Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

29 octobre 2014 3 29 /10 /octobre /2014 08:15

s-a afirmat că ninsoarea de sîmbătă/duminică a fost cea mai timpurie din ultimul pătrar de secol...În general, statisticile mă lasă rece, nu însă și admirația pentru frumusețe! Aceasta este constantă, provocatoare. Iar primii fulgi, și apoi cea dintîi zăpadă a anului - țin pentru mine de ceva mitic, irepetabil. Am surprins cîteva aspecte ale întîlnirii noastre, și a naturii încă tomnatece, cu albul căzut din cer...

Imagini-6891.JPG

Imagini-6904.JPG

Imagini-6910.JPG

Imagini-6893.JPG

Imagini-6899.JPG 

Imagini-6909.JPG

Imagini-6898.JPG

Imagini-6896.JPG

foto>  © vladimir bulat, 25-26 octombrie, 2014

Partager cet article
Repost0
27 février 2014 4 27 /02 /février /2014 10:05

Personal, am urmărit cu sufletul la gură informaţiile despre reîntoarcerea icoanelor din Muzeul Andrei Rubliov, de la Kiev la Moscova. Isteria presei a indus temerea, că acestea s-ar putea bloca pe undeva - pe fondul tulburărilor politice şi sociale din Ukraina.

Dar astăzi pe site-ul muzeului se anunţă că aseară tot lotul de 30 icoane s-au reîntors cu bine la destinaţie.

Asta e partea culturală.

Partea politică - televiziunea RKB din Rusia anunţă, că fostul preşedinte al Ukrainei se află deja în Rusia! Undeva în preajma Moscovei, la Barviha, dar informaţia este contradictorie, neverificabilă...Oricum, fosta "soră mai mare" a ex-URSS va va funcţiona ca o bună prietenă pentru cel, care i-a apărat interesele...Dealtfel, Ianukovici a cerut ajutor de la autorităţile supreme ale Rusiei, declarînd că actuala putere este nelegitimă!

Pînă una-alta Maidanul şi Rada vor avea de înfruntat o procedură a Referendumului, din care să reiasă, dacă e de acord cu noua putere instaurată după 20 februarie, la Kiev. 

Partager cet article
Repost0
25 février 2014 2 25 /02 /février /2014 15:35

În wikipedia a apărut lista celor ucişi pe Maidanul Kievean: 85 de morţi, dintre care 11 - din forţele de ordine,  iar 30 de persoane sunt încă neidentificate.

 

Între timp a fost debarcat şi Mitropolitul Vladimir, motivîndu-se prin starea sănătăţii vlădicăi. A fost înlocuit cu Episcopul Onufrie, Întîistătătorul Cernăuţilor şi a Bucovinei (să credem că românii ortodocşi din Bucovina ukraineană vor avea un lobby la Kiev? - eu sincer mă îndoiesc!). Patriarhul Kirill al Moscovei l-a felicitat telefonic pe Vlădica Onufrie, cu ocazia ocupării prestolului de la Kiev. Se afirmădespre acesta că va sta pentru Biserică, pînă la propria jertfă.

 

Actualmente la Kiev au rămas blocate circa 30 de icoane (secolele XV-XVII), anunţă presa din Moscova. Acestea au fost expuse din luna decembrie în cadrul proiectului "Capodopere ale artei vechi ruseşti. Icoane din secolele XV-XVII din colecţia muzeului Andrei Rubliov". Nimeni nu mai poate garanta dacă aceste comori vor ajunge înapoi la Moscova, şi cînd...

 

De trei zile încoace Lavra Pecerski, din interiorul căreia s-au ridicat monahi care s-au opus trupeşte ciocnirilor dintre protestatarii de pe Maidan şi forţele de ordine, este acum asediată de aceeaşi protestari, şi de opozanţi agresivi. Canonic, Marea Lavră aparţine de BORusă, iar acum va nimeri, se pare, sub Patriarhatul ukrainean, care 

 

Rada Ukraineană - parlamentul acestei ţări - este acum un organism care domină peste toate şi toţi, iar indivizi precum Vitali Klicko, Iulia Timoşenko, Dmitri Jaroş, Aleksandr Turcinov, Yuri Luţenko reprezintă puterea autoproclamată din ţara vecină, aflată în vecinătatea haosului şi a anomiei economice...care trag tare să formeze guvernul şi să "aleagă" în cel mai scurt timp un preşedinte...

 

Situaţia politică din partea de vest a Ukrainei, adică din Galicia, Ternopol, Ivano-Frankivsk -  este catalogată asemănătoare celei din "primăvara arabă".

 

În coasta României s-au adunat nori negri!

 

Republica Moldova nu e nici aceasta în cea mai luminoasă fază a istoriei sale recente...

