Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

9 mars 2015 1 09 /03 /mars /2015 17:43

În sectorul 3, cel mai ”muncitoresc” din capitala României, au apărut noi plăcuțe de stradă. Deocamdată, acestea sunt de de zărit pe Bulevardul Unirii, la intersecțiile acestuia cu cele colaterale.

Personal, le găsesc neinspirate, aproape invizibile, atît prin culoarea fundalului - vișină-putredă -, cît și prin corpurile de literă, destul de greu citibile. Cînd orașul se va înverzi, aceste plăcuțe vor deveni utile și recognoscibile, poate, doar pentru cei care le-au comandat și instalat...

Vouă, cum vi se pare, oameni buni?

foto: © vladimir bulat, martie, 2015.

O nouă signalectică stradală
O nouă signalectică stradală

Partager cet article

Repost0
3 mars 2015 2 03 /03 /mars /2015 09:57
Adevăratele femei ale lui Boris Nemțov

În avalanșa de poluări, presupuneri, teorii și conspirații generate de asasinarea sălbatică a lui Boris Nemțov, îmi este drag foarte să mă uit la chipurile acestor trei femei, din prim-plan.

Cea cu fesul galben pe cap este fiica, Janna Nemțova, cea de alături, este mama ei, Raisa, fosta soție a lui Nemțov, cu care a păstrat cele mai cordiale relații, iar femeia din spatele tinerelor femei - mama celui ucis, Dina Iakovlevna Eidman (născută în 1928), cunoscut medic pediatru. Toate au fost prezente la Marșul funerar din 1 martie, de la Moscova. Acest ”Marș anticriză” fusese planificat să fie cu prezența lui Nemțov, dar a devenit un marș de despărțire de Boris Nemțov, asasinat în noaptea spre 28 februarie, în preajma Bisericii Sfântul Vasile Blajinul, din Piața Roșie din Moscova.

Fotomodelul, Anna Durițkaia, cu care Nemțov era în momentul asasinării, a zburat chiar azi la Kiev, fără a participa la înmormîntarea fostului său iubit.

N.B. fotografia mi-a fost pusă la dispoziție de o prietenă jurnalistă, din Moscova.

Partager cet article

Repost0
27 novembre 2014 4 27 /11 /novembre /2014 08:57

Moara-lui-Assan-4038.JPG

foto: ©vladimir bulat

iulie, 2014, București

Partager cet article

Repost0
20 novembre 2014 4 20 /11 /novembre /2014 13:18

Chiar dacă hrişca (Fagopyrum) a fost prezentă pe mesele românilor în interbelic, această cereală a dispărut din orizontul gastronomic al românilor pentru multe decenii după aceea. Este un produs străvechi şi provine, se spune, de prin Himalaya. Aşa sau altfel, apariţia acestuia se leagă de migraţiile asiaticilor, şi a devenit într-un anume timp, mai ales la slavi, un produs alimentar de bază. Epoca sovietică a consacrat hrişca drept o materie primă de bază pentru orice masă zilnică. Omniprezenţa hrişcăi în imensa Rusie este valabilă şi astăzi. Se cunoaşte la ei de prin secolul al VII, înainte să devină creştini, şi i-au zis aşa, Гречи́ха,  prin asocierea acesteia cu grecii, care au adus-o din Bizanţ.

Cine dintre europeni ar fi remarcat o astfel de informaţie, şi anume că în Rusia s-a scumpit acest produs cu 27, 5 % în primele zile ale lunii noiembrie? Unele hipermarketuri au redus vânzarea la cinci pachete (adică 5 km.) per persoană...pentru a stopa specula.

Ei bine,  asta a creat isterie în mediul cumpărătorilor. Lumea cumpără la greu hrişcă, de parcă inexistanţa acestui produs în casele lor ar putea avea consecinţe majore, dramatice. La noi astfel de pericole nu există, pentru că redescoperirea acestei cereale este recentă, foarte recentă!

Mi-amintesc că la începutul anilor '90 când student fiind, găteam hrişcă la cămin, colegii mei din jur nu înţelegeau de ce fiertura pe care o preparam, deşi arată ca un arpacaş - miroase total diferit. Regatul redescoperea o mâncare demult uitată, un gust inconfundabil. Desigur, medicina şi practicile naturiste, care au luat un avânt nemaiîntâlnit în România acordă hrişcăi un loc aparte. Se vinde cam peste tot, doar că cererea rămâne în continuare scăzută! Poate să începem să exportăm în Rusia hrişcă? Deşi statisticile arată că această ţară produce o cantitate de peste 800.000 de tone de hrişcă, ceva mai mult peste necesarul acestei ţări... 

grecka

Sloganul de pe pachetul de hrişcă glăsuieşte astfel: "Plăteşti mai puţin, trăieşti mai bine". Ce bine-ar ca fi aici încolo, să mâncăm hrişcă, şi viaţa noastră să fie mai bună! 

