Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

4 mars 2008 2 04 /03 /mars /2008 18:58
importantă pentru mine, azi! Am cetit câteva texte de Vladimir Lorcenkov pe internet, şi am oblicit un scriitor energic, incomod, proaspăt, combativ, şi ce e cel mai neaşteptat, un non-conformist jurnalist şi un unionist convins. Şi asta mai ales, pentru că ideea unionismului a fost pervertită şi mutilată la noi în fel şi chip de pretinşii "unionişti". A rămas o idee vidată de sens. Cele câteva texte ale omului, de fapt nişte eseuri şi încercări demitizatoare, prin care se încearcă o, fie şi ipotetică, formulă de supravieţuire pentru RM, arată clar o preocupare a autorului pentru probelemele reale, dureroase şi devenite cronice: sărăcia, expansiunea nomenclaturii de stat, exodul populaţiei, exclusivismul şi neprofesionalismul moldovenilor, demagogia stearpă a elitei locale, pasul pe loc, falimentul total al politicii de stat, prostituţia generalizată (în toate sensurile), delăsarea devenită normă. Imposibil de găsit un echivalent al lui Lorcenkov la Chişinău, în orice limbă ar scrie, tocmai de aceea, m-a captivat atitudinea lui. Şi asta după ce am avut un tir de mesaje, pe blogul lui, deloc prietenoase, acide (din partea lui). Dar cum este un om inteligent şi flexibil, a înţeles bunele mele intenţii, şi a şters, finalmente, mesajele unde ne-am cam răţoit unul la celălalt. Omul spune clar că soluţia viabilă (şi singura realizabilă) este unirea RM cu România, care este un stat capabil să tragă după sine o Moldovă chinuită, bolnavă şi ineficientă. De fapt, ideea lui Lorcenkov, la care subscriu completamente, este că Republica Moldova nici nu există ca stat, căci dacă ar fi existat ar fi funcţionat după un program statal coerent, suveran, cu respect pentru toate popoarele conlocuitoare, şi fără discriminări de niciun fel. Nimic din puţinul enumerat nu există în RM. Există însă, poliţia politică şi propaganda total toxică a lui Voronin (anti-românească, anti-rusească, anti-americană, anti-umană...), o intelectualitate searbădă şi conformistă, care mai mult îşi închipuie că are păreri decât să le aibă cu adevărat, mai degrabă deloc, iar pe fundalul acestor rânduri de oameni care proiectează establishment-ul moldovenesc, se observă hoarde de oameni care fug, pleacă, abandonează, se salvează cum pot. A putea să spui astfel de lucruri - mai ales într-un mediu inert şi incapabil de dialog, ca cel basarabean -, înseamnă să ai curaj, şi să ai ceva cu adevărat de spus. Căci nu e suficient să constaţi, şi să conteşti, ci e nevoie mereu să şi pui ceva în loc. Lorcenkov o face cu instrumentele scriitorului, a ziaristului, a intelectualului care poate formula păreri proprii, chiar dacă reuşeşte cel mai adesea să se facă antipatic şi urâcios...Adesea el se manifestă, în scris, ca un xenofob, şovin, bădăran, dar mai presus de asta, scrisul lui contează - este distinct, răspicat, neconvenţional, cult. Aş putea spune că este echivalentul lui Lucian Boia în literatură, dacă mi se permite o astfel de comparaţie. Sper că nu va trebui să aşteptăm prea multă vreme până să-l vedem tradus pre româneşte. Căci tot ce face el este la ani lumină distanţă faţă de puţoismul şi teribilismul literaturii româneşti contemporane, susţinute şi promovate cu îndârjire de edituri şi de revistele literare. 
Literatura lui face foarte prezentă Moldova post-sovietică în marea Rusie, şi ăsta nu e lucru puţin. Alţii nu o fac defel. Dar modul în care o face acesta, pe mine personal m-a convins! M-a cucerit.

