Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

12 mai 2010 3 12 /05 /mai /2010 08:49

Ctitori si martiri

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
6 mai 2010 4 06 /05 /mai /2010 09:51

 Filmul a fost realizat în 1962. Se pare că e una din pietrele fundamentale ale esteticii (şi eticii) vizuale contemporane. În orice caz, a influenţat multă lume din cinema şi fotografie. Cum, de ce şi pe cine, şi cum, se poate bănui şi afla dacă parcurgi acest scurt metraj al unui adevărat creator de forme, Chris Marker.la_jetee.jpg

Are doar 27 de minute, dar e cuprins în el înregul univers vizual al artei contemporane.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
5 mai 2010 3 05 /05 /mai /2010 09:08

carte postala E. I.Noroc că lumea occidentală e mai pe fază decît noi, altfel nici n-am şti pe ce lume trăim!

 

Astăzi am primit un e-mail de la o cercetătoare din Bruxelles, care mă întreabă dacă-i pot face rost de timbrul omagial, scos de Poşta Moldovei cu ocazia centenarului naşterii pictoriţei de origine moldavă -- Elisabeth Ivanovshy (Elisaveta Ivanovschi en moldave, spun francezii!).  Am rămas de-a dreptul stupefiat, căci nu ştiam nimic despre această necesară emisiune poştală! Informaţia de acest fel este o pasăre rară. Sau de-a dreptul inexistentă... 

 

Site-ul poştei moldoveneşti nu mai anunţă noutăţile filatelice din 2008! Iar presa on-line din RM nu consemnează evenimentul. Am reuşit să găsec însă largi descrieri în blogosfera de limbă franceză, căci, nu-i aşa, alţii sunt mai grijulii cu ale noastre?  Unul dintre bloguri chiar titrează maiestuos: Elisabeth Ivanovsky omagiată în Moldova. Ia-o de unde nu-i! Cîtă lume de acolo ştie despre această uriaşă graficiană şi ilustratoare de carte, care a marcat destinul şi chipul cărţii pentru copii, şi nu numai, în Europa de după război? Care a inventat conceptul de carte-liliput, care dat un nou suflu acestui tip de creaţie, care lîncezea de mai multe decenii în Apus. Muzeul Naţional de Artă al Moldovei îi va dedica o expoziţie cu piese din patrimoniul M.N.A.M, şi tot cu efortul acestei dinamice instituţii s-a consemnat printr-un întreg poştal şi centenarul naşterii artistei cu origini moldave, plecată dintre noi în 2006. 

 

Imaginea a fost preluată de pe acest blog

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
3 mai 2010 1 03 /05 /mai /2010 20:47

De cîte plăcuțe e nevoie ca o stradă să fie recognoscibilă, sau să convingă de numele celui pe care-l evocă? Pe lîngă biroul meu este strada Alexandru Romano, despre care aflăm că a fost pictor...Întradevăr, istoria artei autohtone consemnează un plastician cu acest nume, născut în București, care a trăit relativ puțin (1887-1916), și a pictat în stilul neoclasic, în directă și ilustră descendență artistică: Mirea-Aman.

După anul 2004 prin licitațiile de artă bucureştene au apărut cel puțin 9 piese de pictură semnate de acest pictor discret. Iată, deci, că nu e tocmai un anonim, iar opera i s-a chiar păstrat!

Strada care-i poartă astăzi numele este situată ultracentral, începe din coasta bisericii Mântuleasa, și peste cîteva sute de metri (poate apr. 350-400?) converge în str. Sfîntul Ștefan. Pe acest parcurs am depistat 5 tipuri de plăcuțe, iar fiecare dintre acestea are propria ”fizionomie”, propriul design, și conține grade diferite de informație. Dacă cineva s-ar putea întreba cine a fost Alexandru Romano, privind acest buchet de plăcuțe va renunța fără drept de apel...Sau poate nu?

