Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

21 mars 2008 5 21 /03 /mars /2008 22:00

Alianţa indiană la Chişinău? Pe când una brasiliană, sau albaneză, sau thailandeză etc.etc? Câţi indieni populează capitala RM? Cât vom aştepta o Alianţă românească...?
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
20 mars 2008 4 20 /03 /mars /2008 11:27
Volumul Sensul icoanei a lui Nikolai Tarabukin, în traducerea mea - a apărut la editura Sophia! Am scris şi o postfaţă, în care prezint personalitatea autorului.

Sper să fie o carte folositoare şi mulţumitoare - pentru cât mai mulţi iconari, iconografi, istorici de artă, cărturari şi toţi bunii creştini.
***
*
*
*
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
19 mars 2008 3 19 /03 /mars /2008 13:12
Volumul RUSIA LUI PUTIN, semnat de Anna Politkovskaya, a apărut în româneşte! O carte care trebuie cetită de cît mai multă lume, acum înaintea venirii "ţarului" la Bucureşti...Coperta mi se pare antologică, privirea asta a fostului preşedinte a colosului de la Răsărit - nu se poate uita prea uşor.
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
18 mars 2008 2 18 /03 /mars /2008 14:12
"Trăsătura cea mai răspândită a epocii moderne: faptul că omul a pierdut în propriii săi ochi, la un grad incredibil, demnitatea. Multă vreme, omul a înţeles-o ca un miez al existenţei de erou de tragedie; mai târziu şi-a dat puţin osteneala să-şi demonstreze înrudirea cu latura decisivă şi, în sine, valoroasă, a existenţei - aşa cum procedează orice metafizician doritor să păstreze demnitatea umană, în credinţa că valorile morale sunt valori cardinale. Cel care l-a lăsat pe Dumnezeu să plece se ţine cu atât mai strâns de credinţa în morală.
Orice fel de postulare morală a valorilor (ca de ex. cea budistă) sfârşeşte cu nihilsmul: să mai aştepţi o asemenea situaţie pentru Europa! Există convingerea în posibilitatea de a rezolva lucrurile printr-un moralism fără fundament religios: în acest fel devine necesară calea spre nihilism.  - În religie, lipseşte constrângerea de a ne privi pe noi înşine drept creatori de valori."

Nietzsche
aforisme, scrisori - Humanitas, Bucureşti, 1992, traducere de Amelia Pavel, pag. 101
Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article
17 mars 2008 1 17 /03 /mars /2008 21:27
undefined
Grafică de Mark Zaharovici Chagall este expusă la Galeria Naţională din Sofia. Predomină foile grafice cu tematică religioasă. Mi-amintesc că în 2000, la Cracovia, am văzut ceva similar, câteva zeci de piese + catalog, dar parcă tot m-ar atrage să revăd pe viu opera zglobiului înger al picturii moderniste...A fost cel mai..., cel mai... - al epocii sale. Răspund de cuvintele mele, iar cartea mea preferată, scrisă de un artist, este Viaţa mea, al aceluiaşi!
Detalii despre expoziţia de la Sofia aici.
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Agenda
commenter cet article
17 mars 2008 1 17 /03 /mars /2008 20:54
undefinedSpectacolul anost (cel mai adesea) al străzii chişinăuene! Pe lângă apariţii (de ultimă oră) suprinzătoare, uimitoare şi degeaba, se nimeresc în cale - unele incasabile. Una din ele e pe strada Tighina, între str. 31 august şi Bd. Ştefan cel Mare. Prinsă între o tipică casă din primele decenii ale secolului trecut, şi o clădire vădit impersonală, de birouri, aceasta are aerul unei volute de beton, cu cofraje de lemn, probabil încă neterminată - construcţia nu trădează nici viziune, nici idee, nici inovaţie...Cum s'ar putea defini aceasta? Clădire futuristă fără viitor? Mie îmi displace. Casa poate fi a oricui, dar strada e a noastră...
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
15 mars 2008 6 15 /03 /mars /2008 09:15

Marianna Geide este o tânără poetă moscovită, premiată în 2006 la Festivalul Internaţional de la Struga. M-a încântat inefabilul acestor minuscule poeme fără titlu, şi am încercat să le transpun pre româneşte. Poezia nu moare, când poeţii adevăraţi se mai nasc...pentru noi.

