Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

25 novembre 2006 6 25 /11 /novembre /2006 12:05

Sunt lucruri care nu trebuie nicidecum comentate, ele sunt atat de hidoase si infricosatoare, incit trebuie plasate imediat la limita de jos a bunei-cuviinte, a bunului-gust. Un astfel de lucru, un anti-exemplu, este si numita de cei localnici "Catedrala" din Mioveni, a carei constructie dureaza deja 11 ani! Dar nu durata e problema, evident, ci paroxismul formal al zidirii

Partager cet article
Repost0
25 novembre 2006 6 25 /11 /novembre /2006 10:46

            Scriam acum citeva saptamani despre aparitia unei "bijuterii poligrafice": Publicatia Clubului ilustratorilor de carte. Ei bine, aseara acest catalog s-a lansat la Targul de carte Gaudeamus. A fost pusa la cale o masa rotunda, la care s-au convocat editori, graficieni, designeri, directori de edituri, oameni din presa. Stela Lie, prietena mea de multa vreme, m-a inbiat sa spun si eu citeva cuvinte despre soarta, locul si necesitatea ilustratiei de carte in Romania. Marturisesc ca imi displace profund sa asociez ilustratia de carte doar cu cartile pentru copii sau adolescenti. Ilustratia este necesara oricarei publicatii, chiar si celei riguros academice, universitare. Locul imaginii in structura si economia cartii este, prin urmare, esential, intregitor i-as spune. Tocmai de aceea am acceptat cu bucurie sa-mi spun si eu pasul putin-stiutor in legatura cu tematica enuntata - "Tanar ilustrator, caut editor". Tema este spinoasa, si nu tocmai prietenoasa, caci asa cum stau lucrurile in Romania, se prefera mai degraba carti multe, in pripa realizate, si vandute cit mai rapid. Profitul sa fie mare si daca se poate, cit mai oneros. Lumea invitata promitea sa aduca in fata multimii de tineri adunati idei atragatoare, fertile, solutii si scenarii fie si ipotetice pentru intregrarea si absorbirea acestora intr-un sistem de relatii si colaborari cit mai stimulatoare si interesante. N-a fost sa fie! In buna masura, vorbitorul roman este tentat sa vorbeasca despre sine, despre necazurile si nerealizarile sale, despre cit de defect si tzepos este sistemul, si sfera publica din tara noastra. Nu cred ca asta voiau sa auda acei tineri. Trebuia sa li se vorbeasca despre propriile lor nazuinte, aspiratii, credinte, sa li se inoculeze ideea ca inca multe sunt de facut, si ca de ei va depinde si calitatea dar si amploarea celor ce trebuie realizate. Tanarul din Romania este satul pina peste urechi de discursuri batranicioase, posace, demagogice, venite de la insi cu "chelie pe dinauntru" (Simona Popescu). Ei doresc, cred, mai repede pareri asumate, vii, emotionante, atragandu-i intr-un dialog multilateral si promitator. In mare, ei stiu ce fac, dar au nevoie de o sustinere si de incurajare, de "corectii" discrete si profesioniste... Au nevoie sa li se spuna ca ceea ce fac ei e foarte actual, necesar si ca fara opera, pricerepea si imaginatia lor lumea cartii ar fi infinit mai saraca si mai gri, ca fara ilustratia contemporana (cu multiplele retete tehnice prin care se poate realiza) cartea noastra nu si-ar atinge tintele cele mai rafinate si pretentioase. Poate alta data sa reusim sa construim un astfel de dialog? Pina atunci sa le urmarim activitatea si sa-i cunoastem pe fiecare noul blog creat de ei pe adresa: http://clubulilustratorilor.blogspot.com