Partager cet article

Repost0
14 novembre 2014 5 14 /11 /novembre /2014 12:49

LEONID TIŞKOV este un artist vizual, fotograf, scriitor şi creator de fiinţe uneori absurde, alteori - fantasmagorice, suprarealiste etc. Este de pregătire medic, dar practică pe larg medicina imaginaţiei. Terapia prin imaginaţie, fantezie, umor şi iubire neîncrîncenată pentru oameni, fiinţe, natură, animale şi poveşti. 

Povestea lui cu luna este cel mai nou proiect mitologic. A început să expună ca artist din 1989. Probabil, că e vorba de acel an fatidic şi metamorfotic pentru întreaga Europă de est, şi mai ales pentru sistemul sovietic, cînd iluziile s-au spulberat, speranţele au căpătat alte dimensiuni sau s-au anihiliat cu totul, iar anumiţi oameni au evadat într-o lume a poveştilor, a artei, bizareriei şi fanteziei. Tişkov era printre ei. De atunci a editat numeroase cărţi, de unii considerate pentru copii, de alţii - pentru cei maturi. genialiatte-fara-talent.gif Ca urmare a unei serii lungi de expoziţii şi experienţe trăite în călătorii a scris cartea: Cum e să devii un artist genial, fără să ai nicio picătură de talent (2007). Cartea a fost reeditată în 2013, şi se bucură de o popularitate care nu mai ştie de graniţe şi frontiere! Ca dovadă, Tişkov va fi şi la Bucureşti în seara zilei de 19 noiembrie, unde va vorbi despre alchimia creatoare doar de el ştiută, aceea de a inventa personaje, situaţii, atmosfere, lumi suprarealiste...Îl putem întîlni în senecanticafe.

Se ştie, ca o armată să fie puternică e nevoie mereu de cel puţin doi ostaşi pe cîmpul de luptă. De aceea, omul înarmat cu imaginaţie, Tişkov, a avut nevoie de soţia sa, Marina Moskvina, care este scriitor şi scenarist, iar după scrierile ei s-au turnat cîteva zeci de desene animate. Multe dintre cărţile autoarei au fost ilustrate de Tişkov, astfel că avem de-a face cu o familie de creatori, de oameni care fac această lume să fie mai veselă, mai bună, mai creativă, mai puţin crispată, mai zurlie... Dacă e sau nu aşa, ne vom convinge admirînd "Călătoria unei luni private în jurul lumii", expusă la senecanticafe în această lună! Ca o curiozitate, atelierul său din Moscova se află la etajul 24, iar vecina lui a fost artista-primitivistă Elena Volkova (1915-2013), una dintre febleţele lui, şi una din cele mai impresionante artiste de artă naivă a secolului. A nu se rata întîlnirea cu lumea ilustratorului şi a imaginaţiei, întruchipate de acest minunat artist, Leonid Tişkov!

Poate că va veni vremea, şi românii vor avea pe masă şi cartea Cum e să devii un artist genial, fără să ai nicio picătură de talent, tradusă în româneşte. Va fi, neîndoilenic, un bun ghid prin meandrele lumii contemporane, tot mai marcate de uniformizare, platitudine, contrafaceri, substituienţi, înlocuitori, fotoşopuiri, cо́pii, sosii şi lipsă de spirit fabulatoriu.

N.B. Cîteva imagini ale Elenei Volkova se pot vedea aici

   

Partager cet article

Repost0
17 octobre 2014 5 17 /10 /octobre /2014 08:33

Nu este o judecată de valoare, este o constatare doar.

Aduc doar două exemple vizuale în acest sens.

Primo: Sala de așteptare a Gării Auto din Chișinău, cu un mozaic realizat în anii 80, adică acum vreo 40 de ani.

Secundo: O iederă care se unduiește liberă pe suprafața unui calcan, ocolind fanta unei ferestruici, în zona veche a Bucureștiului...

Imagini-2813.JPG

Imagini-6728.JPG

 

foto>  © vladimir bulat, 2014.