***
как прелый виноград, не смогший стать вином,
как блеклый мусор, недозревший в почву,
как – кто как виноград, не смогший стать вином?
кто – блёклый мусор, недозревший в почву?
Я? Нет. Мы? Нет. Какие-то они?
Их нет, и нас, меня – всё нет,
есть прелый виноград, не смогший стать вином,
есть блеклый мусор, недозревший в почву,
и несравненны, и неповторимы,
как слово, сказанное мимо
ушей, как бы вода, ушедшая
из походя разбитого кувшина.
так – правда честно выживших вещей,
так несравнён и так неповторим
от стынущей воды отходит дым,
и смотрит вверх,
и задыхается в чужую спину.

(2005)

***
precum struguri vechi, ce nu s'au prefăcut în vin,
ca'ngrăşământul fad, neînghiţit de sol, 
cum - ca strugurii, ce nu s'au topit în vin?
cine - 'ngrăşământul tern, neînghiţit de sol?
Eu? Nu. Noi? Nu. Oarecine?
Ei nu sunt, nici chiar noi, nici eu - nimic nu e, 
doar struguri stafidiţi, nedeveniţi licoare, 
gunoiştea mucegăită netrecută în pământ, 
irepetabile şi făr' de seamăn,
ca un cuvânt pe care nu-l auzi,
şi ca o apă scursă
din vasul spart din întâmplare.
aşa e - adevărul alcătuirilor virgine, 
precum irepetabil şi neasemuit
e fumul, care se suie de pe apa amorţită,
cel ce în sus priveşte,
şi se sufocă pe tărâm înţelenit.

***
ест деревянный сад —

цветной огонь.

он гложет, гложет,

изглодать не может,

как ни голоден,

он никуда не годен.

а есть простая вещь —

ее ни съесть, ни даже

надкусить, как каменную гроздь,

ни надорвать, как бронзовую скатерть,

но можно целовать

холодный воздух:

он тебе ответит.

***
văpaia colorată - 

                     muşcă din lemnul verde.

amestecă şi-nsistă, hulpav îngurgitează,

                    pe de-a-ntregul - nicidecum.

sunt lucruri mult mai simple - 

şi e cu neputinţă 

să deguşti din ele, 

precum ciorchini de calcar,

sau să le frângi - cele din bronz înţepenit în forme,

dar sărutare dă-i 

                      văzduhului de ghiaţă:

acesta-ţi va şopti răspuns.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
9 mars 2008 7 09 /03 /mars /2008 22:59
undefinedHotelul Naţional din Chişinău va fi demolat! La 30 de ani de la ridicarea lui, el va ceda locul unei alte construcţii, chiar dacă edificiul cu pricina figurează ca monument de importanţă naţională. Fostul hotel Intourist, din era totalitară, devenise un simbol al Chişinăului. Poziţionarea lui foarte centrală nu-i mai permite să existe în datele pe care le-a avut de-a lungul ultimelor decenii...Pot spune că asta e deja o fotografie istorică, căci se văd mai multe panouri publicitare şi mărci, capitalismul a pus definitv stăpânire pe capitala basarabeană - monumentele sucombă fără lacrimi!
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Chișinăul din alte vremuri
commenter cet article
4 mars 2008 2 04 /03 /mars /2008 18:58
importantă pentru mine, azi! Am cetit câteva texte de Vladimir Lorcenkov pe internet, şi am oblicit un scriitor energic, incomod, proaspăt, combativ, şi ce e cel mai neaşteptat, un non-conformist jurnalist şi un unionist convins. Şi asta mai ales, pentru că ideea unionismului a fost pervertită şi mutilată la noi în fel şi chip de pretinşii "unionişti". A rămas o idee vidată de sens. Cele câteva texte ale omului, de fapt nişte eseuri şi încercări demitizatoare, prin care se încearcă o, fie şi ipotetică, formulă de supravieţuire pentru RM, arată clar o preocupare a autorului pentru probelemele reale, dureroase şi devenite cronice: sărăcia, expansiunea nomenclaturii de stat, exodul populaţiei, exclusivismul şi neprofesionalismul moldovenilor, demagogia stearpă a elitei locale, pasul pe loc, falimentul total al politicii de stat, prostituţia generalizată (în toate sensurile), delăsarea devenită normă. Imposibil de găsit un echivalent al lui Lorcenkov la Chişinău, în orice limbă ar scrie, tocmai de aceea, m-a captivat atitudinea lui. Şi asta după ce am avut un tir de mesaje, pe blogul lui, deloc prietenoase, acide (din partea lui). Dar cum este un om inteligent şi flexibil, a înţeles bunele mele intenţii, şi a şters, finalmente, mesajele unde ne-am cam răţoit unul la celălalt. Omul spune clar că soluţia viabilă (şi singura realizabilă) este unirea RM cu România, care este un stat capabil să tragă după sine o Moldovă chinuită, bolnavă şi ineficientă. De fapt, ideea lui Lorcenkov, la care subscriu completamente, este că Republica Moldova nici nu există ca stat, căci dacă ar fi existat ar fi funcţionat după un program statal coerent, suveran, cu respect pentru toate popoarele conlocuitoare, şi fără discriminări de niciun fel. Nimic din puţinul enumerat nu există în RM. Există însă, poliţia politică şi propaganda total toxică a lui Voronin (anti-românească, anti-rusească, anti-americană, anti-umană...), o intelectualitate searbădă şi conformistă, care mai mult îşi închipuie că are păreri decât să le aibă cu adevărat, mai degrabă deloc, iar pe fundalul acestor rânduri de oameni care proiectează establishment-ul moldovenesc, se observă hoarde de oameni care fug, pleacă, abandonează, se salvează cum pot. A putea să spui astfel de lucruri - mai ales într-un mediu inert şi incapabil de dialog, ca cel basarabean -, înseamnă să ai curaj, şi să ai ceva cu adevărat de spus. Căci nu e suficient să constaţi, şi să conteşti, ci e nevoie mereu să şi pui ceva în loc. Lorcenkov o face cu instrumentele scriitorului, a ziaristului, a intelectualului care poate formula păreri proprii, chiar dacă reuşeşte cel mai adesea să se facă antipatic şi urâcios...Adesea el se manifestă, în scris, ca un xenofob, şovin, bădăran, dar mai presus de asta, scrisul lui contează - este distinct, răspicat, neconvenţional, cult. Aş putea spune că este echivalentul lui Lucian Boia în literatură, dacă mi se permite o astfel de comparaţie. Sper că nu va trebui să aşteptăm prea multă vreme până să-l vedem tradus pre româneşte. Căci tot ce face el este la ani lumină distanţă faţă de puţoismul şi teribilismul literaturii româneşti contemporane, susţinute şi promovate cu îndârjire de edituri şi de revistele literare. 
Literatura lui face foarte prezentă Moldova post-sovietică în marea Rusie, şi ăsta nu e lucru puţin. Alţii nu o fac defel. Dar modul în care o face acesta, pe mine personal m-a convins! M-a cucerit.

Câţi dintre noi şi-a amintit că zilele astea, acum 16 ani, se declanşa războiul civil din Transnistria? O gaură neagră a istoriei noastre recente. Lorcenkov a dedicat acelui eveniment un poem. Poate reuşesc într-o zi să-l traduc chiar eu. Până atunci, să-l citim atent pe "abatele negru", un alter-ego al scriitorului...      
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
1 mars 2008 6 01 /03 /mars /2008 08:23

 

Succesul enorm pe care-l are în SUA filmul JUNO, undefinedlansat pe ecranele americane la începutul lui decembrie, este cu adevărat o realizare şi bine făcută, şi inteligentă. Te-ai aştepta ca problematica adolescenţilor, aşa cum e ea înţeleasă şi servită în cultura americană, să nu mai aibă multe de transmis. Dar iată că această lucrare independentă iese din context. E vorba de o tânără liceană rămasă gravidă (oare cum, dată fiind drastica educaţie sexuală la americani?!), într-un bătrânicios fotoliu -, rolul căreia este jucat magistral de Ellen Page, care iniţial se decide să "scape" repede de corvoadă, după care hotărăşte că rodul pântecelui ei să fie oferit, ca dar, unei familii nefertile. Familia e găsită într-un ziar local, iar vizitele pe care Juno le face acestui cuplu devin tot atâtea prilejuri de amuzament şi meditaţie socială, deopotrivă. "Viitorul tătic" al celui ce avea să se nască, are aceleaşi preocupări ca şi Juno (muzica rock şi filmele de groază), iar mama vitregă a Junei se pomeneşte a fi chiar o femeie (Allison Janney) tare de treabă! Este un film despre tinereţe, despre bucuriile ei, despre cum adolescenţii greşesc, dar ştiu să facă facă situaţiilor, şi să iubească atunci când ai sentimentul, ca matur, că este imposibil. Tinerii aceştia o fac cu firescul vârstei, şi pot oferi soluţii de cum viaţa nu este doar ceea ce ştim şi ceea ce devine obişnuinţă. Fiind un film profund american, s-ar putea ca publicul nostru să nu-l "guste" la cota la care acesta ar merita...