Partager cet article
Repost0
24 novembre 2006 5 24 /11 /novembre /2006 10:39
                                                         Bântuie prin ţară vorbele unui ins care poartă un nume veterotestamentar, şi care se simte tare discriminat de prezenţa simbolurilor religioase în şcoli, şi cu osebire perorează pe seama faptului că odrasla lui feminină e în imposibilitatea de a înţelege adevărurile vieţii, fiind ecranată de icoane şi crucifixe, semănate prin sălile şcolilor laice. Mai multe organizaţiuni şi persoane publice au pus mână de la mână şi au pornit o adevărată cruciadă "liber-cugetătoare" pe seama frisoanelor acestui ins, dascăl şi el de meserie. În definitiv, fiecare are dreptul la exprimarea păsului, a părerior şi a ideilor, mai mult sau mai puţin indigeste. Dar vine momentul când nărăvaşa exprimare devine paranoia şi afectează pe mulţi. Cum e şi acest caz, care e pe cale de a năvăli în tribunale, săli de dezbateri, mass-media, şi există pericolul real să smintească şi să deruteze lume multă, şi mai ales dintre cei mai slabi de înger. Cândva, când lumea nu era nici mai buna, dar nici mai periculoasă şi mai "dezhidratată" decât cea de astăzi, un bărbat matur şi deştept a afirmat: "Totul ne este îngăduit, dar nu toate ne sunt de folos". Adevăr mare grăia, de care putem şi azi să ne slujim cu maximum de profit, pentru păzirea minţii, a dreptei-chibzuinţe, şi în numele iubirii pentru cei din preajmă. Căci, discriminarea noastră, aparentă şi profund orgolioasă adesea, poate afecta pe mult mai multă lume şi suflete, decât ni se pare la prima vedere. Grija pe care suntem datori a o avea faţă de cei ce ne sunt aproape e, poate, mai importantă decât frisoanele ce le putem avea într-o dimineaţă după o noapte de nesomn şi nelămurire lăuntrică.
Partager cet article
Repost0
23 novembre 2006 4 23 /11 /novembre /2006 14:50

În fond, şi la urma urmei, atât scriitorii laici, cât şi Sfinţii Părinţi, se adresează sufletului uman. Dar cei dintâi o fac spre slava şi înălţarea lor, iar cei din urmă - doresc şi îndeamnă spre mântuirea lumii întregi, eliberarea ei de păcate şi umilirea diavolului...Libertatea scriitorului laic voieşte să fie cât mai mare pentru că universul acesteia se închide într-o singură persoană, libertatea omului înduhovnicit este o nemărginire...Dogma e cea care-i conferă acestei libertăţi o formă, îi dă sens, o îmbogăţeşte şi o irigă incomensurabil.

 

Partager cet article
Repost0
17 novembre 2006 5 17 /11 /novembre /2006 13:51

Arhiepiscopul Platon al Kostromei şi Galiciei (1809-1877):

" La vremea cinei aminteşte-ţi despre seara cea din urmă a lui Iisus Hristos, rugându-L să te învredinicească şi pe tine de cina cerească. Înainte de culcare cercetează conştiinţa ta, cere lumină spre aţi recunoaşte păcatele, meditează asupra lor, iertare cere pentru acestea, promite să nu le repeţi, determinând cu fermitate şi exactitate natura păcatului, şi felul în care gândeşti să te îndrepţi. Oferă-te apoi Domnului, de ca şi cum în noaptea aceasta trebuie să i Te înfăţişezi; încredinţează-te Maicii Domnului, Îngerului-Păzitor, Sfăntului numele căruia îl porţi. Închipuieşte patul tău ca pe un mormânt al tău, iar plapuma, ca pe un linţoliu. Făcându-ţi închinarea şi sărutând crucea ce-o porţi la piept, să adormi sub paza Păstorului lui Israel. Dacă nu poţi adormi sau vrei să veghezi în timpul nopţii, ia aminte la acest cuvânt: "iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, Mirele vine!" [Matei,25.6]; sau meditează la acea ultimă noapte în care Isus S-a rugat Tatălui cu lacrimi de sânge; roagă-te pentru cei care în noaptea aceasta suferă sau se chinuie în pragul morţii, pentru cei adormiţi sau chinuiţi (страждущиe), şi roagă-Te Domnului să nu te acopere bezna cea veşnică. În puterea nopţii părăseşte patul tău, şi adu rugăciuni cât puterile te vor ţine.

Când eşti în mrejele bolii puneţi nădejdea în Domnul şi aminteşte-ţi adesea, cu meditaţii asupra lor, de suferinţele şi moartea lui Iisus Hristos, pentru a te întări în duh în mijlocul acestor manifestări ale bolii. Neîncetat să te rogi, cu rugăcini pe care le ştii, ca Domnul să te dezlege de păcate şi să-ţi dea răbdare la vremea beteşugului. Abţine-te pe cât poţi de la cârteli şi indispoziţii, atât de prezente la ceasul vătămării. Domnul nostru Iisus Hristos a suportat pentru mântuirea noastră atâtea boli şi pătimiri, iar noi ce-am făptuit sau îndurat pentru propria salvare?

