Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

15 juillet 2013 1 15 /07 /juillet /2013 21:35

C-l-torii-2722.JPG

C-l-torii-2833.JPG

C-l-torii-2794.JPG

Floarea aceasta am văzut-o pentru prima oară pe viu, în masivul Zăganu-Gropșoarele, din munții Ciucașului. Estimez că era la o altitudine de 1700-1750 de metri, unde era firesc să existe această floare cu o sumedenie de denumiri:

română - Floare de colț sau Floarea-reginei; se mai cunoaște și cu denumiri regionale: albumiță, steluță, flocoasele, floarea-doamnei, albumeală;

germană - Edelweiss = albul nobil;

latină - Leontopodium;

franceză - étoile d'argent;  sau étoile des glaciers;

greacă - λεοντοπόδιον = laba leului, călcătura leului;

maghiară - havasi gyopár

rusă - Эдельвейс альпийский

 

La noi în țară este protejată din anul 1933, în timp ce în majoritatea statelor cu răspîndire a acestei flori protecția ei era formulată încă din secolul al XIX-lea. În Elveția este considerată floare națională. Are răspîndire pe o arie geografică foarte largă, din Apenini pînă în Camceatca, în Alpi și Carpați, dar rămîne o floare foarte rară - de o frumusețe pe măsură!

 

Floarea are o bogată proiecție în istorie, muzică, literatură, cinema. În Germania nazistă, bunoară, a existat o organizație de tineret, anti-fascistă - Edelweißpiraten.

Cu ceva timp în urmă, scriitorul și jurnalistul Roger Faligot a editat volumul - La rose et l'edelweiss. Ces ados qui combattaient le nazisme, 1933-1945 .

 

Un grup de botaniști elvețieni au editat, în 2011, volumul - Edelweiss, reine des fleurs, poate cel mai complet compendiu despre această floare în limba franceză.

C-l-torii 2700

În jurul acestei formațiuni calcaroase - Turnul de Aramă, cu moț în vîrf - am aflat cele mai multe flori de colț. Mă întreb dacă la anul, exact în perioada aceasta, voi mai afla în același loc minunatele creaturi florale, care mi s-au arătat în zilele trecute?

C-l-torii-1801.JPG

Probabil că denumirea stîncii este dată de culoarea arămie, roșcat-portocalie, conținută (diluată?) în compoziția calcarului, și de care pare să se fi atașat și singuraticele flori de colț!

 

Foto: ©  vladimir bulat, iulie, 2013

Partager cet article

Repost0
6 juillet 2013 6 06 /07 /juillet /2013 11:02

Un scurt reportaj fotografic de la poalele Munților Ciucului, din ținutul Secuiesc, Harghita.

C-l-torii-2061.JPG

O secvență din cătunul Eghersec (mag. Egerszek).

C-l-torii-2062.JPG

Porcușorii pasc în voie, printre cimbrișorul înflorit și vegetația montană.

C-l-torii-2065.JPG

Vaci, cai, porci, oi, capre, măgăruși, cîini de toate taliile întîlnești pe acest drum, care leagă Secuimea de Moldova.

C-l-torii-2115.JPG

Oile nu au niciodată nevoie de un pod pentru a trece un pîrîu. În acest caz e vorba de Uz, căci suntem pe Valea Uzului.

C-l-torii-2111.JPG

Pentru că de-a lungul Uzului s-au făcut mai multe mici baraje, albia rîiului se mai umflă, se supără pe intervențiile omului. Care nu sunt întodeauna prea reușite.

C-l-torii-2112.JPG

Cineva identifca în acest vîrf de pisc montan o piramidă ascunsă. Se mai spune că mai sunt și altele cîteva, prin împrejurimi. Personal îmi place să văd doar muntele. Locurile astea mustesc de legende și ciudățenii, ba că sunt pline de aur, ba de petrol, și chiar de gaze naturale. Mie mi-a plăcut să contemplu natura: curată, neumblată, primejdioasă, fără turism, ancestrală.

