orice tip de proiect de acest gen trebuie să-şi definească cât mai clar poziţionarea în această "cavalcadă a bienalelor". În această ordine de idei e legitim să ne întrebăm - ce înseamnă o bienală de artă contemporană făcută în România? La Bucureşti sau la Iaşi? 
Proiectul BB3 a readus pe tapet discuţia. Care este impactul acesteia? Cui se adresează? Are nevoie mediul local de un astfel de eveniment? Cum îl percepe? Cum se oglindeşte în mass-media sau în presa de specialitate? Poate că sunt întrebări şi interogaţii prea generale, expeditive, dar ele au darul să dibuiască nişte răspunsuri la marea întrebare: avem o bienală internaţională, ce facem cu ea?! Am observat tendinţa micilor bienale - iar cele din România se înscriu în această categorie - de a lucra cu specialişti-curatori invitaţi din exterior, iar aceştia la rândul lor se implică foarte puţin în "sondarea" mediului local, şi încearcă nişte scheme şi formule valabile pentru bienalele mari (cum sunt cele de la Venezia, Sao Paolo, Sidney; "Manifesta" etc.): cu teme foarte generale, cu nume sonore de artişti, cu o orientare precumpanitoare spre mediile de informare externe...Şansa bienalelor mici este, în opinia mea, invitarea de curatori străini, dar care să lucreze ceva mai aplicat cu artişti locali, iar mass-media internaţională îşi va manifesta cu atât mai mult "curiozitatea", căci o panoplie interesantă de nume "aborigene" poate furniza către marile bienale, în viitorul apropiat, "aer proaspăt", problematici inedite. Altfel spus, o bienală de acest gen ar atrage asupra sa atenţia curatorilor momentului. În cazul BB3, din cei trei artişti români doar unul este total necunoscut mediului internaţional (Adrian Matei). E oare întâmplător faptul că cea mai "năbădăioasă" şi problematizantă expoziţie din Bienala de la Venezia se organizează , de regulă, anume în Pavilionul Italiei? Nu e deloc un accident că anume aceasta este platforma cea mai analizată şi vizitată. Cea mai discutată şi criticată. Vrei nu vrei, publicul de bază în bienala unei ţări este cel local. Pe cale de consecinţă, BB3 se adresează (sau ar trebui să o facă!) cu precădere publicului românesc. Dar în ce măsură acest (potenţial) public a fost luat în calcul atunci când s-a pregătit şi oferit acest proiect? Fireşte, orice iniţiativă de acest gen, privată fiind, îşi poate configura după bunul său plac priorităţile, interesele, ideile, tematicile. Dar din moment ce proiectarea şi materializarea BB3 se face în mediul bucureştean, organizatorii lui nu pot şi nu trebuie să facă abstracţie de acest mediu. Au nevoie de el: pentru confruntare, dialog, background, resurse. Şi orice finanţator sau creditor trebuie să-şi pună aceleaşi întrebări. Căci finanţarea artei nu se face ca un gest pauşal sau unul de natură umanistă - ci mereu pentru a obţine un capital simbolic, de imagine, prestigiu, investiţie pe termen lung... Deocamdată, BB3 ca şi cele anterioare - au dat dovadă de autism şi neglijare a mediului artistic local, or acest lucru nu este deloc în avantajul instituţiei care o organizează şi o promovează! Dimpotrivă chiar...
Voi reveni. 

Fotografie: Vladimir Bulat

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
29 mai 2008 4 29 /05 /mai /2008 10:34

Cu acest titlu mi-a aparut in revista literara STEAUA (nr. 5-6, 2008) un eseu in care m-am ocupat mai aplicat de modul in care s-a tradus pre romaneste romanul Maestrul si Margarita al lui Mihail Bulgakov. Nu prea stiu ce distributie are in tara aceasta revista editata la Cluj, dar am simtit ca pe o datorie personala sa ma aplec mai pe indelete asupra celor 3 versiuni existente - si sa constat ca nu l-am prea regasit pe adevaratul Bulgakov in ele, si ca transpunerea lui in limba noastra inca lasa multe si bune de dorit! E si cazul altor scrieri - nu numai al capodoperei vietii scriitorului...Poate ca voi pune, in timp, intregul text al eseului pe blog. Daca lumea va fi interesata!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
26 mai 2008 1 26 /05 /mai /2008 14:08