Partager cet article

Repost0
26 août 2014 2 26 /08 /août /2014 12:00

În imensa întindere a Rusiei de ieri şi de azi, un oraş ca Pereslavl-Zalesski, este unul oarecare, chiar dacă istoria lui e veche, bogată, dar tot o fundătură a rămas! Dar aici s-au născut doi sfinţi ai Bisericii Ruse: Sfîntul Alexandru Nevski (sec. XIII), şi Sfîntul Dimitrie Priluţki (sec. XIV). 

Astăzi oraşul surprinde prin numărul mare de relicve ale trecutului, dar şi prin muzee, disproporţionat de numeroase pentru cîteva zeci de mii de locuitori, cîţi are urbea. Devine clar că oraşul e orientat spre turiştii şi veneticii care-i calcă străzile, muzeele, mănăstirile, locaşurile de cult...

Reţeaua de muzee cuprinde:  Muzeul fierului de călcat, Muzeul ceainicului, Muzeul istoriei banilor, Muzeul istoriei poveştilor, Muzeul isteţimii şi vicleşugului (Музей Хитростей и Смекалки) etc. Acesta din urmă este, de fapt, un muzeu de etnografie şi vestigii ţărăneşti, care pune accentul pe inteligenţa ţăranului, pe sistemul său de gîndire, de relaţionare cu exteriorul, cu Dumnezeu şi oamenii.  

Partager cet article

Repost0
1 août 2014 5 01 /08 /août /2014 06:23

POTENȚIALUL FORESTIER al Poloniei a fost și rămîne o comoară absolută!

Civilizația lemnului din regiunea subcarpatică și din jurul regiunii Cracovia, e vorba de două voievodate (diviziunea teritorial-administrativă!), de Malopolskie, și Podkarpackie, cel din urmă se mărginește cu Ucraina. 

Am ales special această zonă, pentru că are o impresionantă salbă de biserici din lemn, de muzee în aer liber, de sate conservate în datele lor tradiționale. De-a lungul graniței polono-slovace se află cîteva monumente incluse în lista UNESCO. 

La două monumente dintre acestea, din Slovacia, am ajuns: Ladomirová și Bodružal.

Dar pînă se le vizităm pe acelea, am apucat să vedem cîteva pe teritoriul polonez. Iată-le, le înșirui aici, pentru spectaculozitatea și diversitatea lor arhitecturală, practic inepuzabilă. Ai sentimentul că fiecare sat sau cătun s-a luat la întrecere cu veciniilor lor, pentru a făuri un locaș sfînt cît mai falnic, cît mai zvelt, și cît mai monumental. Te încearcă gîndul, cît de temerară a fost cutezanța acestor țărani, de a constru aceste bijuterii dintr-un material atît de perisabil, de vulnerabil și inflamabil. Dar tocmai acest pariu a fost cîțtigat, căci numeroase biserici au rezistat cîteva secole, cu reparațiile, resturarările și cosmetizările de rigoare! Lemnul e, totuși, un material viu, flexibil, unduios, prietenos, docil... 

Vedere-generala--pridvor-sud.jpg 

Biserica din Haczow.

Straneitati-3586.JPG

Straneitati-3581.JPG

Biserica și un fragment din Judecata de Apoi (pictură interioară) din Bližne.

Straneitati-3759.JPG

Moleniile.jpg

Biserica și un fragment din decorația și pictură interioară din Debno.

DSCN4582.JPG

Biserica din Jasienica Rosielna.

Straneitati-3681.JPG

Biserica din Lubla.

Straneitati-3691.JPG

Biserica din Trzcinica.

DSCN4657.JPG

Biserica din satul Lopuszna.

Straneitati-3698.JPG

Bisericuta romano-catolică din localitatea Szymbark (św. Wojciecha).

Straneitati-3651.JPG

Straneitati-3644.JPG

Biserica și altarul greco-catolic din Bodružal.

Straneitati-3655.JPG

DSCN4603.JPG

Biserica din cătunul Ladomirová.

Se poate, și e mult încă de hoinărit de-a lungul frontierei imaginare dintre Polonia și Slovacia, în căutarea bisericilor de lemn, unele au fost construite de greco-catolici, altele - de romano-catolici. Fiecare dintre acestea este o bijuterie, unicat. Și mai presus de orice constituie o lecție majoră de bun-gust, de pricepere inginerească, inventivitate arhitecturală, de creativitate și soliditate a muncii în echipă, conservate de-a lungul veacurilor, poate chiar a mileniilor...

 

Foto:  © vladimir bulat, iulie, 2014.

Partager cet article

Repost0
28 février 2014 5 28 /02 /février /2014 08:20

NOTA BENE: După 7 ani, de cînd moldovenilor li se barase calea, prin introducerea de vize, iată că de ieri RM a fost trecută de pe ”lista negativă” în cea ”pozitivă”, conform unui Raport remis de Parlamentul European. Moldovenii vor putea călători scutiți de regimul special de vize în spațiul european.