C-l-torii-2173.JPG

Toate bucatele mîncate în acest loc au avut un alt gust, fiind preparate la focul cu lemne, în ceaun de fontă. Întoarcerea la natură înseamnă să înțelegi și să-ți dorești și acest lucru: mîncarea sănătoasă, simplă, cu ingrediente puține! Iar hribul - regele ciupercilor de la noi - nu a lipsit de pe masă.

 

 

Credit foto: © vladimir bulat, iunie, 2013.

Partager cet article

Repost0
29 juin 2013 6 29 /06 /juin /2013 00:12

Este un sat din comuna Ozun (fosta plasă Ozun, din epoca interbelică, care conținea 19 sate), din proximitatea Brașovului, în județul Covasna.

 

Localitatea Bicfalău este atestată documentar din anul 1332. S-au păstrat urmele cetății medievale, în partea vestică a bisericii actuale, construite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pe locul ei a fost una cu arhitectură gotică. Clopotul din turnul bisericii actuale, se spune, este dela 1640. Acum se renovează turnul cu șarpantă de lemn. Urmează un reportaj fotografic, din satul cu multiple conace de țară, topite acum în verdeața abundentă...

C-l-torii-2235.JPG

C-l-torii-2239.JPG

Aici se observă cu maximă claritate ruinele fostei fortificații care apăra locașul sfînt al localității. În prim plan - o piatră funerară de la 1840. Scrierea de mînă de pe pietrele tombale este o particularitate a inscripțiilor din acest areal. Majoritatea acestor pietre au o formă neregulată, foarte pitorească.

Curiozitati 2233

C-l-torii-2247.JPG

C-l-torii-2249.JPG

La interior, în biserică, mi-au atras atenția cel puțin trei lucruri: sobrietatea sălii cu băncuțe, aparținînd ritului reformat, amvonul cu baldachinul adosat și cununa de spice cu cruce.

C-l-torii-2240.JPG

C-l-torii-2246.JPG

Baldachinul din lemn pictat, tributar barocului transilvănean tîrziu, are în partea inferioară o inscripție în limba maghiară care datează dela 1767, semn clar că acest element arhitectural a fost moștenit de la vechea biserică.

C-l-torii-2244.JPG

Tot la categoria vestigii de artă, dar mai recentă, trebuie proiectată și cununa din spice de grîu, aparținînd tradiției populare, pe care sătenii de aici o conservă cu grijă, după cum se vede.

C-l-torii-2241.JPG

Cîteva din conacele din secolele XVIII și al XIX-lea, conservate destul de bine în diferite locuri ale satului, ascunse în vegetația abundentă în această perioadă...Toate au și cîte o poartă spectaculoasă.

C-l-torii-2224.JPG

Conac de la 1791, pictat discret pe fațadă. Poarta acestuia e de la 1830. Toate sunt într-o stare de conservare mai mult decît satisfăcătoare.

C-l-torii-2228.JPG

Detaliu de fereastră, cu minunatul element decorativ pictat pe fațadă.

C-l-torii-2222.JPG

C-l-torii-2229.JPG

Datarea de pe fațada sobră a porții cu deschideri semicirculare în partea superioară, ne spune că această poartă stă în picioare de la anul 1800. Și e cel mai probabil că minunatul conac din interiorul curții e chiar anterior acestei date.

C-l-torii-2261.JPG

C-l-torii-2219.JPG

Pe Ulița mare am constatat două conace alăturate, separate de această somptuoasă poartă cu creneluri barochizante, care pot fi foarte bine și rodul unor refaceri succesive. S-a inteționat readucerea în actualitate a datei inițiale de construcție: 1767. Pare cea mai veche conservată în această localitate.

C-l-torii-2221.JPG

Intrarea în unul din cele două conace alăturate trădează semnele unei restaurări atente și îngrijite. Curtea celor două gospodării pare a fi actualmente comună.

