Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

26 août 2006 6 26 /08 /août /2006 10:55

Scriam in data de 8 iunie despre procesul de reconstructie a fostului Memorial al Gloriei Militare din Chisinau ca despre o afirmare si statornicire a statalitatii moldovenesti (in esenta, a 'moldovenismului' anti-romanesc), printr-un transfer simbolic al mitulului eroului sovietic asupra faptelor de glorie ale "poporului moldovenesc". Iata, in 24 august, s-a deschis cu mare fast acest ansamblu arhitectural denumit: 

Complexul Memorial “Eternitate” 

De importanta cruciala a evenimentului ne putem da seama daca vedem personajele din prim-plan: Vladimir Voronin, presedintele RM (centru), Vasile Tarlev, prim-ministrul RM (dreapta), Marian Lupu, presedintele Parlamentului RM (stinga), precum si prin prezenta IPS Vladimir, Mitrolopitul Chisinaului si a intregii Moldove (in planul secund - cu camilafca alba pe cap).  

Constructia din planul ultim, conform arhitectului-sef interimar al Capitalei, Nicon Zaporojan, este complexul cultural „Gaudeamus”. La ce-o folosi, oare, acesta?

Partager cet article

Repost0
25 août 2006 5 25 /08 /août /2006 20:18

Doresc să augmentez ghidul meu prin Chişinău cu o serie de fotografii, făcute în ultimii doi ani, care să arate frumuseţea faţadelor de la casele care au scăpat urgiei demolărilor din ultimii 30 de ani...Poate că astea vor avea o soartă mai bună? Doar Bunul Dumnezeu ştie ce soartă va avea acest oraş în anii următori...

Casă în stil neo-gotic, de după 1900, aflată în strada Lazo, Nr. 14. Este declarat monument de arhitectură. Actualmente este un sediu de ambasadă.

Casa Casso (1878), aflată pe strada Eminescu, Nr. 52,  colţ cu strada Veronica Micle (grav avariată, lăsată în paragină deşi este declarată monument de arhitectură)

 

Detaliu de coronament de fereastră al Casei Casso (1878).

Casă de locuit interbelică, aflată pe strada Sciusev Nr. 35, excelent restaurată. Actualmente se află un sediu administrativ municipal.

Casă de locuit de la finele secolului al XIX-lea, aflată pe strada Lazo Nr. 7, excelent conservată - exemplar caracteristic pentru casele boiereşti de oraş.

 Casă din perioada interbelică, care imită locuinţele ţărăneşti, a avut intrarea dinspre stradă, in ax, aceasta a fost obturată ulterior. Se află pe strada Puşkin, Nr. 13.

Casă de locuit de la debutul secolului al XX-lea. Se află pe strada Mateevici. Actualmnte se află Oficiul Stării Civile al Sectorului Centru. destul de reuşit restaurată. Merită văzută. Mai ales că în spatele ei se află sediul Ambadasa Elveţiei şi Pro Helvetia, care şi-au construit o clădire în spirit "constructivist".

 

Casă de locuit cu două nivele de pe la finele secolului al XIX-lea. Aflată la intersecţia străzilor Puşkin şi Sciusev, vis-a-vis de Biblioteca pentru copii "Ion Creangă". Pe vremuri, era la parter un magazin cu ape minerale, de unde puteai procura toate apele curative ale Caucazului - o binecuvîntare pentru intestine dar şi pentru papilele gustative...Acum, în exact acelaşi spaţiu, se află localul cu cea mai variată cafea din oraş - Coffee Beans. Feroneria balconelor de la etaj este cea originală.

 

Casa Gamburd, cu blazon, pe strada Bucureşti, Nr. 63, foarte aproape de Ambasada României, construită în interbelic. De bunicul sculptoriţei Miriam Gamburd. De când mă ţin minte în partea din faţă a imobilului a funcţionat o farmacie. De stat. Cred că avenit vremea ca moştenitoarea marelui artist plastic Moisei (Max) Gamburd să fie revendicată de familie...

