Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

15 novembre 2007 4 15 /11 /novembre /2007 20:33

Încet, încet triez materialul fotografic adunat în luna septembrie, când am fost în Basarabia. Am dat şi peste această ano(r)malie arhitecturală, descoperită în satul Vorniceni, din r.Străşeni. M-am tot întrebat ce funcţie poate avea acest "ziggurat", aflat la ieşirea din sat, pe marginea şoselei. Locuinţă? Palat? "Turn de fildeş"? Îl poate defini cineva?

 Tipul acesta de "arhitectură" nu mai lasă nici un dubiu că nu banii lipsesc din preajma lor, ci elementarul bun-simţ, imaginaţia, profesionalismul, cunoaşterea disciplinei...

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
13 novembre 2007 2 13 /11 /novembre /2007 10:52

432

Deşi filmul 432 rulează de ceva vreme în Bucureşti - am evitat de a mă duce să-l văd! M-am abţinut. În general, mă feresc de agitaţia/tapajul din jurul unei opere de artă: nu cetesc cărţi în vogă, nu mă uit la filme prea elogiate, trec repede cu vederea piesele de teatru la care nu găseşti niciodată bilete...Până să văd filmul, am găsit acest text din Newsweek-ul rusesc. Autorul, Yuri Gladilşikov, este unul din cei mai pertinenţi comentatori de film ai Rusiei, şi mi s-a părut foarte amuzant să constat că pe forumul săptămânalului Newsweek autorul deplângea faptul că unul din cele mai titrate filme din lumea cinematică a anului 2007 rulează în două-trei săli de cinema ale ţării, că distribuitorii de filme nu sunt interesaţi de filmele de artă, premiate şi remarcabile, ci doar de comerţ...Nu mă miră deloc această constatare, e valabilă şi în parohia noastră!

Textul lui Gradilşikov este mai lung, dar eu am spicuit doar câteva idei, relevante, cred, pentru a mă convinge pe mine însumi să văd filmul, dar şi pe cei care nu au apucat...

"432" te face să înţelegi mai mult ca oricare altul ce fel de filme sunt solicitate de marile festivaluri ale lumii. Sunt absoluit convins că dacă filmul nu ar fi nimerit la Cannes, ci la Berlin, şi acolo ar fi ieşit câştigător. "432"  - este reţeta cum se fabrică astfel de filme-câştigătoare-la-sigur. Altceva este să le şi poţi face! Pentru asta e nevoie de un veritabil profesionalism. Astea sunt legităţile: 1) filmul trebuie să-ţi lase impresia că spionezi realitatea: niciun aspect contrafăcut, nimic fals, detalii inutile; 2) actorii trebuie să joace de aşa manieră de ca şi cum nici n-ar juca, nici n-ar fi actori (în film există o pauză în care eroina principală are ocazia să mediteze asupra jerftfelor pe care trebuia să le facă - astfel de pauze psihologice, fantastică de-a dreptul în acest caz, nu am mai văzut demult în cinema); 3) detalii nu trebuie să conţină nicio iotă de aproximaţie - mai bine naturalism decât convenţionalism.

Se poate afirma că în cinema-ul european triumfă din nou neorealismul - de data asta, neoneorealismul.  "432" - arată cămine cu holuri lungi şi întunecoase, camere-dormitoare pentru câte patru suflete fiecare, săli de duş - câte una pentru un întreg etaj, şi un sistem de speculă inalienabil cu ţigări americane şi produse cosmetice (contrafăcute?). Mai vedem curţi înghesuite între blocurile din beton cu cinci nivele, cu garaje metalice şi bare fixe pe care se bat covoarele, - astfel de scene pot fi văzute cu nemiluita şi la noi. Mai arată şi hoteluri tipice socialiste, cu pereţii lucioşi. Interesant de remarcat, în România, în comparaţie cu URSS, se putea închiria o cameră la hotel (prietenele închiriază, anume pentru a face acolo avortul) chiar în oraşul în care aveai domiciliul stabil. În cele din urmă, asistăm la un fel de noapte sălbatică. Una din scenele cele mai terifiante din cinema-ul ultimilor ani ne-o arată pe eroina principală alergând prin nişte cotloane lugubre, în căutarea unui loc în care să-şi abandoneze plodul extras de prietena sa. Doctorul ilegal i-a zis hotărât să nu-l arunce la tomberon - acolo poate fi găsit de câini, iar aceştia ar putea pune pe urme miliţia. În aşteptarea a ceea ce poate fi mai rău (că eroina poate fi arestată sau chiar asasinată) involuntar te întrebi: de ce nu arde lumina? De-abia apoi, îţi dai seama că în sărăcia României socialiste curentul era distribuit raţionalizat.