M-am întrebat, totuşi, de cîtă vreme este în conştiinţa publică a oraşului denumirea acestei străzi. Fireşte, am apelat la hărţile Bucureştiului. Planul oficial al oraşului din 1911 arată că strada s-a numit Dimeneaţa, care nu se întindea pe toată lungimea ei actuală, ci doar pînă la străduţa care se numeşte astăzi Dimineţii. Mai încolo era Mîntuleasa.

Într-o hartă din 1944 strada despre care vorbim se numea deja Pictor Romano. Cel mai probabil redenumirea s-a făcut la puţină vreme după moartea plasticianului, după 1916, dar nu înainte de 1922, căci la acea dată încă se numea Dimeneţii. Ghidul Oficial al Bucureştiului, din 1934, arată existenţa strazii Pictor Romano, situate între Sfântul Ştefan şi Mântuleasa. 

În vremea comunismului strada şi-a păstrat această denumire. După o cercetare mai amănunţită vom afla cînd anume a primit denumirea cu numele misteriosului artist plastic antebelic. 

DSC05614

DSC05615

DSC05616

DSC05617

DSC05619

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
19 avril 2010 1 19 /04 /avril /2010 08:56

În urma călătoriei prin vestul Germaniei, în 2004, am rămas cu un vis. Iată despre ce este vorba. La Bonn, mai exact la Haus der Geschichte der Bundesrepublik Deutschland, am văzut o expoziţie despre viaţa de zi cu zi în DDR, cu obiecte de uz casnic, vestimentaţie, cu emisiuni radio şi televizate înregistate, brand-uri, mărci, cu tot ce ţine de civilizaţia cotidianului în comunism...atunci m-am gîndit că românii au o reală problemă, în a-şi "muzeifica" acelaşi trecut comunist, totalitar. La noi nu s-a dorit o conservare şi îmbălsămare a acestuia, deşi "tabula rasa" s-a făcut la nivel de obiecte şi memorie, nu şi la nivelul mentalităţilor!  Cea mai reliefată apoteoză a acestei situaţii se remarcă la nivelul substituirii "halelor foamei" prin pretinsa cultură a "mall"-ului. Românii au făcut saltul de penurie şi decrepitudine la supra-abundenţă, precum au sărit mongolii de la societatea arhaică la cea comunistă, în anii'20 ai secolului trecut.

 

M-am tot gîndit de atunci ce ar putea conţine şi cum ar putea fi conceput un astfel de muzeu al vieţii cotidiene în comunismul românesc. Aş începe cu colectarea de firme de magazine, dughene şi localuri, căci astea sunt primele pe lista dispariţiilor! Pe măsură ce le găsesc, le voi afişa aici.    

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
15 avril 2010 4 15 /04 /avril /2010 21:17

DSCN2251

 

DSCN2263

 

DSCN2266

 

Ploua cu păsăruici

la Cetatea Herakleea,

era un cal și o lalea

din piatră

 

Piramida verde-n

balta Deltei...

 

 

N.B. autorul imaginii superioare: cristina bulat

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
8 avril 2010 4 08 /04 /avril /2010 07:02
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
31 mars 2010 3 31 /03 /mars /2010 23:44

manuscris georgian din Mokvi 1300

 

Miniatură dintr-un manuscris georgian din Mokvi, circa 1300.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
29 mars 2010 1 29 /03 /mars /2010 13:39

Moscova este din nou în şoc! La primele ore ale acestei dimineţi, în două garnituri ale metroului au fost detonate bombe artizanale, de camicaze ceceni (cele dintâi declaraţii ale oficialilor susţin că e vorba de femei-sinucigaşe), provocând zeci de morţi [ cifrele diferă, de aceea nu are rost să le dau aici ], răniţi, panică, groază, oroare...evident că locuitorii metropolei sunt debusolaţi, terifiaţi de gândul că acesta e doar începutul...blogurile, site-urile, portarulurile ruseşti au explodat şi ele, căci incertitudinea şi frica au multe feţe...acum va începe un val de comentarii, răstălmăciri, intoxicări mediatice etc. Patriarhia Moscovei şi preşedintele Rusiei au reacţionat imediat, clar şi curajos. Una dintre explozii s-a produs la staţia Lubianka, chiar sub piaţa pe care se află sediul Serviciul Federal al Securităţii ruse, la 2-3 minute mers pe jos de Piaţa Roşie.