Cât poţi de des să mergi la biserică la Sfintele slujbe, cu osebire să te afli mai frecvent la Liturghie. Duminicile şi sărbătorile să le închini faptelor blagocestiei ; aflat în lăcaşul sfânt ţine minte mereu că te afli în preajma Domnului, a Îngerilor şi a tuturor Sfinţilor; restul timpului după Liturghie să îl petreci în lectura cărţilor duhovniceşti, a faptei bune şi a iubirii. Ziua de naştere şi a Îngerului tău cu anume grijă să le cinsteşti. În fiece an şi lună de lună să-ţi faci examenul de conştiinţă. Mărturiseşte-te şi ia parte Sfîntele Taine cât mai frecvent cu putinţă. De Sfintele Taine să te apropii întotdeauna cu suflet curat, cu foame sinceră, cu străpungere de inimă, cu supuşenie, cu smerenie, cu iubire şi cu speranţă. Mai des să cugeţi la pătimirile şi moartea lui Iisus Hristos, implorându-L pe El ca să te acopere cu mantia virtuţilor Sale, ferindu-te de păcate, şi să te primească în împărăţia Sa. Numele lui Hristos să-l ai mereu în gând, pe buze şi în inimă. Mai des să cugeţi la dragostea neţărmurită faţă de tine a Domnului Dumnezeu, Celui în Treime închinat şi slăvit, pentru ca şi tu însuţi să te învredniceşti din toată inima a-L iubi, din tot sufletul tău şi cu puterile tale toate. Făptuind acestea, vei duce o viaţă paşnică pe acest pământ, şi una cuvioasă în ceruri, în veacul veacurilor. Fie harul Domnului nostru Iisus Hristos cu tine. Amin.             

Partager cet article
Repost0
17 novembre 2006 5 17 /11 /novembre /2006 12:22

Comunicat preluat de la serviciul Marketing Cultural/Relatii Publice
al Muzeului Taranului Roman:

MUZEUL ŢĂRANULUI ROMÂN
CATAPETEASMA din BOHARI
21 noiembrie 2006 - 7 ianuarie 2007
Achiziţia secolului... Sugerarea parcursului sensibil prin care un obiect fragil este readus la lumină...
Revelarea bucuriei redescoperirii culorii... Prezentarea vigorii inocenţei manifestărilor populare ale credinţei...
De ziua Intrării în Biserica a Maicii Domnului, 21 noiembrie, în sala Icoane I a Muzeului Ţăranului Român, se deschide expoziţia temporară Catapeteasma din Bohari (la ora 15.00).
Vernisajul este urmat de prezentarea calendarului album  2007 Heruvimi, Serafimi, Arhangheli.
Biserica din Bohari (comuna Mălureni, judeţul Argeş).
1641 - Este construită Biserica sub domnia Voievodului Matei Basarab şi e ctitorita de jupânul Mitrea, Marele Sifar de Târgovişte. Pisania bisericii, scrisă în romaneşte, oferă datele necesare privind anul construcţiei şi numele ctitorilor:
"Cu vrerea Tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Prea svantului Duh Adevarat.
Ridicatu-s-au şi s-au făcut această Sfântă Besearecă pre numele prea
cinstitei şi luminatei născătoare lui Isus Hristos <Uspenie Bogorodita> (Adormirea Precisti), în zilele marelui şi luminatului nostru Io Mathei Basarab voievod I g(o)spojde Elena.
Şi s-au trudit la această Sfântă Beserecă jupan Mitrea Marele Sifar
denpreună cu jupâneasa lui Sora şi cu fiisau Ion spat(arul),
veleat 7150, Meseta Sept, 15 Dni
".

Biserica ridicată de Mitrea Sufariu, probabil opera unor meşteri locali,  este construită în formă de navă, din cărămidă şi var negru, pictată în frescă la interior.
Din punct de vedere arhitectural, se înscrie tipicului arhitectural de secol XVII.

1942 - Biserica este declarată monument istoric. 1995 - Tâmpla este achiziţionată de muzeu, dupa ce fusese descoperită de Horia Bernea, întrucât enoriaşii din Bohari îşi doreau o catapeteasmă nouă. 2006 - Tâmpla este înfaţişată publicului la Muzeul Ţăranului Român.
Proiectul se desfăşoară în două etape:
- prezentarea catapetesmei în contextul sălii Icoane I ca o sinteză
a creaţiei iconarilor ţărani,
- prezentarea operaţiunilor de conservare şi restaurare desfăşurate
de specialiştii muzeului în cadrul expoziţiei Restaurarea bucuriei - Bucuria restaurarii, la începutul anului 2007.