Meditam mai aplicat asupra necesităţilor de a face bienale astăzi. Şi am dat peste un interviu cu Jean-Hubert Martin, curatorul desemnat al viitoarei Bienale de la Moscova. Ea va avea loc în anul 2009, şi va fi cea de-a treia ediţie. Deşi acest dialog nu este prea întins, am selectat doar câteva idei, la care subscriu, şi care ar fi, cred, utile unei discuţii mai atente asupra artei contemporane din România şi de aiurea. Dialogul a fost susţinut de Irina Kulik, curator şi teoretician.
(...)
Întrebare: La ce aţi meditat? Aveţi deja o temă, ideea de bază a viitoarei expoziţii?

Răspuns: Nu am o temă, dar am o idee. Îmi displac temele alambicate ale expoziţiilor, scopul oricărei bienale este unul singur, acelaşi - o prezentare în perspectivă asupra a ceea ce se întâmplă în lumea artei. Mi-ar plăcea să arăt în Rusia autori mai puţin cunoscuţi aici - artişti din Africa, Asia, Oceania. Dar într-un mod diferit de cum se prezintă în lume arta contemporană din China sau India. Aş dori să arăt nu doar artişti absorbiţi de sistemul artistic, ci şi lucruri care se crează în afara metropolelor, într-un alt mediu, şi cu alte scopuri - cum ar fi, de pildă, tot ce e legat de practicile religioase. 

Întrebare:  Bienala moscovită va fi centrată pe arta religioasă? Cu siguranţă, ştiţi deja, cât de tensionate devin în Rusia relaţiile dintre artiştii contemporani, care încearcă să se apropie de religie, şi comunitatea ortodoxă... 

Răspuns: Da, ştiu despre toate astea, şi m-am gândit că expoziţia pe care o fac să fie într-un fel sau altul legată de aceste discuţii. Dar nu doresc ca întreaga tematică să graviteze în jurul acestora - în artă există o sumedenie de lucruri care nu sunt în niciun fel legate de religie, de care pomenisem - pentru a-mi exemplifica punctul de vedere.

Întrebare: Această bienală va include doar reprezentanţi ai unor culturi exotice sau li se vor alătura acestora şi nume cunoscute tuturor din lumea occidentală?

Răspuns: Doar am demarat lucrul asupra pregătirii bienalei, şi nu pot nominaliza pe nimeni. Urmează să mă întâlnesc cu artiştii, să discut cu ei ideile pe care le am, atunci voi vedea cum aceştia vor reacţiona la ecoul lor. Dar, fără îndoială, vor fi şi artişti apuseni, şi ruşi - cu speranţa că dintre ruşi să fie mai numeroşi decât au fost la precedentele doua bienale.

Întrebare: În ce fel lucraţi cu artiştii? Preferaţi să aduceţi lucrări existente care să se potrivească concepţiei dumnevoastră, sau elaboraţi împreună cu artiştii?

Răspuns: În privinţa artiştilor ruşi - aş dori fie comandate lucrări noi, fie, în cazuri extreme, să arătăm piese absolut nearătate, nu dintre acelea cu care cunoscătorii sunt demult familiarizaţi. În ceea ce priveşte artiştii străini, mă simt mult mai liber - există multe lucrări total necunoscute publicului din Moscova. Da, acum 30 de ani să arăţi la Venezia o lucrare ce a figurat anterior la Dokumenta - era considerat de prost gust. Dar în condiţiile de azi - când numărul lor depăşeşte cu mult suta - nu există niciun pericol în arăta la Moscova ceva care a fost expus, să spunem, la Kwanju sau Yokohama. Noi trebuie să lucrăm cu operativitate, şi de aceea am nevoie de câteva lucrări gata făcute, pe care să mă pot bizui atunci când elaborez expoziţia. Atunci când toţi artiştii primesc carte-blanche, este imposibil să gândeşti anticipat dramaturgia expunerii. Iar, dată fiind geografia foarte laxă a expoziţiei mele, nu pot aduce la Moscova pe toţi expozanţii, şi asta din raţiuni financiare. În aceeaşi situaţie de află toate bienalele.