Monument de arhitectură. Final de secol XIX, se află pe strada Puşkin, Nr. 11. Are o faţadă experisivă şi cu o pereche de grifoni sculptaţi, de-asupra ferestrei semicirculare în partea superioară. Este unul din specimenele de anvergură arhitecturală de prim rang. Termopanele care au înclocuit veche tocărie i-au furat aspectul său matricial...  

ADDENDA: Cam aşa arată blocurile noi din zona veche a oraşului, acesta este dat în folosinţă în 2006.

 

Partager cet article

Repost0
23 août 2006 3 23 /08 /août /2006 16:50

Planeta moldovenilor: Chişinăul

 

           

Cu ceva vreme în urmă puteai observa în cîteva locuri centrale ale oraşului Chişinău panouri care anunţau maiestuos că urbea în care te aflai este „cel mai frumos oraş din lume”. Pentru mîndria şi orgoliul celor născuţi acolo cu greu s-ar mai putea găsi calificative care să le exalte mai mult decît atît pornirile patriotice şi civice.

 

Prin ce se remarcă astăzi acest oraş? Voi încerca o succintă geografie culturală a acestei capitale. Gara Feroviară este un monument de arhitectură al epocii euforice de după război, finalizată în anul 1948. Clădirea veche fusese bombardată în al doilea război mondial. De aici pleacă practic toate drumurile importante ale Chişinăului. Artera principală a acestui oraş este Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt (fostă Lenin). Istoria arhitecturii din ultima jumătate de secol s-a scris anume pe acest bulevard. Aici se află (în ordinea succesiunii topografice): Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Centrul expoziţional „Constantin Brâncuşi”, Hotelul Naţional (fost „Intourist”), cîteva ministere, Cladirea-turn a „Moldtelecom”-ului, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Sala cu Orgă, Primăria, Poşta Centrală, Casa Guvernului, Grădina Publica Ştefan cel Mare, Arcul de Triumf, Catedrala Mitropolitană şi Scuarul Catedralei, Piaţa de Flori, Biblioteca municipală „B.P.Haşdeu”, Teatrul de Operă şi Balet, Parlamentul, cel mai mare cinematograf, „Patria”, sediul Preşedinţiei, Muzeul Naţional de artă al Moldovei, ambasada Ungariei, Institutul Politehnic, Casa de edituri, ambasada Federaţiei Ruse, Capela Alexandru Nevsky, Spitalul de boli infecţioase, Institutul de medicină şi farmacie, Palatul Tineretului ş.a.

 

Tot  pe artera asta este situată superba casă a avocatului Vladimir Hertza, ridicată între 1903-1906, care a avut pictură parietală pe tavane şi sobe cu teracotă smălţuită, iar în spatele ei, o mică grădină cu o fîntînă străjuită de o nimfă din piatră. Este una din cele mai reprezentative piese ale oraşului, care atestă gustul pentru arhitectura central-europeană (Habsburgică) a comanditarului.

            În general, centrul oraşului, în afara construcţiilor administrative, este articulat din clădiri cu unul sau două nivele, cu un fond locativ constituit, în special, după 1834 cînd administraţia ţaristă rusă aprobă planul de dezvoltare al oraşului, după ce în 1818 Chişinăul primise statutul de oraş. Multe din aceste edificii au fost influenţate de curentele arhitecturale ale Europei din a doua jumătate a secolului XIX şi prima jumătate a secolului XX (clasicism, neo-gotic, romantism, „art deco”). De atunci, artera principală este aceiaşi cu cea care astăzi are acelaşi statut. Ea împarte oraşul în două şi este oarecumva paralelă cu anemica gîrlă cu numele Bâc – singura apă curgătoare din oraş, nenavigabilă (http://www.kishinev.info/history_ro/111856/).