Partager cet article
Repost0
13 novembre 2013 3 13 /11 /novembre /2013 09:02

TOAMNA aceasta ne-a oferit nenumărate suprize, dar și toamna tîrzie ni se arată cu porția ei de frumuseți! Pun un plural, pentru că frumusețea e și vădită și ascunsă, tăinuită. Dar e cu atît mai minunat cînd cea vizibilă o depășește pe cea închipuită, de după paravanul imaginației. Din această inepuizabilă categorie (gen, specie, rasă, clasă?) este și minunata înflorire a rozmarinului din grădina noastră. De regulă, rozmarinul înflorește primăvara (aprilie-mai). Se înțelege, pentru mine este o minune, întrucît această plantă mediteraneană nu prea ne desfată cu ale sale flori discrete. Darămite, în acest episod de amurg de toamnă, de mijloc de noiembrie! Și mai ales după acele zile și nopți de ploaie, frig, prăpăd, căznire a naturii, de acum cîteva săptămîni, cînd am crezut cu toții că nici nu vom mai vedea soarele anul acesta...Dar nu e cum vrea (sau crede, după puțintica lui credință) omul, ci e cum vrea Domnul! Cred că mîndria florii de crin, despre care a cîntat și cîntă pururea psalmistul David, nu o întrece cu mult pe cea a unei firave alcături florale de rozmarin (Rosmarinus officinalis). Îmi asum această îndrăzneală. Umilincios, tăcut, o las pradă vederii, celor care vor să o vadă, nu doar s-o privească. 

Curiozitati-5771.JPG

Curiozitati-5762.JPG

Curiozitati-6903.JPG

Curiozitati-5768.JPG

foto: vladimir bulat.

Partager cet article
Repost0
18 octobre 2013 5 18 /10 /octobre /2013 13:50

Uneori, natura oferă "artefacte" pe care nicio mînă, minte, limbă sau imaginaţie umană nu o va putea concepe!

Faptul că anumiţi copaci fac ciuperci, nu e nicio noutate, face parte din firea lor. Unii se aseamănă cu nişte trepte spre cer...Dar ca să şi fie interactive, aceste ciuperci, asta chiar că e o întîmplare minunată.

Am stat mut de admiraţie, şi am privit minute în şir la acest burete, care la bază avea şi forma o reţea de picături de apă, apărute, probabil, din condens care, precum degetele unui pianist se mişcau alternativ, se scurgeau, creşteau altele, unele se pigmentau, se legănau şi dispăreau...se întoceau iute-n pămînt. 

Curiozitati-6134.jpg

Foto: ©: vladimir bulat, 2013.

Partager cet article
Repost0
28 août 2013 3 28 /08 /août /2013 16:31

Semnalez în goana calului proaspătul volum al lui Octavian Eşanu, cel care a condus proiectul Centrului de artă contemporană (csac) din 1996! Iar acum este curator la galeria de artă contemporană a lui  American University of Beirut

 

Cartea Transition in Post-Soviet Art The Collective Actions Group Before and After 1989 a apărut la CEU Press  în această lună. De fapt, va ieşi pe piaţă în 16 septembrie.

 

Este o analiză amplă (cu traducerea unor termeni şi concepte specifice, o noutate în lumea de limbă engleză) asupra diverse grupuri artistice din Estul Europei,  cu un acent major pus pe grupul moscovit Коллективные Действия (Acţiuni colective) - poate cel mai coagulat conceptual proiect artistic din secolul XX, fermentat dincoace de Cortina de Fier.

 

Prefaţa la acest consistent volum a fost semnată de cel mai competent cunoscător al fenomenelor artistice din răsăritul european, profesorul Boris Groys. De fapt, nu este în esenţă o prefaţă, ci un adevărat tur de forţă intelectual, un efort magistral de a explicita într-o formă condensată întregul set de problematici ridicate, formulate şi dezvăluite de către autorul Octavian Eşanu. 


9786155225116.jpg

Cartea poate fi comandată pe amazon.com

Partager cet article
Repost0
21 août 2013 3 21 /08 /août /2013 14:22

Ohridul--dinspre-Prespa.jpg

Spune undeva Andrei Pleşu că toamna se strecoară în una din cele mai fierbinţi zile ale sfîrşitului de vară! Am memorat lucrul acesta, şi l-am şi observat. Aşa este!

 

Imaginea asta este luată exact cu 5 ani în urmă, în Republica Macedonia. Unde am simţit, avînd în zare oglinda lacului Ohrid, că deşi era încă vară - toamna deja se înstăpînea peste toate.

 

Simţirea toamnei...azi dimineaţă mi s-a arătat că toamna vine.

 

Foto: ©  vladimir bulat, septembrie,  2009.