C-l-torii-2220.JPG

C-l-torii-2266.JPG

Nu am reușit să văd conacul din spatele acestei porți, dar semnalarea ei mi s-a părut deosebit de utilă, întrucît conservă un interesant element de arhitectură: contrafortul cu două trepte, cu copertine simple, cu olane. Se prea poate ca acesta să fi fost adăogat ulterior construirii porții.

C-l-torii-2264.JPG

În cele din urmă, consemnez excelentele și ingenioasele indicatoare de stradă, din lemn, care erau pe fiecare dintre ulițele acestui sat, care trebuie vizitat obligatoriu de orice călător care explorează spre a descoperi pitoreasca Țara Secuiască!

 

Credit foto: © vladimir bulat, iunie, 2013.

Partager cet article

Repost0
20 juin 2013 4 20 /06 /juin /2013 22:05

Este una din cele mai vechi gări din Europa, declarată monument istoric: gara feroviară Anina, din Banat.

 

Datează de la 1863, și au fost autori: inginerii Anton Rappos si Karl Dülnig; arhitecți: Karl Maniel, Johann Ludwig Dollhoff-Dier. Pe larg aici.

 

DSCN1989.JPG

DSCN1987.JPG

DSCN1990.JPG

DSCN1992.JPG

DSCN1994.JPG

DSCN1993.JPG

Partager cet article

Repost0
7 juin 2013 5 07 /06 /juin /2013 09:52

Canionul Povestea  (în jur de 300 de km. de Bişkek)  este situat în partea sudică a lacului Issyk-Kul, şi este un loc despre care nu trebuie să faci comentari, consideraţii. Fiecare dintre noi vede ce simte, ce înţelege, ce e capabil să admire...Singura mea consideraţie este de natură comparativă - mi-am imaginat că aşa trebuie să fie şi peisajul selenar.  Dar e un laborator al lanţului muntos Teskei Ala-Too (Тескей-Алатоо).

 

Dau doar un set selectat de imagini. Debutez cu "copacul şamanic".  Astfel de însemne erau numeroase în satele limitrofe lacului Issyk-Kul. Sunt în plin proces de cercetare a formelor încă vii de şamanism specific (Шаманчылык) nomazilor kîrgîzi.

C-l-torii 0328

C-l-torii-0282.JPG

C-l-torii-0320.JPG

C-l-torii-0309.JPG

C-l-torii-0289.JPG

C-l-torii-0295.JPG

C-l-torii-0318.JPG

C-l-torii-0322.JPG

C-l-torii-0303.JPG

C-l-torii-0298.JPG

C-l-torii-0319.JPG

C-l-torii-0292.JPG

 

Credit foto: © vladimir bulat,  aprilie,  2013.

Partager cet article

Repost0
4 juin 2013 2 04 /06 /juin /2013 14:48

Ciclul kîrgîz s-a cam lungit, adică s-au făcut deja două luni de la prima postare pe această temă.

Cu adevărat vastă şi captivantă este Asia Centrală! Dar şi Kîrgîzstanul ocupă aici un loc aparte. Este ţara cu cei mai înalţi munţi, cu cele mai multe ape şi gheţari, cu cele mai pasionante mitologii şi eposuri. Cu cel mai bun scriitor: Cinghiz Aitmatov. Cu cel mai întins epos din lume, devenit parte din patrimoniul cultural mondial: Manas.

Este ţara poate cel mai puţin explorată de cei din jur - dintre celelalte vecine ale sale. Dar e şi cu cel mai straniu raport cu propriul trecut! Am vorbit deja despre asta.

Acum doresc să arăt, prin imagini, cum natura, epocile, personalităţile şi regimurile politice s-au cristalizat pe o singură alee a oraşului Bişkek, Aleea Tineretului (Аллея Молодежи). Este o arteră pietonală, care leagă Universitatea de Stat de Primăria oraşului. Este cumva acel element urban, care formează un fel de T imens, raportat la bulevardul Chui (fost Lenin, cum era în majoritatea oraşelor şi satelor sovietice), care este perpendicular.