 

 

           

În acest moment (după 2004), al „construcţiei” ideii moldovenităţii glorioase (o chestiune care ţine mai mult de sociologie şi politologie), sunt cîteva elemente care încarcă simbolic topografia oraşului, capitala Republicii Moldova (RM). Grija principală a municipalităţii este chiar Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Aici, în spatele Arcului de Triumf, cu câţiva ani în urmă s-a rezidit, pe vechiul amplasament, Clopotniţa Catedralei, pe locul celei aruncate în aer de comunişti într-o noapte a anul 1962. Este un prim moment al grijilor edilitare cu scopuri explicit propagandistice. Anul acesta a urmat, Memorialul Gloriei Militare (deschis în 1975). Situat în perimetrul dintre străzile Mateevici, Halippa şi Alexandri, lângă Cimitirul Central, Puşcăria oraşului şi Muzeul tehnicii militare, acest Memorial este acum într-un ciudat şi cinic proces de reconstrucţie şi primenire. Prin „resurecţia” acelui „spirit” al faptelor de eroism al ostaşului sovietic, în fapt, se doreşte aproprierea mitului luptătorului în favoarea armatei naţionale. Întreaga scriptologie aflată acolo de peste 30 de ani, devine acum un bun al moldovenilor, bravii continuatori ai „duhului” războinic al lui Ştefan cel Mare. Aleea principală e în formă de arc. Pe această alee se înşiruiau 155 de plăci de marmoră neagră, pe care erau înscrise numele celor căzuţi în cel de-al II-lea război mondial, pentru eliberarea Moldovei Sovietice şi a Chişinăului. În speţă, a fost ridicat de curând un nou stîlp comemorativ, au fost înlocuite vechile inscripţii cu numele eroilor (în rusă), cu altele scrise în două limbi: română şi rusă, puştile monumentale ( H=25 m.) din granit de de-asupra "focului veşnic" au fost placate parţial cu plăci de marmoră neagră...Apare şi un impunător gard de incintă, din piatră şi metal. Procesul acesta se înscrie intr-o campanie de re-ciclare a memoriei colective, în vederea aproprierii "slavei" militare de altă dată, în beneficiul actualei puteri politice de la Chişinău...O reciclare simbolică, dar nu mai putin expresivă - menită să satisfacă orgoliul rănit de multă vreme al foştilor veterani, nostalgici şi alogeni, niciodată intergaţi în societatea moldovenească... 

 

            Un alt loc unde întâlnirea dintre diverse naţiuni şi naţionalităţi are o încărcătură simbolică este Piaţa Centrală. Este poate cel mai aglomerat şi pestriţ perimetru al urbei, în care majoritatea chişinăuienilor îşi fac practic toate cumpărăturile, de la cele alimentare pînă la vestimentaţie, încălţăminte şi uz casnic. De aceea, cultura supermarket-ului nu prea are succes în capitala RM. Aici, în  Piaţa Centrală, se dezvoltă un capitalism minor, evaziv şi prudent. În piaţă predomină marfa de mai joasă calitate, dar e abundentă şi ieftină.

Aici caucazienii vând condimente variate, mirodenii rafinate, rodii şi suc de rodii, ukrainenii, pepeni „de Herson”, iar ţăranii moldoveni – toată gama de legume şi fructe ale zonei. Cea mai impresionantă gamă de ceaiuri (negru şi verde, în special) se poate găsi tot aici. Plus de asta, piaţa abundă de tarabe cu muzică. Proverbiala mândrie a moldovenilor îi determină pe vânzători să ofere spre ascultare, în special, muzică autohtonă – uşoară, rock sau populară. Poţi auzi din diverse colţuri cântând, de-avalma, pe: Pavel Stratan, „O-Zone”, Nicolae Sulac, Nicolae Glib, „Alternosfera”, „Gândul Mâţei”, ”Opincuţa”, „Travka”, Geta Burlacu, „Zdob şi Zdub”, Natalia Barbu, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, „Cuibul”, „Bordeiaş”, „Millenium”, ”Grăieşte moldovineşte”, „Lăutarii”, Anastasia Lazariuc, „MUZ ON”, „Lăutarii”, şi multe alte acorduri ale muzicii autohtone. Muzica alogenă e, cu precădere, piratată şi oferită la discreţie. O altă piaţă pitorească a Chişinăului este cea numită popular „Ptic’ka”(Păsărica). Aici se găsesc de cumpărat peşti exotici, păsări tropicale, căţei de companie, pisici de cameră. Iar printre animale şi păsări se găsesc şi gamă largă de casete video şi DVD, cu precădere, producţie rusească. Cu un microbuz (căreia băştinaşii îi spun într-o rusească pocită, „marşutka”) se poate ajunge la Grădina Zoologică şi la Grădina Botanică, aflate în sudul oraşului, pe ambele părţi ale magistralei care duce spre Aeroportul internaţional Chişinău. Dealtfel, „maxi-taxi” este unul din mijlocele de bază a transportului în comun. Statistici neoficiale afirmă că pe străzile oraşului circulă în jur de 1000 de vehicule… devenit şi parte din folclorul urban al Chişinăului.  

