de Alexandr Iashvili (Tbilisi)

Gruzia este în şoc. Autorităţile Republicii Autonome Adjare au spulberat o biserică aflată în construcţie în chiar ziua Înălţării Domnului, un locaş ce urma să fie sfinţit în cinstea Arhanghelului Gavriil. Demolată pentru a-i face pe plac lui Mikhail Saakashvili. Aproape simultan, a fost demontat un crucifix ortodox masiv, aflat la întrarea în oraşul Kobuleti. Bisericile erau demolate adesea în Gruzia. De regulă - de către cuceritori. De către arabi, de hoardele lui Chinghiz-Han, de către turci şi perşi. Fireşte, şi bolşevicii erau responsabili de astfel de fapte. Dar pentru prima oară, în cei 1700 de ani de când creştinismul fusese proclamată religie de stat, biserica suferă de pe urma unor funcţionari zeloşi, dornici să facă pe placul puterii. Comentariul părintelui duvovnicesc al tuturor ortodocşilor gruzini, Patriarhul-catholikos al întregii Gruzii, Ilie al II-lea, a fost frust - "Întristător", a spus acesta. În vreme ce ortodocşii adunaţi pe ruinele bisericii, pe a căror bani aceasta se zidea, scandau: "Criminalii!".

"Unde sunt apărătorii legii, cei care apără doar drepturile diverselor secte, a iehoviştilor care au împânzit ţara? Ce tapaj se stârneşte atunci când cineva încearcă să jeneze interesele acestora! De ce oare pe noi, ortodocşii, nu ne apără nimeni?" - cu lacrimi în ochi a declarat unul dintre demonstranţi.

Un altul, a fost şi mai categoric: "Puterea îşi sapă sieşi propria groapă! Cum va trăi aceasta cu un aşa păcat? Astăzi, când în Rusia se unifică toţi ortodocşii, la noi se întâmplă astfel de lucruri..." 

"La ce să te aştepţi de la aceşti pui ai lui Soros?" - un astfel de verdict au formulat laburiştii aflaţi în opoziţie. 

Fundamentul bisericii Arhanghelului Gavriil s-a pus cu patru luni în urmă. Ea trebuia să devină prima biserică din mănăstirea de călugări a complexului Sfinţilor Părinţi Athoniţi. De pe piscul muntelui Peria, unde e amplasată, se vede ca'n palmă întreaga Adjarie. Autorităţile au anunţat că biserica se construia ilegal. Chipurile, "înălţimea respectivă aparţinea ministerului apărării, şi avea interes strategic". Iar primarul oraşului Batumi, Iraklie Tavartkiladze, i-a ameninţat pe constructori: "Noi construim un stat de drept, şi orice acţiune ilegală a cetăţenilor sau a bisericii, va fi sacţionată". E adevărat că ulterior s-a constatat că proprietarul terenului este biserica ortodoxă gruzină. Dar asta nu a sinchisit pe nimeni. În mod deosebit a supărat pe credincioşi faptul că însuşi Saakashvili e implicat în demolarea locaşului. Anume acesta a dorit, după cum se afirmă, să construiască în acel loc un complex de distracţie. (După o o altă versiune, pe locul bisericii se intenţionează construirea unei tabere de activişti tineri ai mişcării "Patrioţii"). Opoziţia şi localnicii susţin că este imposibil ca  Saakashvili să nu fi ştiut de construirea locaşului. Dar chiar şi în caz contrar, tot şeful statului este responsabil de cele întâmplate - ca garant constituţional al concordatului încheiat între stat şi biserica ortodoxă gruzină.

- În rândurile populaţiei de cea mai mare încredere se bucură anume Biserica Ortodoxă. Indubitabil, acest fapt irită puterea autoritară - este convinsă unul din liderii forţei politice "Noua dreaptă", Pikria Chihradze. - Anterior, s-a făcut încercarea unei scindări a Sfântului Sinod. Nu le-a reuşit. Iată acum, o nouă provocare la adresa bisericii.

"Revoluţionarii roz" din echipa lui Saakashvili nu sunt la primul lor atac împotriva ortodoxiei. În 12 martie 2004 trupele speciale au avut o descindere brutală într-o biserică aflată în cartierul Gldani, din Tbilisi. Intrarea a fost spartă cu un camion, iar împortiva credincioşilor s-au aplicat gaze lacrimogene şi bastoane de caucuic. Au avut de suferit atunci circa 20 de persoane care s-au opus arestării părintelui, unuia dintre cei care luptă energic cu "Martorii lui Iehova".

Este încă vie în memoria tuturor perchiziţia Întâistătătorului bisericii ortodoxe gruzine. Aceasta a fost înfăptuită de colaboratorii serviciului de protecţie a preşedintelui, acum doi ani, înaintea slujbei sărbătorii Crăciunului. S-au supus controlului până şi cîrja şi mitra Patriarhului.

Soarta crucifixului din Kobuleti au împărţit-o şi alte monumente similare - din alte oraşe ale Gruziei. Unele dintre acestea au fost demontate pe motiv că "nu se încadrează în contextul arhitectural", altele, dintr-o grijă excesivă pentru conducătorii auto, care îţi fac cruce în timpul traficului, şi se expun pericolului accidentării.

Ortodocşii nu cedează. Mai bine de 500 de persoane au pus la cale un marş de protest, şi au reinstalat cricifixul din Kobuleti pe locul iniţial. Pe muntele Peria se preconizează lucrări de reabilitare a construcţiei demolate. La ele participă deja numeroşi localnici, precum şi credincioşi sosiţi din diverse raioane ale Gruziei, printre ei şi preoţi, secondaţi de lideri ai opoziţiei politice.