În spatele acestei axe se proectează fabulosul lanţ montan Ala-Too. Care în zilele senine te face să crezi că este de-a dreptul ireal...pictat doar de o mînă măiastră...

C-l-torii 0459

Asta este imaginea munţilor văzuţi dinspre Universitatea de Stat. Micuţa figurină cu spatele este cea a lui Şabdan Baatîr, 1839-1912 (Шабдан Баатыр) - om politic, care a contribuit la apropierea clanurilor kîrgîze de politica Imperiului Ţarist. Este o personalitate cinstită, şi a cărei statuie ecvestră tronează pe strada principală a oraşului Kemin, de unde se trage neamul său, şi unde tatăl acestuia era manap (conducător din vremuri feudale). 

C-l-torii-0458.JPG

Aceasta este faţada Universităţii de stat. Ca şi frontonul Primăriei, acesta este tributară arhitecturii epocii staliniste. Chiar dacă spoiala de dată recentă ascunde specificul erei deja apuse, dar formele trădează esenţa. Recent, în faţa intrării principale a apărut monumentul lui Yusuf Balasagîn (ortografiat în engleză: Yusuf Khass Hajib, iar în kîrgîză: Жусуп Баласагын), personalitate de prim rang a Hanatului Karahanizilor din veacul al XI-lea. Lucrarea sculpturală a fost semnată de sculptorul Turgumbay Sadîkov.

Tot pe acea alee se mai află şi busturile a doi cărturari ai secolului XX - Constantin Judahin (1890-1975), creatorul dicţionarului kîrghîz-rus, şi altor dicţionare ale popoarelor central-asiatice (uzbek-rus, uigur-rus etc). Precum şi cel al altui savant lingvist local - Kasîm Tînîstanov (1901-1938), este cel care a elaborat gramatica limbii kîrgîze moderne.  

Deasupra frontonului Universităţii s-a conservat grupul statuar cu cei doi tineri, care susţin cîte o carte cu o mînă, iar cu cealaltă - un cartuş cu iniţialele de altă dată ale instituţiei КГУ, adică Universitatea Kirghiză de Stat. Cu stema URSS neatinsă. Atunci s-a creat această instituţie, însemnele ei s-au şi păstrat.

C-l-torii-0456.JPG 

În spatele lor este un catarg cu steagul statului. Probabil, că în trecut flutura steagul RSS Kirghizia. Azi - statul independent: Republica Kîrgîzstan.

Iată cum, pe o singură arteră şi-au dat întîlnire mai bine de o mie de ani de istorie. Alăturarea acestor imagini face posibilă vizualizarea acestei întîlniri (care poate fi oricînd trucată, manipulată) dintre personalităţi, sensibilităţi, epoci şi natură.

Doar cea din urmă este veşnică. Dar şi cea mai impresionantă, irepetabilă!

C-l-torii 0457

Credit foto: © vladimir bulat,  aprilie, 2013.

 

 

 

Partager cet article

Repost0
16 mai 2013 4 16 /05 /mai /2013 10:08

C-l-torii-0685.JPG

Un turn care încoronează o clădire administrativă, ridicată pe la finele anilor '50, inspirată pe de o parte de neo-clasicismul stalinist, iar pe de alta - de arhitectura asiatică, nobiliară mai veche. Simbioze de acest fel s-au practicat în acea epocă. În special în Asia Centrală. În fostul oraş Frunze - mai ales. 

 

C-l-torii-0678.JPG

Construcţia aceasta tronează în spatele Filarmonicii Naţionale din Bişkek. Este neterminată. După starea betonului şi a gardului împrejmuitor aceasta pare începută demult, dar ce reprezintă şi ce va fi nu este deloc uşor de stabilit. În orice caz este o iniţiativă privată, care neglijează orice tradiţie, integrare în context, e scandalos de inadecvată aici, şi în general ca prezenţă publică...Este gustul vremurilor pe care le trăim!?