Întrebare: Prin ce Bienala de la Moscova se poate deosebi de alte bienale existente în lume, - şi nu vorbesc de doar proiectul dumneavoastră, ci mai larg, despre rolul ei în contextul mondial al scenei artistice?

Răspuns: Nu trebuie să ne amăgim, şi să credem că Bienala de la Moscova va putea să o egaleze prea curând pe cea de la Venezia, sau să ajungă pe acelaşi palier cu Dokumenta. Sunt puţine locuri sub soare, şi ştiţi prea bine câte bienale există astăzi în lume. Robert Storr a numărat, se pare, cam 110, deşi în realitate sunt cu siguranţă mai multe. În orice caz, Bienala aceasta conferă un statut aparte scenei de artă ruseşti, precum şi oraşului Moscova. Dar pentru mine aceasta va fi în primul rând o expoziţie, care va permite numerosului public moscovit să cunoască noi opere aduse din înteaga lume, create de artişti de mare clasă; să vadă o expoziţie care formulează întrebări despre lumea de azi - din perspectiva artei şi culturii."

(...)

Adaptare şi traducere: Vladimir Bulat       

  

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
23 mai 2008 5 23 /05 /mai /2008 09:56
Curatorul Jan-Erik Lundström - in fata lucrarii lui Jan Svenungsson, Psycho-Mapping Scandinavia, 1996.

BB3 s-a deschis. Amplasata in cateva locatii ale capitalei acesta bienala are toate datele sa devina unul din evenimentele cele mai importante ale ultimilor ani. Chiar daca - o spun din start - mediul local a cam ingnorat-o: prin neprezenta masiva la vernisaj! Fireste, curiozitatea benigna ii va impinge pe cei din breasla sa mearga sa vada acest proiect axat pe "geografie", "cartografiere", "scanare a spatiului", "documentare a lumii globalizate", "stocare de date". Este poate cel mai ne-vizual ansamblu expozitional din cate mi-a fost data sa vad, dar acest fapt nu ma face decat si mai curios. Chiar daca ma macina ideea ca lumea NU va sti mai multa geografie decat pana acum. Pasiunea asta va ramane si pe mai departe un fapt insular. Caci exista un paradox - intuiesc, quasi-general - pe care l-as formula in felul urmator: cu cat lumea este mai in miscare, si practica turismul la scara mare, cu atat mai putin ea stie geografie. Lucrul asta este lasat in seama agentiilor de turism, ghizilor, comisionarilor de toate spetele etc. Nu la fel stau lucrurile cu artistii. Se vede si din aceasta Bienala ca tot mai multi artisti isi "focuseaza" atentia si par tot mai preocupati de investigarea locurilor/spatiilor in care calatoresc sau se stabilesc temporar (in stagii, burse, exiluri, escapes...). Universul acesta este unul al cercetarii, documentarii, crearii de banci de date. Pozitionarea artistului este insa mereu (sau aproape) interesata, politizata. Scopul lui nu este doar sa informeze, sa arate cum stau lucrurile - precum o fac ghidurile, atlasurile, hartile, tabelele, schemele. Artistul afirma ceva. Pune degetul pe rana - sau pe buton.
Johan Jarnestad, Values, 2007, print, 70 x 70 cm. Courtesy the artist & Dagens Nyheter.

Artistul are o pozitionare activa, revolutionara. De aceea, de cele mai multe ori actele sale artistice se leaga de evenimente istorice, politice, economice, sociale. Harta, din aceasta perspectiva, poate deveni un argument major, o demonstratie, sau chiar o arma. Munca de cartograf sau geograf este un efort regresiv, pasiv, inert. Iar daca "fraiele" unui astfel de efort sunt preluate de artist - controlul poate scapa. Poate deveni periculos.
Adrian Matei, Hygienic, toilet paper manual printed, metal and ceramic support, 15,5 x 11 x 7 cm, 2008. Courtesy the artist. 