 

Partager cet article
Repost0
16 novembre 2006 4 16 /11 /novembre /2006 10:43

Arhiepiscopul Platon al Kostromei şi Galiciei (1809-1877):

" La vremea prânzului imaginează-ţi că Tatăl ceresc îşi descoperă mâna Sa, spre a te hrăni; nu neglija nicicând rugăciunea dinaintea mesei, împarte din cele ale tale şi săracilor. E folositor să te închipui printre cei cinci mii de bărbaţi hrăniţi în chip minunat de Iisus Hristos, şi mulţumeşte-I din toată inima, cerându-I ca El să nu te lipsească de hrana cerească, de cuvântul Său, precum şi de preacuratul Său trup şi preacuratul Său sânge. Dorindu-ţi o viaţă paşnică, întreaga ta fiinţă Domnului să o dăruieşti. Nu îţi vei găsi pacea sufletească până nu te vei linişti în Domnul, cu dragoste unică pentru El. Mereu şi în toate să pomeneşti numele Domnului Dumnezeu, şi iubirea lui sfântă pentru noi păcătoşii. Voia lui Dumnezeu să o urmezi continuu, şi să fii pe plac doar Lui, orice ai face şi cât ai suferi, pentru El să le faci. Grija ta să nu se îndrepte spre aţi atrage respectul şi iubirea oamenilor veacului acestuia, ci spre a fi bineplăcut lui Domnului Dumnezeu, pentru ca firea cugetului să nu se împovăreze de păcate. Fii cu luare-aminte la gândurile şi trăirile tale, la mişcarea inimii şi a patimilor: nimic nu este minor în ordinea importanţei când voim să îmbrăcăm haina Împărăţiei. Ridicându-ţi mintea la Domnul înmulţeşte rugăciunile tale, ca Domnul să te pomenească, atunci când tu uita-vei de El. Fie Domnul Iisus Hristos învăţătorul tău în toate, la Care ridicându-ţi ochii, să te întrebi adesea: ce-ar fi cugetat şi făcut acum Isus Hristos. Fii sfios, tăcut şi smerit; taci şi suferă după măsura lui Hristos. El nu-ţi va încredinţa crucea pe care nu o vei putea purta; Te va şi ajuta să o duci. Nu gândi să primeşti ceva fără suferinţă şi fără stricăciunea sufletului. Cere de la Domnul Dumnezeu har să poţi împlini pe cât poţi mai bine sfintele porunci ale Lui, chiar dacă ţi s-ar părea truda peste măsură. Când vei izbândi întocmai vreo una din poruncile Domnului, să te aştepţi la ispite, căci iubirea lui Hristos se încearcă prin înfruntarea obstacolelor. Nici pentru scurtă vreme să  nu-ţi îngădui să leneveşti, ci să te afli în ocupaţii şi eforturi în tot ceasul, leneşul nu merită numele de om. Retrage-te din mijlocul oamenilor, după exemplul lui Hristos, pentru a aduce slavă Tatălui ceresc. Când grijile îţi apasă greu pe suflet sau rugăciunea cea cucernică se răceşte, nu renunţa la fapta cea bună, căci şi Domnul Iisus Hristos s-a rugat de trei ori când sufletul ajunsese împovărat de moarte. Să le faci pe toate întru numele Domnului Hristos, şi astfel fapta ta va fi întru cuvioşie. Fugi şi de păcatele cele mai mici, asta te va feri să comiţi unele mai mari şi mai grele. Dorind să nu te chinuie gândurile cele vătămătoare, cu smerenie să primeşti umilirea (уничижение) sufletului, precum şi durerile mădularelor, şi nu doar într-un timp anume, ci mereu şi în tot locul. Orice gânduri care te îndepărtează de la Domnul, cu osebire spurcatele gânduri trupeşti, îndepărtează-le cu grabă, precum imediat înlătur o scânteie care ţi-a nimerit pe veşminte. De cum te încearcă un astfel de gând, roagă-te fierbinte: Doamne, miluieşte-mă, Doamne, ajută-mi, Doamne, nu mă lăsa, fereşte-mă de ispite. Şi să nu te sminteşti la vremea ispitelor. Cel care îţi trimite ocaziaunea înfruntării, Acela îţi va adăoga puteri pentru biruinţă. Să-ţi fie cugetul liniştit, sperând mereu către Domnul: căci dacă Domnul e cu tine, cine îţi va sta împotivă? [...] Să nu te împovărezi cu multe noutăţi, acestea distrag unitatea duhului. Dacă ai adus foloase cuiva prin slovele tale, recunoaşte în asta lucrarea harului dumnezeiesc. Iar când te afli de unul singur, cercetează-te spre a vedea dacă nu ai devenit mai rău decât ai fost altădată, dacă nu te-ai afundat în oarece păcate, nefăcute anterior? Dacă nu vei regreta profund din cauza păcatului săvârşit, din nou cădea-vei repede în aceiaşi cursă. Străduieşte-te să faci binele oricând şi orişicui, de care eşti capabil şi oricare ar fi acesta, fără să te îngrijeşti dacă va fi apreciat sau nu efortul tău, şi nu aştepta nicio răsplata pentru bine. Nu te bucura când săvârşeşti binele, ci bucură-te când fără ţinere-de-minte-a-răului vei suporta înjosirea făcută ţie de altcineva, cu osebire de acela căruia i-ai arătat fapta cea bună. Dacă cineva nu va asculta de cuvânt, nu îi provoca nicidecum înfierbântarea: foloseşte-te de harul pierdut de acela. Căci, nemânierea îţi va aduce foloase nenumărate. Dar când răul unuia se răspândeşte peste cei mai mulţi, nu-l răbda pe acesta, caută la folosul mulţimii. Trebuinţa comună e mai presus decât cea particulară."             