Sau lipsa acestuia?

C-l-torii 0679

Există peste o tot o permanenţă - porumbeii, cu dezinvoltura şi libertatea lor compensează bîlbele & inconistenţele umane, de oriunde, de oricînd, şi mereu!

 

Credit foto: © vladimir bulat,  aprilie, 2013.

Partager cet article

Repost0
11 mai 2013 6 11 /05 /mai /2013 23:11

Revin la ciclul kîrgîz, cu dorința expresă de a arăta mai multe imagini, cu poate mai puține comentarii, căci de cuvinte nu duce lumea lipsă, nici de informația brută, care se poate ”pescui” de prin internet, și din diverse alte surse. Mi s-a spus că lumea dorește imagine, secvențe de la fața locului, crîmpeie de viață, chipuri de oameni, unghiuri fotografice de vedere, meșteșuguri și manualități specifice.

 

Imaginile ce vor curge sunt de la Kîzîl-Tuu, o localitate din sudul lacului Issyk-Kul, unde se mai știe meșteșugul construirii iurtelor (in kîrgîzăбоз үйboz iuy), și a confecționării fetrului. Voi începe cu imagini în care se vede procesul tehnologic de îndesare a lînii de oaie, în vederea obținerii fetrului. E un efort migălos, în etape, dar calitatea materialului finit pare superioară oricărei tehnici de prelucrare a lînii, adoptate și elaborate de popoarele agrare.

C-l-torii-0429.JPG

După ce se așează lîna pe o rogojină, cît mai uniform, se udă cu apă fierbinte, pentru curățare și omorîrea microorganismelor din materialul brut, se înfășoară sul, și se leagă strîns.

C-l-torii-0434.JPG

C-l-torii-0436.JPG

Apoi, sulul se scoate afară și se instalează într-un dispozitiv (foarte zgomotos) care tasează îndelung acest sul, compactîzînd lîna și scurgînd apa din interiorul acesteia. Trebuie imediat precizat că un astfel de dispozitiv este o noutate destul de recentă, în tradiție tasarea se făcea în moduri infinit mai primitive, se bătea cu picioarele, uneori și săptămîni în șir. Se spune că din acest motiv executarea unui Șîrdac (Шырдак) dura luni de zile.

C-l-torii-0437.JPG

De regulă, șîrdacele clasice aveau 2 / 4 m., dar cele actuale, făcute în special pentru uzul turiștilor - căci în iurte nu se mai locuiește de decenii - au dimensiuni mai mici.

C-l-torii-0440.JPG

Acesta este interiorul unei iurte de prezentare, iar patroana stă cu picioarele pe un
șîrdac - acesta fiind un element esențial al habitatului în iurtă, fiind deopotrivă un artibut utilitar, de protejare de frig, vînt, intemperii, umezeală, dar și - prin decorul său simplu, și o cromatică decentă - un artefact estetic. Prin urmare, ce este util, trebuie să devină și frumos, că aibă ambele funcții. Cel puțin în condițiile unei vieți austere, cu un habitat nomad prin excelență. Viața nomadului este simplă, dar grea și anevoiasă.

C-l-torii-0425.JPG

Acesta este tunduk-ul (түндүк), adică luminătorul iurtei, și deschizătura prin care kut*-ul nimerește în mijlocul celor din familie. Nu exista iurtă fără acest element cu o încărcătură mistică greu de subestimat. Actualmente, acest element se regăsește pe drapelele de stat a Kazahstanului și a Kîrgîzstanului.

 

* = sufletul, ”embrionul vieții”, dăruit de zeii de sus, energie pură din ceruri, harismă, binecuvîntarea lui Tengri, la tengrianiști...

 

acest articol este un ciot.