De pilda, cum am fi reactionat la o astfel de lucrare, daca ea ar fi fost realizata de un artist strain? De un american, albanez sau filipinez? Putem crede ca, adesea, artistii prefera sa mearga pe lama cutitului, si sa exprime o opinie, decat sa stea onest si rece in fata riglei, echerului si a uneltelor (tot mai sofisticate ale) geografului. De exemplu, Renaud Auguste-Dormeuil, cu seria sa de fotografii simulate ale cerului instelat, The Day Before..., a intreprins o incercare de a "ceti" 'n-stele "semnele" tragediilor ce aveau sa se abata asupra Guernicii (1937), Hiroshimei (1945), NY (2001) etc. Asta nu mai e o constatare, ci o invitatie si o provocare la meditatie. Se stie, "cetitul in stele" era o componenta foarte importanta a omului vechi, ancestral, medieval...De ce nu ar mai face-o si astazi?!  

Bureau D'Études, extract from the publication “The Ring”, 2006.

BB3 este o Bienala intelectualista, provocatoare, foarte actuala si un insert necesar in arealul lumii de azi. Ea pune si formuleaza intrebari, interogatii, idei - sa le descoperim.  

Fotografii: Vladimir Bulat 
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Simeze
commenter cet article
21 mai 2008 3 21 /05 /mai /2008 19:13

Moara lui Assan din Bucuresti a trecut prin zile grele de curand. A ars aproape in intregime unul din cele cateva corpuri ale ansamblului din zona Lizeanu-Stefan cel Mare. Cazul se discuta pe larg, iar acheta politiei este in plina desfasurare. Nu este pentru nimeni un secret cum si de ce sunt "pescuite" loturile de teren din zona centrala a Capitalei, precum si din proximitatea acesteia. Dar asta este o alta discutie.

Acest caz nefericit a scos la iveala existenta in acea cladire a unei piese tehnice - unicat. E vorba despre un "tobogan" executat integral din lemn de stejar, care slujea la coborirea sacilor cu faina de la etajul morii spre parterul acesteia. 
Vedem aici lamele de metal de care era suspendat "toboganul" - tot ce era componenta din lemn, a ars! Iar ceea ce a supravietuit - este o adevarata opera de arta. S-a pastrat doar acest mic fragment, dar e suficient pentru a ne da seama de inventivitatea, ingeniozitatea si dibacia mesterilor de alta data. 
Asa arata partea "lucrativa" a "toboganului" - suprafata polisata si perfect modelata asigura glisarea rapida a sarcinii pe suprafata ei. Este construita din alaturarea una langa alta a stinghiilor de lemn.

Asta este partea dorsala a toboganului-elice. Toata arhitectura este structurata in jurul unui ax central, cu o tija metalica. Acest modul - fragmentul pastrat - este, in opinia mea, o sculptura prin excelenta, si merita reluata (ca solutie formala!) intr-o lucrare contemporana. 
Unghiul care nu lasa niciun dubiu asupra calitatii si originalitatii lucrarii-agregat; opera celor care ne-au lasat obiecte despre care noi nici habar nu avem cum s-au facut, nici capabili nu suntem sa le pastram asa cum au fost facute, in forma lor irepetabila, fara cusur! Doar focul a fost in stare sa le macine... 

Fotografii: Sergiu Luchian, consilier la DCCPCN-MB.
(ii multumesc si pe aceasta cale pentru materialul pus la dispozitie)

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
14 mai 2008 3 14 /05 /mai /2008 10:59

Nikita Struve, cel care conduce de aproape o jumătate de veac IMCA Press, de la Paris - primul editor al Arhipelagului GULAG al lui Soljeniţân, susţine într-un interviu că emigraţia rusă nu mai e ce a fost, deşi prima generaţie era: "înţeleaptă, foarte cultă - din Rusia a emigrat elita intelectuală şi morală. Ofiţerii Armatei Albe erau nişte oameni foarte căliţi. Un astfel de potenţial nu l-a avut nicio altă emigraţie. Ea s'a manifestat o vreme îndelungată, dar acum începe să dispară, e la un pas de moarte. Moştenirea în bună măsură a fost conservată, de noi, urmaşii acelei generaţii. Juratecul încă mai mocneşte. Dar cea mai mare parte a emigraţiei actuale - care e la a patra sau chiar a cincea generaţie - nu mai are nimic în comun cu acel prim val. E departe de idealurile ei iniţiale - morale şi intelectuale. Emigraţia rusă e foarte nenumeroasă în Franţa actuală. Dacă e să luăm la socoteală starea de lucruri de la Catedrala Alexandru Nevsky de pe Rue Daru, avem constatarea că biserica acesta este vizitată în proporţie de 70 la sută de moldoveni (subl.mea, v.b.). În acel loc, cel mai adesea, nu vei mai auzi vorbindu-se limba rusă". 