undefinedFilmul Surorile e ceva mai vechi, e din 2001, şi realizat într-o perioadă în care cinema-ul rus, suprasaturat de filme cu bandiţi şi mafioţi, încerca şi o altă problematică. Cea a existenţei copiilor într-o astfel de societate. Tânăra Ocsana Akinshina a fost remarcată de Lukas Moodysson anume în acest film, după care a invitat-o în mult-aclamatul şi tulburătorul film cu o pronunţată problematică socială, Lilya 4-ever. În Surorile asistăm la un tur de forţă a celor 2 fete care deşi avea aceeaşi mamă păreau străine şi apatice una în raport cu cealaltă. Dar anumite împrejurări (intenţia unei bande de recuperatori de a o răpi pe fata cea mică) le fac să se apropie mult, şi să devină prietene. Ele pornesc în bejenie, ascunzându-se stângaci de urmăritori, iar aceste zile le fac pe ambele să înţeleagă viaţa crudă într-o Rusie dezaxată, nemiloasă şi perversă (sărăcie, trădare, mizerie, frică, duplicitate, cerşetorie, exploatare infantilă etc). Dar pe fundalul acesta general, vedem şi oameni (oarecum) de onoare (miliţianul care nu a vrut să predea fetiţa, pentru bani, bandei de killeri, căzând el însuşi victimă a acestora, beţivul de pe insulă, care se juca atât de frumos cu Dina, fetiţa cea mică...). Neputinţa copiilor are şi ea limitele sale, după care clachează, lunecând în deznădejde şi oroare. Cei maturi ar trebui să le fie prin preajmă - să nu crească prea devreme...Copilăria nu trebuie forţată sau pierdută, ci trăită şi savurată în pace şi iubire. Sunt lucruri de care au nevoie.

undefinedMai e un film despre care vreau să fac o scurtă vorbire. E vorba de filmul Ticăloşii (Cволочи), realizat în 2005, de regizorul rus Alexander Atanesjan. Realizatorii susţin că subiectul acestuia este bazat pe fapte reale, dar serviciile federale de securitate infirmă cu străşnicie existenţa unor "colonii de reeducare" pentru minori, în care tinerii delicvenţi erau pregătiţi, în condiţii de maxim anonimat, pentru a deveni comandouri de luptă împotruva nemţilor - în timpul celui de-al II-lea război mondial. Subiectul nu este numai dur, ci şi foarte delicat! Cum un stat putea folosi copiii săi, fie şi mici criminali,  pentru a acţiona ca terorişti? Fireşte că filmul a trezit multiple reacţii, dintre cele mai violente, dar şi discuţii uşor diferite faţă de cele care luau în dezbatere simplul subiect de război, devenit în cinematografia sovietică/rusă, unul la îndemână. Acum e altceva. Chiar dacă oficial existenţa unei astfel de şcoli cu regim special este infirmată zgomotos, nu se poate nega totuşi că a funcţionat un act normativ, potrivit căruia micii delicvenţi, recidivişti şi deosebit de periculoşi, puteau fi condamnaţi la moarte! Şi executaţi. Aşa ceva a existat în URSS-ul lui Stalin. Filmul încearcă să pătrundă în psihologia acestui univers tenebros şi insondabil al criminalităţii infantile, fără a explica în vreun fel schema şi mecanismul de funcţionare al acestuia. Vedem nişte criminali gata făcuţi, "ei nu se tem nici de dracul, nici de dumnezeu, nici de puterea sovietică, fiecare dintre ei este o canalie desăvârşită", afirmă tăios şeful acestei şcoli de "reeducare". Şi pentru ce anume erau ei acolo pregătiţi ni se arată mai spre finalul filmului, când o echipă de tineri este îmbarcată în avion, şi catapultată după multe ore de zbor, şi o tranbordare, undeva în Transilvania, pentru a arunca în aer un depozit de carburanţi al armatei germane. 
Supravieţuiesc doi dintre ei, care se reîntâlnesc peste decenii la locul în care au plecat spre acea fatală misiune, departe şi sus, în munţii din Kazahstan...cu un peisaj mirific şi periculos.         

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article