Partager cet article
Repost0
15 novembre 2006 3 15 /11 /novembre /2006 13:28
Partager cet article
Repost0
15 novembre 2006 3 15 /11 /novembre /2006 12:27

foto: Vladimir Bulat, scena din spectacolul MaMaMagritte.

***************************************************************************************************************

                                                  Pe vremuri, Festivalul National de Teatru era pentru mine un adevarat eveniment, mergeam la cam toate reprezentarile din program. De cand insa teatrul alternativ, neconventional si experimental si-a creat propriile canale si spatii de a ajunge la public am abandonat practic vizitele la acest suprem for al teatrului autohton, pentru a-mi orienta atentia spre "prospetimea" ofertei ce venea din "celalalt" teatru...In acest an am primit o invitatie de a merge la o piesa realizata de teatrul Andrei Muresanu din Sfantu Gheorghe, un "eseu vizual-teatral", cum l-a numit insusi regizorul Horatiu Mihaiu. Piesa se intituleaza - MaMaMagritte. Trebuie sa recunosc din capul locului ca piesa a fost excelent realizata si jucata, iar genul acesteia nici n-as putea sa-l definesc prea bine. Poate nici nu e nevoie. De ce, oare, trebuie toate sa le catalogam, sa le fisam, definim, incadram etc.? MaMaMagritte este teatru pur. Cu elemente de pantomima, coregrafie, light design, colaj muzical (bucatile din compozitiile lui Eberhard Weber au fost minunat alese! Chapeau, Virgil Mihaiu!), iar simbioza dintre textul lui Octavian Paler si marturisirile artistului Rene Magritte a fost perfect incadrata intregii "arhitecturi" regizorale, a finului si imaginativului Horatiu Mihaiu. "Inlantuirile" coregrafice, foarte complexe pe alocuri, realizate de 3 perechi de tineri actori, au fost cu brio realizate, si am avut din cind in cind sentimentul ca acestia sunt buni tehnicieni ai dansului contemporan! Magritte, artistul, ce-i drept nu este printre favoritii mei, il gasesc mai mult bun mestesugar si filosof, decat un creator minat de sentimente si empatii, dar felul in care l-a "desenat" (personalitatea, si mai putin opera) trupa dirijata de Horatiu Mihaiu este unul care mi l-a adus cumva mai aproape pe nevroticul si nelinistitul plastician belgian...

Partager cet article
Repost0
10 novembre 2006 5 10 /11 /novembre /2006 13:05

                                                      Acest text se transpune pentru prima oara in limba romana, si apartine Arhiepiscopului Platon al Kostromei şi Galiciei (1809-1877), unul din marii propovadauitori si scriitori crestini ai Rusiei de dinaintea dezastrului comunist. Este un fragment din multele lui scrieri despre cum trebuie sa ne petrecem ziua.