Partager cet article

Repost0
23 avril 2013 2 23 /04 /avril /2013 14:18

DE fapt, Bişkek-ul nu l-am văzut niciodată în ceaţă! Dar mi-amintesc de o discuţie cu cineva care spunea că un jurnalist european ajuns în China făcea apologia smogului la Běijīng, unde totul bubuie de fabrici şi uzine, şi deplîngea Londra, care nu mai are smogul de altădată, dispărut ca efect al politicilor neo-liberale, impuse de politicieni în ultimele două decenii în Marea Britanie.

 

Aşa sau altfel, chiar dacă nu am fost în China, o frîntură de China tot mai văzut. La Bişkek. De fapt,  într-o periferie sudică a capitalei kîrgîze. Dar trebuie să spun că anume ceaţa a contribuit la perceperea acelei fărîme de Chinei ca pe ceva evanescent, dar totuşi prezent, palpabil. Probabil, într-o zi cu soare aş fi trecut pe-alături, ca pe lîngă ceva care nu merită atenţia! De fapt am ajuns aici cumva prin ricoşeu, intenţionam un drum spre munte, dar am ajuns/oprit la Koi-Taş (kg.= Кой-Таш) - un soi de parc foarte frumos, care te pregăteşte pentru splendorile montane, care sunt în coastă...dar ceaţa era atît de pîclos-lăptoasă, încît m-am mulţumit cu ce era construit în acest loc de agrement. Un loc în care tinerii căsătoriţi vin să facă fotografii, să înveşnicească momentul...


Aici mi-a atras în special atenţia un loc de meditaţie conceput de meşteri chinezi, din nu-ş ce regiune a imensei Chine, care este peste munţii sudici. 

C-l-torii-0540.JPG

Cine ar fi trecut nepăsător alături de o astfel de construcţie? Eu - nu am putut. Desigur că am vrut să o văd pe interior, cu nelipsitul simbol taoist, yin şi yang, în centrul acestui loc de meditaţie. Desigur că nu ai niciodată răgazul, atunci cînd eşti doar călător, să te păstrunzi de greutatea şi complexitatea acestui semn, devenit simbol. Dar se spune că dacă îţi pui un gînd, şi atingi de trei clopotul, cu lemnul suspendat alături - se împlineşte orice dorinţă. Nu ştiu dacă e aşa. Eram atît de copleşit de locul, contextul şi ceaţa în care mă aflam, plus ploicica care se cernea din cer, încît sigur nu m-am gîndit decît la cît e de frumos şi esenţial să contempli, să poţi fi cu tine însuţi, să-ţi aparţii pînă în străfundurile conştiinţei...

C-l-torii 0532Dar apogeul frumuseţii (dacă-l poate percepe cineva) nu l-am aflat în acea zi aici, ci cîţiva paşi mai încolo, cînd am văzut pomul înflorit. Nu întîmplător mi-am amintit că atunci cînd înfloresc cireşii japonezii au zile libere - pentru a savura această minune! Acest copac, ceaţa, chioşcul albastru, acoperişul, pietrele din iarbă  -  au avut pentru mine acea semnificaţie pe care o au, în minunata lor perioadă, cireşii în floare, pentru cei din Ţara Soarelui-răsare.

C-l-torii-0539.JPG
Credit foto: © vladimir bulat,  aprilie, 2013.

Partager cet article

Repost0
20 avril 2013 6 20 /04 /avril /2013 06:57

 

Ca orice alt popor, și kîrgîzii au diverse legende legate de ape, rîuri, lacuri, cascade. Issyk-Kul - se traduce ca lac fierbinte. Există însă o opinie, a cercetătorului E. Murzaev, care traduce vocabula îzîk prin sacru. Așa sau altfel, sacru sau fierbinte, arealul enorm din jurul acestui lac (doar șoseaua asfaltată din jurul lui însumează circa 500 de km.!) adună o tradiție mai veche și mai nouă cu totul impresionantă. 