 

           

Dar atracţia (poate) cea mai pitorească a centrului Chişinăului este talciocul de artizanat situat în scuarul dintre Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” şi Sala cu Orgă. Ca şi în cazul muzicii din Piaţa Centrală, în acest loc coabitează kitsch-ul în formele sale stridente, sulfuroase, dar şi creaţia unor artişti profesionişti, care-şi „recalibrează” opera pentru gustul şi ochiul grăbit al turistului venit de aiurea. Localnicii cu dare de mână, care vor să facă paradă de rafinamentul lor estetic, procură de aici pentru nunţi şi botezuri, tablouri ganghiste: cu lebede, podeţuri imaginare şi dame rotofee răsturnate în cearceafuri imaculate…

 

            Există câteva structuri artistice profesionale care promovează artele vizuale, atât oficiale, cât şi private. Muzeul Naţional de artă al Moldovei este instituţia care, începând din 1949, este chemată să catalogheze şi să conserve patrimoniul artelor plastice ale acestui spaţiu cultural. Fosta Pinacotecă a oraşului luase fiinţă în 1939, dar colecţia ei s-a risipit ireversibil în timpul celui de-al doilea război mondial. Muzeul deţine în acest moment 3 sedii – toate inventariate şi protejate ca monumente de arhitectură. Centrul expoziţional „Constantin Brâncuşi” este aflat sub jurisdicţia UAP, şi promovează creaţia actuală, sub toate formele sale. Galeriile AoRTA şi Coral sunt două entităţi private, cu programe expoziţionale şi strategii de promovare a artiştilor distincte, dar care sunt doi operatori importanţi în mediatizarea creaţiei contemporane de la Chişinău.

            Pentru nostalgicii incurabili, înainte să părăsească Chişinăul le recomand să viziteze (din păcate, doar pe dinafară pe prima!) Moara Roşie, în partea de jos a oraşului, şi Turnul de Apă cu foişor de foc (de unde se poate urmări o minunată belvedere asupra părţii centrale a oraşului), ambele rămase mărturie din a doua jumătate a secolului al XIX-lea despre nivelul ridicat de civilzaţie a acestei urbe, în care-ţi doreşti mereu să revii...   

         

 

 

 

 

Partager cet article

Repost0
17 août 2006 4 17 /08 /août /2006 12:43

Mai cred ca până nu e prea târziu, este imperios necesar să se facă ceva concret pentru salvarea Morii Roşii din Chişinău! Trebuie aflat în juristicţia cui se află acest imobil - dacă are un stăpân, dacă nu, analizat şi catalogat statul juridic al monumentului. Ea figurează în catalogul sitelui:

http://www.monument.md/arhitectura_industriala/mori/356/

Dar în ce măsură autorităţile locale contribuie la protejarea acestui monument de importanţă naţională? O statistică dramatică, apărută într-o carte de curând apărută, arată că între 1990-2006 la Moscova au fost spulberate de furia demolărilor căutătoare de spaţii pentru imobile de lux  641 de monumente. Tăvălugul acesta, se pare, este de neoprit! Chişinăul are tendinţa de a cam imita marea metropolă aflată la Răsărit...căci influenţa rusească e cam devenită endemică pentru acest spaţiu. Ce e de făcut??? Haide-ţi să ne gândim împreună cum salvăm Moara Roşie...