Tocmai pentru că am o lectură recentă din cartea lui Jonathan Littell despre Cecenia actuală, mă gândesc că astfel de tragedii ies la lumină tocmai pe fundalul unor relaţii preapline de ambuguitate dintre serviciile federale şi conducerea actuală a Ceceniei, chiar dacă Kadyrov a fost printre primii care a condamnat atacurile teroriste...În faţa opiniei publice se crează impresia că Cecenia este ţinută sub control, dar nu este tocmai aşa, căci încă mai clocotesc acolo destule grupări şi forţe care nu se împacă deloc cu această stare de control quasi-total, exercitat de Rusia în regiune. 

Un sondaj plasat pe un blog foarte vizibil (dat fiind numărul mare de comentarii la acest post, peste 250 la momentul postării mele!) arată nişte date foarte sugestive, terifiante de-a dreptul. La întrebarea: Cine are de cîştigat şi cine poate profita de pe urma exploziilor din metrou?, se propun mai multe variante de răspuns, iar cel mai votat răspuns a fost -- cel care se referea la "colaborarea serviciilor speciale şi secrete ruse cu grupările teroriste, în interese strict politice". Pentru această variantă au votat peste 74% din repondenţi, şi doar 12 % au fost de părere că teroriştii din Caucaz sunt de vină, care lucrează pentru destrămarea Rusiei...Sunt convins că un sondaj comandat de puterea de la Moscova va da rezultate tocmai contrare! Tocmai de aceea, în era globală, cînd informaţia e atît de multă şi colorată, cel mai bine e să nu apelezi la surse guvernamentale! Cel puţin atitudinea asta îţi păstrează intactă judecata şi puterea de discernământ...atîta cîtă e. 

E potrivit, cred, să ne amintim într-un moment din acesta de evanghelicul verset: "iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci" (Matei, 24, 12).
   

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
19 mars 2010 5 19 /03 /mars /2010 10:44
DSC05456
Sculptorul Mihai Onofrei (1896-1980), şcolit în Occidentul modernist, revine în ţară unde se manifestă mai ales în plastica ambientală, lui i se datorează acest bust din beton al Mareşalului Mihail Kutuzov, din curtea spitalului de ginecologie şi obstetrică, Bucureşti. Dr. Constantin Caracas este cel care a pus începutul acestei instituţii, exact pe locul pe care se află şi astăzi, la anul 1813. Plăcuţa de pe soclul lui Kutuzov spune că vajnicul comandant l-a ajutat pe doctorul român, şcolit la Viena să rudice acest stabiliment, atît de necesar unei urbe. Dar aşa să fi fost? Căci, istoric se ştie, că Mareşalul a fost printre semnatarii Păcii de la Bucureşti, dintre ruşi şi turci, şi tot atunci să-i fi păsat de bolile bucureştenilor? Ce este adevăr în povestea acestui monument, şi ce e propagandă? E o relicvă reziduală sau doar proiecţia unei datorii?
La noapte voi dormi ca un prunc cu gândul că şi Kutuzov a contribuit nu doar la înmulţirea naţiunii române, dar şi la bunul mers al lucrurilor, cu bani, după ce acesta semnase deja raptul Basarabiei, a împuţinării pământurilor strămoşeşti!  "Nimic nu se pierde, totul se transformă" -- chiar să aibă dreptate ilustrul întru ştiinţe, Mihail Vasilievici Lomonosov?
Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article