Curiozitati 0340

Despre acele legende, tradiții și oamenii locului voi mai avea ocazia să scriu. Pînă atunci doresc să relatez despre un proiect care mai mult m-a suprins și nedumerit, decît să mă fi impresionat în chip pozitiv. E vorba despre ansamblul turistic ”Aalam-ordo”, considerat de cel care i-a dat sens și viață, drept ”un nucleu de spiritualitate și cunoaștere”. Este vorba despre un teritoriu întins de-a lungul lacului, care se vrea un spațiu total - pentru tineri turiști din lumea întreagă, care în timpul șederii lor în vilegitură, să afle cît mai multe despre istoria, tradiția, cultura și importanța poporului kîrgîz. O ambiție de așa amploare nu e decît de salutat! Chestiunea se complică foarte dacă te gîndești că nici timpul, nici contextul (frumusețea naturală va depăși oricînd imaginația, vai, mereu săracă, a omului!), nici realizarea arhitectural-artistic-butaforică (încă nefinalizată) - nu te prea ajută într-un astfel de efort. Cînd vii pentru plajă, soare și dolce farniente, de regulă - nu te supui unui efort de cunoaștere sau asimilare culturală...E o chestiune de opțiune. Cui te adresezi cînd pui laolaltă iurta, totemul, pe Umay (căreia kîrgîzii îi spun Umai-Ene =Zeița Supremă), pe Cinghiz Aitmatov, tradiția shirdacelor, pe Sayakbay Karalaev, leopardul alb (în kîrgîză: ilbirs), dragoni și diverse OZN-uri, komuzul și tumarul? Lucrurile astea, desigur, pot fi alăturate, comparate, sunt ale kîrgîzilor, dar nicidecum nu trebuie catapultate și melanjate în sfera distractivului, a timpului liber, în răstimpul sezonului estival. Puse într-un spațiu comun, închis. Acolo unde lumea se va aduna să se simtă departe de grijile cotidiene, de stresul profesional, de vuietul orașelor, de manipularea politicului.

 Curiozitati-0330.JPG

Kereksizov Tashkul - este omul care a pus pe picioare ”Aalam-ordo”, în 2006, dar acum s-a oprit...Totul a înghețat, a a început să se deterioreze, să se decoloreze și ruginească. Paragina a pus stăpînire pe ”Aalam-ordo”. Pentru că Kereksizov a fost un apropiat al fostului președinte Askar Akayev, devenit de mai mult timp persona-non-grata în Kîrgîzstan. Acesta din urmă a condus țara timp de 15 ani, iar după 2005 a trebuit să părăsească subit țara. În treacăt fie spus, pe vremea lui Akayev a apărut primul monument al lui Elțîn, în Cioplan-Ata, tot pe malul Issyk-Kulului, înainte ca primul președinte al Rusiei să beneficieze de o astfel de cinste în țara sa! Kîrgîzii au, se pare, un cult al monumentelor... Deloc întîmplător, în prelegerea pe care am susținut-o în 11 aprilie la Bișkek, am vorbit despre acest oraș ca despre o rezervație a monumentelor din toate timpurile.

Curiozitati-0332.JPGÎn bună măsură ansamblul ”Aalam-ordo” este, poate, imaginea metaforică a Kîrgîzstanului contemporan, sfîșiat de contradicții, instabilitate, inadecvare și cel mai adesea fals spirit patriotard. Dar este, deopotrivă, și dorința de a arăta ce are mai bun, mai profund și mai pitoresc.  Kîrgîzstanul este cu adevărat o țară impresionantă, ospitalieră, paradoxală, cu o spiritualitate sincretică, cu resurse umane și naturale de invidiat. O invidie albă, desigur, sănătoasă, prietenească pot spune...


Curiozitati-0339.JPG Imensul portret al lui Cinghiz Aitmatov, proiectat pe fundalul unor piscuri montane, amintește în chip flagrant de efigiile liderilor comuniști, care matahaiau la sărbători din tribunele străjuite altădată de monumentele lui Lenin...

 

În spatele panoului apele reci-fierbinţi ale Issyk-Kul-ului. 

 

Credit foto: © vladimir bulat,  aprilie, 2013. 

   

Partager cet article

Repost0