Partager cet article
Repost0
17 juin 2013 1 17 /06 /juin /2013 09:09

Există un tulburător pasaj în romanul Agonie şi extraz a lui Irvig Stone, în care tînărul Michelangelo Buonarroti mergea în morga oraşului Florenţa pentru a diseca corpuri umane, pentru a le înţelege mai bine constituţia, structura şi compoziţia. Învăţa anatomia pe viu. Corpul uman devenea, prin acest gest al disecţiei, mai puţin misterios, vrăjit în propria carapace, într-un întreg ale cărui taine erau accesibile doar unor iniţiaţi sau medici puţin numeroşi. Stone insistă pe felul în care imaginea anatomică a omului îl umplea pe tînărul Michelangelo de oroare şi scîrbă, şi cîtă frică îl cuprindea numai gîndul de a fi descoperit de concetăţenii săi făcînd ceea ce face... Am fost atît de impresionat la acea vreme, şi sunt mai bine de două decenii de cînd am cetit acel monumental volum, încît multă vreme m-am gîndit la acel miros cadaveric, pe care-l urmărea pe Michelangelo! Care probabil în teroriza, dar îl şi întărea în convingerea că doar aşa va putea înţelege mai adînc unul din marele mistere ale existenţei: omul.

 

Prin 2002 am aflat pentru prima oară despre doctorul şi anatomistul Gunther von Hagens, cel care a elaborat procedeul de plastinaţie (Die Plastination) a oricărui corp viu. Metoda lansată încă în 1977 permitea conservarea şi prezervarea oricăror ţesuturi de materie organică, dîndu-le practic o nouă viaţă. Lichidele şi secreţiile din aceste materii organice sunt evacuate, deshidratate, şi înlocuite cu substanţe sintetice, neperisabile. În acel an lumea europeană era în plin scandal, care punea pe tapet presupunerea că materialul uman folosit în plastinaţie are o origine dubioasă, că von Hagens foloseşte cadavre din China sau Rusia. La scurtă vreme comunitatea medicilor germani l-a scos din rîndurile sale pe acest savant, cu motivaţia că foloseşte cu imoralitate şi lipsă de scrupule turpuri umane din zone cu risc ridicat pentru vieţile oamenilor...

 Arta-internationala-1902-1-.JPG

Expoziţia " The Human Body" din primăvara-vara lui 2013 de la Bucureşti - de la Muzeul Antipa - este una din cele mai problematice şi ofertante în acelaşi timp pentru comentarii, dezbateri şi dătătoare de ţîfne pentru aroganţi. Parte din realizările lui von Hagens au fost topite într-un discurs expoziţional inteligent, expplicit şi foarte lămuritor. Cîteva piese întregi de plastinaţi s-au integrat de minune printre exponatele existente deja în muzeul amintit, astfel că materialul ilustrativ superior, omul, a devenit chiar centrul Muzeului Antipa. Poate de-abia acum am înţeles cel mai bine şi mai profund semnificaţia tulburării şi interesului trăite de marele Michelangelo, aşa cum apar acestea descrise în romanul lui Stone. Ne aflăm, astăzi, într-un plin proces de dezvrăjire a misterelor omului, asistăm aievea la felul în care acesta, omul, este structurat, asamblat şi cum funcţionează - într-un mecanism anatomic superior, tulburător de perfect, incredibil de complex. Desigur, nu avem (şi nu vom avea niciodată) acces la conţinutul minţii omului, la trăirile inimii lui, la splendorile duhului - care dispar toate după ce omul repauzează, şi nu mai rămîne din el decît carcasa, structura organică, scheletul şi unghiile.

expozitia-the-human-body1

Într-o lume guvernată de principii creştine, de mulţime de habotnici şi ignoranţi, o expoziţie ca cea propusă de Muzeul Antipa nu putea lăsa indiferenţi pe nimeni. Astfel că au fost sfîrşituri de săptămînă în care au şi 3000 de vizitatori. Lumea chiar doreşte să vadă, să înţeleagă, să studieze faţa nevăzută a propriului corp; felul în care este articulat, legat, modul perfect în care funcţionează, se mişcă, respiră, îşi guvernează viaţa. Cu puţin timp în urmă am scris despre un film în care tatăl a doi copii asistau la moartea tatălui lor, şi ideea era ca aceştia să crească fără frica morţii, fără ca acest hotar spre veşnicie să le provoace groază, oroare sau angoasă existenţială. Înţeleg din ce se spune în jur că şi la expoziţia "The Human Body" sunt aduşi mulţi copii, şi cărora chiar le place să vadă faţa nevăzută a corpului uman. Prin urmare, dacă cei mici nu au frisoane şi disconfort la întîlnirea cu anatomia umană, ce întrebări inhibitorii sau de ordin pretins moral am putea avea noi, cei maturi şi moderat de culţi? Nu ar fi mai înţelept să le urmărim cu luare aminte reacţiile, întrebările, comportamentul, şi apoi să luăm decizii în numele lor? 