Filmul lui Mingiu ar fi putut purta foarte bine marca "Dogmei" daneze - dacă aceasta ar mai fi existat, şi ar mai fi eliberat "ceritificatele" sale. Dar el seamnănă şi mai mult cu filmele fraţilor Dardenne, care deloc întâmplător (iată o tendinţă!) sunt răsfăţaţii principali ai festivalului de la Cannes din ultimul deceniu: două victorii principale plus încă un premiu pentru regie. Diferenţa e că filmele fraţilor Dardenne ("Copilul", "Fiul") se prezintă pe de-o parte ca nişte documentare, iar pe de alta - ca parabole. La Mungiu asistăm la un alt tip de generalizare. Acesta este filmul pentru care definiţia "cinema despre viaţă" se potriveşte în chip minunat."

Traducerea şi adaptarea îmi aparţin        

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
11 novembre 2007 7 11 /11 /novembre /2007 20:36
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
9 novembre 2007 5 09 /11 /novembre /2007 17:15

La foarte scurtă vreme de la lansarea pe piaţa românească, Millennium Bank promite bucureştenilor ceva grandios, cel mai mai înalt brad de Crăciun din Europa, amplasat în chiar inima capitalei. Cât de caraghios şi greu digerabil poate fi acesta se vede, sper, prea bine din imaginile oferite mai jos.  

Aleea de lângă această carcasă metalică este închisă accesului public de mai bine de trei săptămâni, iar prezenţa acestui colos face cu atât mai acută constatarea că ne pretăm la orice, de dragul imaginii, banilor şi a bunelor relaţii cu UE. Vreau să fiu contrazis!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Radicalisme
commenter cet article
9 novembre 2007 5 09 /11 /novembre /2007 09:02

Citez din Baconsky azi, un fragment, iar articolul integral este aici.

"In imaginarul nostru colectiv, Vlad Ţepeş e la fel de popular ca Osama bin Laden pentru talibanii din Afganistan. Nu vrem justiţie europeană, ci pedepse biblice. Revendicăm drepturi, dar numai pentru noi înşine. Pretindem respect, fără să respectăm. Dorim evoluţii, cu singura condiţie ca ele să nu ne angajeze. Solidaritatea ne plictiseşte. Armonia dintre oameni ne sperie, de parcă dialogul civilizat ar fi o capcană. Legea e o ficţiune, iar defularea primitivă, o soluţie."

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
6 novembre 2007 2 06 /11 /novembre /2007 09:13

Acum câteva săptămâni, mai exact în a doua jumătate a lui septembrie, la Muzeul Saharov din Moscova s-a desfăşurat o expoziţie de afişe intitulată "Sfârşitul epocii Putin". Au participat la acest concurs circa 500 de proiecte, din care au fost alese câteva zeci, ajunse în finală. În urma dezbaterilor juriului şi a votării de către public a pieselor rămase în competiţie au fost acordate 2 premii 1 şi 2 premii secunde. Două din ele le prezint aici. Dimitrie (care şi-a dat doar numele mic), câştigătorul premiului 1, a imaginat un gest frontal al preşedintelui (figo, fig -engl.,  un corno-it., higa-spaniolă ), a cărui "domnie" se îngemănează cu veşnicia, cu infinitatatea, şi în jurul căreia este beznă, hăul, lipsa oricărei speranţe...

Nu e mai plin de lumină nici afişul care şi-a adjudecat locul 2. Autorul ei, Serghei Sorokin, spune că mentalitatea poporului rus este una inflexibilă, care nu doreşte să ia decizii, care se mulţumeşte cu fatalitatatea oricărui final. Or, prognoza pentru viitor este una tristă, prin paharul proiectat pe fundalul sticlelor cu vodka "Putinka", se distinge vocabula Kaput. Ceea ce echivalează cu germanul Kaputt = sfârşit, naufragiu, final, spulberare etc.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
3 novembre 2007 6 03 /11 /novembre /2007 21:19