Iată de unde întrebarea: care dintre moldoveni ajung la acea biserică a fostei emigraţii ruse? Să fie vorba de "generaţia transfugă" din era neo-comunismului moldovenesc? Am mari îndoieli în acest sens...

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
8 mai 2008 4 08 /05 /mai /2008 09:08
în româneşte, la Curtea Veche - în traducerea fraţilor Vakulovschi! Citiţi fraţilor această carte, căci este cam tot ce a scris mai bun inegalabilul Sorokin. Mentalitatea de "opricnik" -deşi cu rădăcini tardomedievale - se regăseşte azi în jurul nostru la tot pasul. Cu vârf de măsură. E chiar lichelismul şi "graba de a acţiona" - bolile corozive ale zilelor noastre!
Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
7 mai 2008 3 07 /05 /mai /2008 13:49
Astăzi poate mai bine ca niciodată am priceput cuvintele fotografului Boris Mihailov, care spunea cândva că pentru  reuşita unei fotografii trebuie să stai la pândă, precum pisica...să prinzi momentul - saltul/apasarea pe buton!
Pe lângă casă am urmărit îndelung - nu în goana mersului - cum o pisică curta o superbă coţofană, aflată într-un copac. Mi-a tras atenţia de departe croncănitul păsării, şi am înţeles că semnalizează ceva. Ciugulea tacticos dintr-o crenguţă, iar pisica dădea languros târcoale trunchiului acelui pom. La un moment dat, chemată probabil, a apărut o a doua coţofană - care a sustras atenţia felinei agitate, care deja încerca sa se cocoaţe rapid pe coaja copacului...hop-ţop, şi mâţa s-a pomenit păcălită, dar dădea din coadă şerpuitor, agale, înghiţea in sec. Exact ca un om flămând. Era un adevarat spectacol! Mintenaş cea chemată a coborât pe carosabil, şi a "chemat-o" după sine pe jucauşa pisicuţă. Cea dintâi tot mai croncănea zgomotos, se agita, dadea cu ciocul, şi se vedea prea bine că se jucau de fapt...pisica cu pasărea, dar nici una din ele nu lăsa garda jos - erau atente, pe fază, şi tărăgănau acţiunea. Sunt sigur - pisica nu era flămândă...Fiecare dintre participante savura momentul, arata ce avea mai bun: perspicacitate, şiretenie, agerime, graţie, curtoazie, spirit ludic:))

Lucruri simple, fireşti, primare, ca roua ce-o vezi dimineaţa pe frunze - dar nu ştii nici cum apare...nici cum dispare.     
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
4 mai 2008 7 04 /05 /mai /2008 19:31
După ani de zile Ionică Grigorescu deschide o expo personală la Paris, curatoriată de Ami Barak.
Evenimentul va avea loc în una din cele mai importante galerii din capitala Franţei - JGM Galerie.
Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
2 mai 2008 5 02 /05 /mai /2008 20:09

Oraşul ăsta e al nimănui! Doar două exemple concludente.

Un fost partid de guvernământ, anume roşul psd, a organizat ieri după-amiază un miting propagandistic, cu scop electoral în coasta Casei Poporului - transformându-se locul, anume un parc al bucureştenilor, într-o uriaşă cocină acoperită de fum şi veselie deşartă.

Azi, în centrul vechi al capitalei a luat foc o casă cu faţada art deco, una din puţinele din acest oraş cosmopolit. La TV puteai vedea persoane tuciurii coborând pe funii făcute din cearceafuri din geamurile înnegrite de funingine. Aveai sentimentul ca era un film prost despre vreo periferie a unei cetăţi din lumea a treia...Doar ca se vorbea într-o română aproximativă, cântată, scuipată printre dinţi! Nu avem niciun motiv de amuzament, măi domnilor...   

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article