 

Expoziţia aceasta este în aceeaşi măsură educativă, pe cît este de utilă cunoaşterii. Principiile religioase şi morale nu se referă exclusiv la trup, ci la suflet, la salvarea prin duh, şi dacă este aşa, trupul nu este decît o piedică necesară în calea aceastei desăvîrşiri, în acelaşi timp nefiind cu putinţă nici existenţa duhului în afara trupului viu, căruia îi este sălaş, vas curat şi treaptă spre veşnicie. Anume cunoaşterea l-a făcut pe om să decadă din statutul de fiinţă edenică, precum ne spune cartea Facerii: din­tru tot lemnul (pomul)ce este în grădină, cu mâncare să mănânci, iară din lemnul priceperii binelui şi răului să nu mâncaţi dintr‑însul; iară în ce zi veţi mânca din­tr‑în­sul, cu moarte veţi muri (Fac. 2, 16‑17). Dar numai alungat din Rai, i s-a dăruit omului necesitatea mîntuirii, şi revenirii acolo...de unde a fost izgonit. Căile mîntuirii sunt nenumărate, ca şi cursele care i se întind omului. Un lucru e cert: nu de la cunoaşterea corpului său - aşa cum se vede şi din expoziţia "The Human Body" - se va trage prăbuşirea lumii acesteia, nici căderea ei în păcatul colectiv! 

 

Sursa imaginii: internet.

Fațada muzeului: © vladimir bulat, iunie, 2013.

Partager cet article
Repost0
23 mai 2013 4 23 /05 /mai /2013 06:42

După numeroase descrieri și relatări care se constituie în ceea ce-mi place să numesc ”ciclul kîrgîz”, a venit vremea să evoc un produs alimentar care mi-a marcat olfactiv șederea în Bișkek. Este vorba de  lipia coaptă în cuptor de lut (în kîrgîză: Танды́р нан, în rusă: тандырная лепёшка ). Este o pîine rotundă din grîu, plată, coaptă la jar; e lipită în partea interioară a unui cuptor de pămînt, în interiorul căruia se încing cărbuni, și a căror incadescență mocnită este folosită ore în șir. Lipia are în centru un motiv solar, iar pe margini și nu doar - se presară diverse semințe: chimen negru (în kîrgîză: сейдана), in, mac, susan etc.

 

În Bișkek am atestat numeroase cuptoare de acest fel, unde pentru o sumă modică (mai ieftină decît o franzelă banală, de-a noastră!) puteai mînca o minunăție de pîine, adevărată, ancestrală, care-și dăruia oricui, cu plinătate, gustul său fierbinte, irepetabil.

 

Ultima (de fapt, două) dintre acestea a ajuns la București. În chip de coincidență, cuptorul de la care cumpăram cel mai frecvent aceste lipii se afla pe strada Kiev (între str. Umetaliev și str. Taras Șevcenko).

dandyr-nan.jpg

Există posibilitatea de a cumpăra aceste lipii și în piețe sau chiar la supermarket. Dar, desigur, am preferat să le iau direct de la cuptor, fierbinți, aburind de arome și cu luciu diamantin.

 

C-l-torii-0020.JPG

Astfel se prezintă tarabele cu un sortiment larg de lipii, la Piața Oș (Ошский рынок) - una din cele mai mari și pitorești ale orașului Bișkek.

 


Credit foto: © vladimir bulat,  aprilie, 2013.

Partager cet article
Repost0
25 avril 2013 4 25 /04 /avril /2013 22:30

  Cea de-a doua ediţie a Galei Industriei de Carte din România, Bun de tipar, a pus cartea mea, Despre Ochiul de veghe (Meteorologia unui bazar ideatic), lansată în 6 decembrie - pe podium! A fost premiată cu distincția „Cea mai frumoasă carte” din România. Cartea blogului - cea mai frumoasă carte (concepție grafică)!

 

Este meritul maxim al editurii Square Media, cu care am făcut echipă bună, pentru a rezulta această izbîndă.

 

coperti--carti-0720.JPG

Mi-a plăcut foarte mult că toate Diplomele de excelență, înmînate cîștigătorilor, au fost imprimate pe plăci tipografice, iar apoi - cașerate pe o foaie subțire de plută. O idee ingenioasă, simplă, dar foarte în duhul artei & meseriei poligrafice.

Despre-Ochiul-de-Veghe.jpg  

 

foto credit:  © vladimir bulat, 25.04.2013

Partager cet article
Repost0