Partager cet article

Repost0
16 août 2006 3 16 /08 /août /2006 09:29

Cred că am descoperit  Moara Roşie, aflată pe strada cu acelaşi nume (fostă Uriţkaia), la Poşta Veche, graţie unei picturi de Vasile Moşanu, pe la începutul anilor ''90. La acea vreme în jurul ei se găseau tot soiul de construcţii care o sprijineau, şi o făceau mai stabilă decât azi - când mania construcţiilor acaparează tot mai întinse terenuri - rămasă singură, ca o nălucă, înconjurată de blocuri de lux. Fiind un monument de importanţă naţională ea necesită o conservare urgentă...

La un moment dat cineva a avut originala idee de a o împrejmui cu chingi metalice, şi de a umple toate spaţiile cu blovani, soluţie care putea fi viabilă şi necesară unei perioade scurte, după care trebuia trecut la o consolidare integrală a fundaţiilor şi zidurilor. N-a fost să fie. Dar monumentul este unul din cele impresionante, şi dă măsura clară a nivelului de civilizaţie la care era oraşul Chişinău în jumătatea a doua a secolului XIX. Fiind amplasată în "partea de jos" a urbei, între Bulevardul Ştefan cel Mare şi Râul Bâc, construcţia asta reconfirmă părerea istoricilor că zona aceasta era industrial-economică, în timp ce tot ce era mai la nord de amintitul bulevard - era o zonă rezidenţială, aristocratică...

Dimpreună cu Foişorul de Foc, aflat în proximitatea Universităţii, Moara Roşie se număra printre contrucţiile înalte ale oraşului - la acea vreme arhitectura dominantă fiind monoetajeră. Şi ele puteau fi văzute de pe toate colinele urbei. După cum bine se vede din aceată fotografie, de Moara Roşie au fost lipite alte construcţii, şi poate asta, a salvat-o de furia demolărilor comuniste, proces destul de simţitor în anii''80, mai ales după cutremurul din 1977. Dealtfel, acea calamitatea a şubrezit serios şi Moara Roşie, dar ea a rămas, semeaţă, în picioare!

Mă tot gândesc cum ar arăta acest monument dacă i-ar fi fost dat să fie construit în alte părţi ale lumii?! În alte oraşe ale Europei...Poate că suferea o "reconversie", şi aveam aici un centru de artă contemporană, un muzeu de istorie sau, chiar o bancă (că dacă vreo instituţie financiară s-ar identifica cu istoria locului, ar putea investi onorabil în conservarea memoriei acestui oraş).

Deocamdată, Moara Roşie este năpădită de tristeţe şi vegetaţie...

Partager cet article

Repost0
8 juin 2006 4 08 /06 /juin /2006 09:55

Partager cet article

Repost0
8 juin 2006 4 08 /06 /juin /2006 09:46

 

 

Pe aceasta alee se insiruiau placi de marmora neagra, pe care erau scrise numele celor cazuti in cel de-al 2-lea razboi mondial, pentru eliberarea Moldovei Sovietice si a Chisinaului. Anul acesta a inceput o ampla campanie de resturare si imbunatatire a acestui loc. In speta a fost ridicata un nou stilp comemorativ, au fost inlocuite vechile inscriptii cu numele eroilor(in rusa), cu altele scrise in doua limbi: romana si rusa, pustile de de-asupra "focului vesnic" au fost placate partial cu placi de marmora neagra...Apare si un impunator gard de incinta. Procesul acesta se inscrie intr-o campanie de re-ciclare a memoriei colective, in vederea aproprierii "slavei" militare de alta data, in beneficiul actualei puteri politice de la Chisinau...O reciclare simbolica, dar nu mai putin expresiva - menita sa satisfaca orgoliul ranit al fostilor veterani, nostalgici si alogeni niciodata intergati in societatea moldoveneasca... 

Partager cet article

Repost0