Puterii actuale i se cere să se căiască şi să ceară scuze credincioşilor. Puterea caută, însă, "ţapi ispăşitori".

SURSA: http://www.izvestia.ru/world/article3104282/   Traducere de Vladimir Bulat.   

EUOBSERVER / BRUSSELS - "German chancellor and Christian Democrat Angela Merkel has voiced regret there will be no reference to Christian roots in the revised EU treaty, amid controversial remarks about damage to churches in Turkish Cyprus at a meeting of religious VIPs in Brussels.

"You know what my personal view is. I would have liked the constitution to deliver such a reference. But as president of the European Council, I see there is not much of a chance," she said on the prospects of God appearing in a preamble to the EU text. "I can't hold out any hope," she added."

Până termin de citit cartea, spre a o prezenta în duhul scriiturii acesteia, concepute de tânărul prozator american Jonathan Safran Foer, un admirator, printre altele, al creaţiei lui Joseph Cornell, mă grăbesc să semnalez coperta volumului, gândită de graphic designerul britanic Jonathan Grey. Romanul este un experiment literar & vizual, împănat de "găselniţe" grafice, lexicale şi de imagine alb/negru (foto şi video stills). De citit, de văzut, de pipăit...de înţeles!

Contemporana Romă nu este lipsită de monumentalitatea şi dinamismul epocilor de altădată. Ea duduie de trafic, animaţie, poluare, turişti şi venetici (limba română, dimpreună cu graiul basarabean, o poţi auzi şi în Campo de' Fiori, dar şi la Piazza del Popolo). Rămîi foarte puternic impresionant de ritmul oraşului, "asezonat" peste tot de hoardele de motorete, motociclete şi mai puţin, biciclete. Nimic din molcomeala oraşelor germane mai mici, şi nici din cele elveţiene. Aici ai sentimentul, adesea, că te pierzi în acest tumult şi freamăt vulcanic. Pe fundalul static şi stenic al puzderiei de monumente şi edificii, clocotul acesta e parcă mereu un intrus! Dar chiar aşa şi este, căci tuturor le este prea strîmt la Roma, poate nicăieri nu mai resimţi aşa acut acest dur sentiment al supra-aglomerării, foşgăielii, zgomotului, huruitului motoarelor (poate doar la Moscova, auto-intitulată cîndva "cea de-a-treia" Romă). Cu cît te îndepărtezi în timp, din momentul plecării de la Roma, ai sentimentul că forfota aia e chiar lipisioasă, aderă şi atentează la liniştea fiinţei tale...pe care o tulbură. Ce anume tilbură la Roma? Într-un lung eseu despre Venezia, Fondamenta degli incurabili, Joseph Brodsky insistă asupra meteorologiei acestui oraş, asupra ceţii hibernale, asupra inundaţiilor (acqua alta)...În umila mea opinie la Roma te furnică firescul lucrurilor. Aici nu te panichează nimic, ca-n marile metropole ale Europei. E atît de mult care să-ţi atragă atenţia, încît aproape că nu observi nimic deosebit. Faci parte din ele. În Giardini dei aranci  (pe Monte Aventino) am urmărit, de fapt am fost martor involuntar, următoarea scenă. Pe parapetul de piatră, dincolo de care se deschidea o splendidă panorană a oraşului, stătea mai multă lume, iar o pereche de tineri se săruta pătimaş şi hulpav, fără să le pese de splendorile turistice aflate în spatele lor. Tiptil, s-a apropiat de ei o doamnă, între două vîrste, care le-a cerut îngăduinţa să-i fotografieze. Încuviinţînd, tinerii şi-au continuat hărjoana...iar alături de iei, o altă pereche, "performa" la cote maxime...Fotografa, pe semne, americancă, era în mod evident o profesionistă, căci retrăgîndu-se puţin, a tras hotărît un shooting fotografic de pe un trepied, iar atenţia ei a fost imediat capturată de prezenţa ceilorlalţi amorezi exhibiţionişti. Erau atît de preocupaţi unul de celălalt încît nici ei înşişi nu-şi dăduseră seama că sunt priviţi, fotografiaţi, cum şi-au lăsat genţile pe jos, cum au alunecat eşarfele de la gît; totul devenea de un erotism fără şovăire, năvalnic...Ce regizor de la Hollywood ar putea obţine de la actorii săi un act atît de firesc, indimenticabil? Cei doi, ca la comandă, dar mieroşi şi nedezlipiţi s-au retras agale de pe parapet - pentru a se aşeza undeva printre delicaţii arbuşti de portocal...N-am mai urmărit deznodămîntul, căci vuietul urban din proximitatea lui Circo Massimo ne-a chemat întracolo. Ne-am tot întrebat cum se poate ca în acel areal, în valea Marcia, în imediata apropere a imensului recipient care a slujit ca arenă pentru cursele de cai pînă în veacul al VI-lea, a bisericii Santa Maria Cosmedin şi Tempio di Vesta, dimpreună cu Musei di Roma, să găseşti acel întins maidan, verde, sec, cu cărări bătătorite de paşii trecătorilor...ei bine, astea sunt acele momente necesare de respiro în interiorul pînzei urbane. Fără de care Roma contemporană s-ar fi sufocat demult. Culmea este că pe aceste parcele nu parchează nimeni. Nici nu pot visa la aşa ceva, căci astea aparţin exclusiv oamenilor, pietonilor, amorezilor - insule ale voluptăţii şi ale hedonismului de nimic îngrădit...Foto: Roma, Texturi urbane, pe Via dei Cappellari, lîngă Campo de' Fiori. Vladimir Bulat