ÎN FOND - asta e lecția cea mai percutantă, pe care a trebuit să o însușească Ukraina! Poate că sunt unii idioți care spun că Moldova nu știe în ce se bagă, dar din moment ce România este deja în UE, ce rost mai are să-și facă prea multe scupule un atavism al acesteia?

Straneitati-8533.jpg

foto: vladimir bulat, 2014.

Partager cet article

Repost0
24 février 2014 1 24 /02 /février /2014 10:03

Această săptămînă, numită la noi Săptămîna brînzeia fost mereu legată de începutul Postului Mare, dar la vecinii noştri şi de o tradiţie ceva mai veche, de dinainte de creştinarea slavilor. Era o sărbătoare de întîmpinare a primăverii, de rămas-bun de iarnă, dar şi de pomenirea morţilor, care se marchează printr-o gamă largă de clătite (блины). Creştinismul rusesc a integrat această suită de ritualuri, jocuri, distracţii, competiţii colective etc, fără însă a se identifica cu acestea.  

În trecăt fie spus, în 3 martie, 2012, cînd Pussy Riot au "actat" în Catedrala Mîntuitorului, din Moscova, era o zi din această săptămînă a brînzei! Acest "amănunt" i-a servit-o la fileu teologului Andrei Kuraev să le găsească fetelor o scuză - pentru acţiunea zgomotoasă din locaşul nr. 1 al Rusiei. În fine, nu PR sunt tema! Ci - legătura strînsă care mai există între această săptămînă şi fanfaronada şi teatrul popular, care culminează cu arderea unei momîi feminine: întruchiparea duhului iernii, care trebuie să plece...

Masljanitza--2013.jpg

Arderea aceasta se face duminica - în ziua iertării - cînd toată asistenţa se adună într-o piaţă, în mijlocul căreia se arde idolul făcut din paie şi materiale textile. Cenuşa astfel obţinută se adună, şi se împrăştie pe cîmpuri, ca o arvună a fertilităţii şi prosperităţii.

Din chiar prima zi de deschid iarmaroacele, se pornesc scrîncioburile, zăbava este multă, veselia e în toi. Se pregătesc munţi de clătite; prima clătită se dă săracilor! Milostenia trebuie să nu lipsească, mai ales cînd toată lumea se distrează, are voie bună, iar fetele nemăritate se pun pe ghicit, cine la va fi ursitul.

Casele rudelor sunt deschise, mesele întinse,  naşii îşi vizitează finii, şi viceversa. Peste tot mîncarea de bază este clătita, cu diverse umpluturi: icre de peşte, peşte roşu, brînză, smîntînă, ouă fierte, unt, dulceţuri... Tinerele neveste fac cadouri socrilor, precum şi apropiaţilor acestora. 

Profesorul sovietic Vladimir  Jakovlevici Propp (1895-1970), în fundamentala sa lucrare Sărbătorile agrare la ruşi (1963), insistă pe larg asupra semnificaţiei funerare a clătitei, dar şi a colivei, ambele făcute din grîu, cereala de bază la popoarele agrare. Propp arată legătura strînsă existentă între tradiţiile legate de ciclurile anului, şi pomenirea strămoşilor, în speţă atrage atenţia asupra sintagmei "a încălzi părinţii", ceea ce însemnează de a le face bine celor adormiţi (inclusiv prin arderea fînului, în credinţa că cei răposaţi ies iarna din morminte, mai ales înainte de Crăciun, pentru a se încălzi de gerul năpraznic...).

Dincolo de toate cele amintite, se mai conservă şi ritualul iertării, cînd mic şi mare îşi cer iertare unii de la alţii, înainte de Postul Mare, pentru toate păcatele, greşelile, scăderile de pănă atunci. În anumite zone se mai conservă, după spusele lui Propp, şi iertarea cu morţii, cînd duminică după-amiază se merge în grupuri la morminte, se îngenunchează şi se spun rugăciuni de iertăciune. Drumul spre cimitir, şi înapoi acasă, se parcurge în tăcere.  

Deci, ruşii în special, dar şi toţi slavii de prin împrejurimi, au în faţă o săptămînă abundent de veselă, zgomotoasă, distractivă, în care au şanse să se descotorosească de pasiuni, manipulare şi minciună - cum vedem din abundenţă în Ukraina vecină de mai bine de 3 luni!

 

foto: aici.

Partager cet article

Repost0