Câţi dintre noi şi-a amintit că zilele astea, acum 16 ani, se declanşa războiul civil din Transnistria? O gaură neagră a istoriei noastre recente. Lorcenkov a dedicat acelui eveniment un poem. Poate reuşesc într-o zi să-l traduc chiar eu. Până atunci, să-l citim atent pe "abatele negru", un alter-ego al scriitorului...      
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
8 août 2007 3 08 /08 /août /2007 22:17
Privesc această imagine şi mă prind de uriaşa diferenţă. Ghiveciul de ghips e făcut de mîna omului, nedibaci. Ficusul e lăsat de mîna lui Dumnezeu, şi e minunat, neîndoios. Unde pune mîna omul poate fi, cel mult, acceptabil, suportabil şi ferchezuit. Dacă eşti încredinţat că omul e creaţia lui Dumnezeu, te plasezi mereu pe o poziţie secundă, subsidiară şi cuminte. Felul în care s-a dezlănţuit aşa-zisa "campanie" de alegere a noului patriarh al BOR demonstrează clar că omul este una, iar Dumnezeu e în altă parte...Nu e cîtuşi de puţin "în mijlocul nostru", cum se spune înaintea pronunţării Crezului în Sfînta Liturghie. Vedem nişte chipuri şi interese care sunt dincolo sau dincoace de ceea ce s-ar putea crede (şi înţelege) a fi smerenia, pocăinţa, bărbăţia duhovnicească, liniştirea, iubirea de aproapele...şi dacă eşti cît de cît familiarizat şi catehizat în ale felului în care erau şi se comportau monahii şi ierarhii (dar în vechime orice ierarh rămînea un monah) de demult, simţi un gol în plex - pentru că nu mai înţelegi, pentru că nu mai ai cum: unde se termină lumea, şi unde începe duhovnicia, existenţa monahală, "ieşirea din lume". Pentru că - monahismul este (deja) proiecţia şi continuarea lumii profane, laice, înbuibate, secătuite de seva credinţei. Noroc că BOR nu este egală cu Biserica cea Drept-Măritoare a lui Hristos. Campania asta electorală are o miză laică, asezonată cu ingrediente iuţi, politice, ideologice pînă la indistincţie, şi e mînată de o lene duhovnicească pestilenţială! Noroc, încă o dată, că sihaştrii şi marii nevoitori de prin crăpăturile pămîntului, din peşterile luminate de lumina Harului, şi soldaţii lui Hristos din pădurile şi ascunzişurile nearătate ochiului nu asistă la această deşănţare a ierarhilor români, în lupta crîncenă pentru puterea lumească. Fiecare îşi va lua partea, cu vîrf şi îndesat. Domnul să îi lumineze pentru faptele cele trebuincioase cu adevărat, şi cele necesare mîntuirii.   
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
23 avril 2007 1 23 /04 /avril /2007 11:02

"Lui Scaurus îi voi recunoscător pînă la moarte pentru că m-a pus de tînăr să-nvăţ greceşte. Eram copil încă atunci cînd prima oară am încercat să trasez cu stilul caracterele unui alfabet necunoscut: începeam marea mea înstrăinare şi lungile călătorii şi simţămîntul unei alegeri tot atît de deliberate şi involuntare ca dragostea însăşi. Am iubit această limbă pentru flexibilitatea trupului ei bine alcătuit, pentru bogăţia vocabularului dovedind la fiece cuvînt contactul direct şi variat cu realităţile şi pentru că aproape tot ce oamenii au spus mai bine a fost spus în greceşte (...) greaca are în spatele ei tezaurele sale de experienţă umană şi statală. De la tiranii ionieni la demagogii Atenei, de la austeritatea pură a lui Agesilaos la excesele unui Dionisiu sau Demetrios, de la trădarea lui Demaratos la credinţa lui Filopoimen - tot ce fiecar din noi ar putea încerca spre răul sau binele semenilor a fost, cel puţin o dată, făcut de un grec. Acelaşi lucru şi despre opţiunile personale, de la cinism la idealism, de la scepticismul lui Piron la visurile sacre ale lui Pitagora; refuzurile şi asentimentele noastre au fost deja exprimate, viciile şi virtuţile au modele greceşti. Nimic nu egalează frumuseţea unei inscripţii latine votive sau funerare: cele cîteva cuvinte săpate în piatră rezumă, cu impersonală maiestate, tot ce lumea are nevoie să ştie despre noi. Impreriul l-am administrat în latineşte; epitaful meu va fi cioplit pe zidul mausoleului de pe malul Tibrului tot în latină, dar ca grec aş fi vrut să gîndesc şi să trăiesc."

SURSA: Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian, traducere de Mihai Gramatopol, Humanitas, 2006, pp. 33-34. 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article
13 mars 2007 2 13 /03 /mars /2007 11:32

 Semnalez apariţia în limba română a volumului Fiorul evocării unor lumi ucise. Scriitori evrei moderni despre destinul evreilor din Europa Centrală. Ed. Hasefer, Bucureşti, 2006, traducere de Eva Galambos şi Eva Ţuţui.

 

 

 

Cartea are patru capitole, iar cel de-al treilea se ocupă de unul din romanele emblematice despre Auschwitz - Fără destin al lui Imre Kertész. Doar un fragment, înainte să îndemn la cât mai mulţi cititori ai ambelor cărţi: "

M-am uitat pe lista scriitorilor propuşi împreună cu Imre Kertész la premiul Nobel. Ei bine, pe mulţi dintre ei îi consider scriitori excelenţi - aşa cum sunt şi unii care nu se regăsesc pe listă - , pe alţii nu-i prea agreez, dar, chiar şi în cazul celor mai buni, mă îndoiesc că le vor fi citite romanele în cel de-al patrulea mileniu. Îmi pot imagina uşor acest lucru numai în cazul romanului Fără destin al lui Imre Kertész. Desigur, talentul este ceva inexplicabil. Când, în noaptea anunţării premiului Nobil pentru literatură, am fost pentru prima dată întrebată de ce  Fără destin este perfect , lipsit de greşeli, adevărat şi autentic, am răspuns că îngerul Domnului a condus pana scriitorului" (p.104)

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Delicii literare
commenter cet article