" Îndeamnă-te mereu să te trezeşti mereu devreme şi la o oră anume. Fără motiv să nu-ţi prelungeşti somnul mai mult de şapte ore. Imediat de cum te-ai trezit înalţă-ţi mintea la Dumnezeu, şi cu smerenie să-ţi faci semnul crucii, gândindu-te la Domnul Iisus Hristos, cel răstignit pe cruce pentru mântuirea noastră. Coboară imediat din aşternuturi, îmbracă-te şi nu-ţi îngădui să leneveşti mai mult în pat. Punându-ţi veşmintele, ia seama că eşti în prezenţa lui Dumnezeu şi a Îngerului-Păzitor, şi adu-ţi aminte de căderea lui Adam, care prin păcat s-a lipsit de odăjdiile neprihănirii, şi roagă-L pe Domnul Iisus Hristos să-ţi dea harul de a Te îmbrăca cu El. Imediat după aceea începe rugăciunile de dimineaţă: aplecându-ţi genunchii, roagă-te cu mare luare aminte, atent, şi cu smerenie adâncă, aşa cum se cuvine în faţa Atotputernicului; cere la El credinţă, speranţă şi iubire, binecuvântare pentru ziua ce o ai a petrece, dar şi forţă pentru a întâmpina cele câte îţi vor fi trimise de El pentru această zi, pentru a înfrunta toate greutăţile, năpastele, suferinţele, tristeţile şi bolile trupului şi sufletului, din dragoste pentru Iisus Hristos. Ia hotărârea fermă de a face acestea pentru Domnul Dumnezeu, a primi toate de la Mâna Sa părintească, şi mai ales, decizia de a face un anume bine, şi de a evita un anume rău.  Dedică fiecarei dimineţi, măcar un sfert de oră, cugetării asupra adevărului credinţei, mai ales tainei de nepătruns a întrupării Fiului lui Dumnezeu şi celei de-a doua veniri a Acestuia, gândeşte-te la Iad şi la Rai. Cugetează astfel: se prea poate, ca ziua asta să fie ultima a vieţii mele - şi să faci toate astfel, cum le-ai face pregătindu-te să apari în faţa judecăţii făcute de Domnul. Mulţumeşte Domnului Dumnezeu pentru că te-a păzit în noaptea ce-a trecut, că eşti viu, şi nu te-a lăsat să mori în păcate. Câţi oameni au ajuns în faţa înfricoşătoarei judecăţi a Domnului, în ceasurile nopţii ce s-a scurs! Mulţumeşte aşijderea Domnului că mai ai timp pentru mila şi harul Său, şi mijloace pentru căinţă, pentru a dobândi cerurile. În fiece dimineaţă gândeşte-te la tine, că doar de acum de abia începi şi doreşti să fii creştin; iar timpul ce a trecut, s-a risipit în van. După rugăciuni şi după meditaţii, dacă timpul îţi permite, citeşte dintr-o carte duhovnicească, de pildă, din cea a Sfântului Dimitrie "Alfabetul Duhovnicesc" sau a Ierarhului Tihon din Zadonsk "Comoară duhovnicească de la lume adunată", şi citeşte până ce inima ta se va despietri. Meditează adânc la fiece pasaj, şi apoi mergi mai departe, cu luare aminte fiind la cele câte îţi spune inimii Domnul. După acestea, ocupă-te de treburile tale, şi fie toate întru slava Domnului - ţine minte, că Dumnezeu Te vede în tot locul,  precum şi ocupaţiile, simţămintele, gândurile şi dorinţele tale, şi generos îţi va răsplăti pentru faptele cele bune. Nu începe nici un lucru fără să te rogi Domnului Dumnezeu, căci cele ce le facem şi vorbim fără molitfă, se înfăptuiesc fie întru păcat, fie devin vătămătoare pentru noi, într-un mod necunoscut nouă.   Însuşi Dumnezeu a zis: fără Mine nu puteţi face nimic.  Buna-cuviinţă să fie prezentă printre lucrurile tale, succesul acestora încredinţându-le Domnului. Împlineşte tot ce e dificil pentru tine - ca o epitimie pentru păcatele tale, în duhul ascultării şi smereniei; în timpul ocupaţiilor tale pronunţă scurte rugăciuni, îndeosebi, rugăciunea inimii, şi imaginează-ţi mereu pe Iisus, Care în sudoarea frunţii a muncit pentru pâinea sa, alături de Iosif. Dacă ocupaţiile tale se împlinesc cu bine, după voinţa inimii, mulţumeşte pentru acesta Domnului; dar dacă acestea nu sunt cu bun succes, şi astea sunt cu ştirea lui Dumnezeu, iar El le face pe toate bine "          

Partager cet article
Repost0