Invit pe toţi prietenii şi pe copii lor la lansarea acestui hazos album, la care am fost invitat să fac o vorbire prietenească. Mi se va alătura Florin Dumitrescu. Iar năzbâtia va avea loc în cadrul Târgului Gaudeamus, de la Romexpo, în data de 23 noiembrie, la orele 16, la standul editurii, cel cu numărul 44, parter. Mizez pe o participare masivă, zgomotoasă, cu multe suflete tinere şi foarte june. Personajele cărţii ne vor fi şi ele alături!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
29 octobre 2007 1 29 /10 /octobre /2007 12:03
Cazul intelectualului N.T.Orăşanu este sugestiv pentru a înţelege felul în care ştie/consimte tagma cărturarilor de la noi să se "solidarizeze", să provoace "cataclisme" intelectuale, să trădeze şi să se "afle în treabă". Satira sănătoasă şi necesară a lui Orăşanu a deranjat pe mulţi, prea mulţi s-au simţit vizaţi, iar eforturile de a-l rupe din chingile uitării riscă să eşueze...chiar şi azi. Astfel, pentru oricare dintre cauze nu se poate înjgheba un grup de oameni, pentru a promova o idee, a susţine o cauză. Se recurge la diverse motive, tertipuri, urgenţe - doar să nu se semneze condica de prezenţă. Cei care militează pentru acea idee finalmente fie renunţă, fie sunt marginalizaţi sau supuşi oprobriului, sau, şi mai rău,  nepăsării generale. Avaria aceasta este cronică şi nu are a face decât parţial cu experienţa comunismului. Să ne amintim şi de Moliere, şi de Beranger, la francezi, şi de N.T.Orăşanu, şi de Paul Goma, ca să înţelegem mai abitir dimensiunile apatiei latinilor pentru adevăr, aplecarea spre lasitate, perversitate şi lipsă de empatie intelectuală...Exemplele sunt numeroase. Iar astea crează adevărate găuri între oameni, prăpăstii adânci, clivaje ireparabile, singurătăţi sfâşietoare şi sinucigaşe.   
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
25 octobre 2007 4 25 /10 /octobre /2007 15:35
Editura Humanitas pregăteşte o nouă traducere a nemuritorului roman Maestrul şi Margarita, iar coperta deja conţine titlul greşit, după cum demonstram acum mai bine de 10 luni. În limba română s'a încetăţenit demult titlul Maestrul şi Margareta. Textul meu fusese publicat în Observator Cultural, dar, se pare, nu a folosit nimănui din moment ce noua traducere, ce stă să apară în "Raftul Denisei", nu a ţinut cont de sugestia formulată atunci. Rămânem singura limbă, în care s'a tradus Maestrul şi Margarita, care nu l-a respectat pe autor, pe Mihail Bulgakov. Orice comentarii devin inutile...încă o generaţie o vor numi altfel pe frumoasa şi magica Margarita, altfel decât i-a spus creatorul ei!
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
22 octobre 2007 1 22 /10 /octobre /2007 10:30

Lazăr Dubinovschi, marele sculptor basarabean (+ 1982), era de o generozitate proverbială. Şi o manifesta faţă de oricine, fără a face paradă cu asta. Cei care l-au cunoscut o mărturisesc, şi vorbesc cu toţii numai la superlativ despre omul Dubinovschi. Chipul acesta al boierului mărinimos şi bonom se regăseşte şi în portretul sculptorului lucrat în ulei de Dimitrie Peicev, în anul 1977 (în imagine). Tocmai pentru că avea o inimă largă, a lăsat o memorie frumoasă despre sine. Au trecut 25 de ani de la adormirea sa întru Domnul. Cu ocazia asta evoc o relatare hazlie a unei foste casieriţe de la UAP, care-şi amintea - când făcusem documentarea pentru albumul Lazăr Dubinovschi apărut la editura ARC - următoarea scenă. Sculptorul tocmai definitivase un nou monument pentru care avea de încasat o sumă destul de importantă, şi pentru care se prezentase la ghişeul casieriei. Avea o servietă neagră în care împinsese una după-alta pachetele cu bani, fără a-i număra. Nu număra niciodată paralele încasate drept onorariu. Ultima 1000 (mie)* (erau bancnote de 10 ruble) a împins-o înapoi spre oficiantă, spunându-i: "Eto, Vam na ceai!", adică i-a oferit o atenţie...echivalentul a vreo 5 salarii ale casieriţei - "pentru ceai". Personal pe mine pătărania asta m-a tulburat. Ăsta sigur nu era un moft al unui răsfăţat al comunismului...

* La acea vreme un salariu mediu în URSS era cam 170-200 de ruble 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Fragmente
commenter cet article