Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

27 novembre 2014 4 27 /11 /novembre /2014 08:57

Moara-lui-Assan-4038.JPG

foto: ©vladimir bulat

iulie, 2014, București

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
20 novembre 2014 4 20 /11 /novembre /2014 13:18

Chiar dacă hrişca (Fagopyrum) a fost prezentă pe mesele românilor în interbelic, această cereală a dispărut din orizontul gastronomic al românilor pentru multe decenii după aceea. Este un produs străvechi şi provine, se spune, de prin Himalaya. Aşa sau altfel, apariţia acestuia se leagă de migraţiile asiaticilor, şi a devenit într-un anume timp, mai ales la slavi, un produs alimentar de bază. Epoca sovietică a consacrat hrişca drept o materie primă de bază pentru orice masă zilnică. Omniprezenţa hrişcăi în imensa Rusie este valabilă şi astăzi. Se cunoaşte la ei de prin secolul al VII, înainte să devină creştini, şi i-au zis aşa, Гречи́ха,  prin asocierea acesteia cu grecii, care au adus-o din Bizanţ.

Cine dintre europeni ar fi remarcat o astfel de informaţie, şi anume că în Rusia s-a scumpit acest produs cu 27, 5 % în primele zile ale lunii noiembrie? Unele hipermarketuri au redus vânzarea la cinci pachete (adică 5 km.) per persoană...pentru a stopa specula.

Ei bine,  asta a creat isterie în mediul cumpărătorilor. Lumea cumpără la greu hrişcă, de parcă inexistanţa acestui produs în casele lor ar putea avea consecinţe majore, dramatice. La noi astfel de pericole nu există, pentru că redescoperirea acestei cereale este recentă, foarte recentă!

Mi-amintesc că la începutul anilor '90 când student fiind, găteam hrişcă la cămin, colegii mei din jur nu înţelegeau de ce fiertura pe care o preparam, deşi arată ca un arpacaş - miroase total diferit. Regatul redescoperea o mâncare demult uitată, un gust inconfundabil. Desigur, medicina şi practicile naturiste, care au luat un avânt nemaiîntâlnit în România acordă hrişcăi un loc aparte. Se vinde cam peste tot, doar că cererea rămâne în continuare scăzută! Poate să începem să exportăm în Rusia hrişcă? Deşi statisticile arată că această ţară produce o cantitate de peste 800.000 de tone de hrişcă, ceva mai mult peste necesarul acestei ţări... 

grecka

Sloganul de pe pachetul de hrişcă glăsuieşte astfel: "Plăteşti mai puţin, trăieşti mai bine". Ce bine-ar ca fi aici încolo, să mâncăm hrişcă, şi viaţa noastră să fie mai bună! 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
14 novembre 2014 5 14 /11 /novembre /2014 12:49

LEONID TIŞKOV este un artist vizual, fotograf, scriitor şi creator de fiinţe uneori absurde, alteori - fantasmagorice, suprarealiste etc. Este de pregătire medic, dar practică pe larg medicina imaginaţiei. Terapia prin imaginaţie, fantezie, umor şi iubire neîncrîncenată pentru oameni, fiinţe, natură, animale şi poveşti. 

Povestea lui cu luna este cel mai nou proiect mitologic. A început să expună ca artist din 1989. Probabil, că e vorba de acel an fatidic şi metamorfotic pentru întreaga Europă de est, şi mai ales pentru sistemul sovietic, cînd iluziile s-au spulberat, speranţele au căpătat alte dimensiuni sau s-au anihiliat cu totul, iar anumiţi oameni au evadat într-o lume a poveştilor, a artei, bizareriei şi fanteziei. Tişkov era printre ei. De atunci a editat numeroase cărţi, de unii considerate pentru copii, de alţii - pentru cei maturi. genialiatte-fara-talent.gif Ca urmare a unei serii lungi de expoziţii şi experienţe trăite în călătorii a scris cartea: Cum e să devii un artist genial, fără să ai nicio picătură de talent (2007). Cartea a fost reeditată în 2013, şi se bucură de o popularitate care nu mai ştie de graniţe şi frontiere! Ca dovadă, Tişkov va fi şi la Bucureşti în seara zilei de 19 noiembrie, unde va vorbi despre alchimia creatoare doar de el ştiută, aceea de a inventa personaje, situaţii, atmosfere, lumi suprarealiste...Îl putem întîlni în senecanticafe.

Se ştie, ca o armată să fie puternică e nevoie mereu de cel puţin doi ostaşi pe cîmpul de luptă. De aceea, omul înarmat cu imaginaţie, Tişkov, a avut nevoie de soţia sa, Marina Moskvina, care este scriitor şi scenarist, iar după scrierile ei s-au turnat cîteva zeci de desene animate. Multe dintre cărţile autoarei au fost ilustrate de Tişkov, astfel că avem de-a face cu o familie de creatori, de oameni care fac această lume să fie mai veselă, mai bună, mai creativă, mai puţin crispată, mai zurlie... Dacă e sau nu aşa, ne vom convinge admirînd "Călătoria unei luni private în jurul lumii", expusă la senecanticafe în această lună! Ca o curiozitate, atelierul său din Moscova se află la etajul 24, iar vecina lui a fost artista-primitivistă Elena Volkova (1915-2013), una dintre febleţele lui, şi una din cele mai impresionante artiste de artă naivă a secolului. A nu se rata întîlnirea cu lumea ilustratorului şi a imaginaţiei, întruchipate de acest minunat artist, Leonid Tişkov!

Poate că va veni vremea, şi românii vor avea pe masă şi cartea Cum e să devii un artist genial, fără să ai nicio picătură de talent, tradusă în româneşte. Va fi, neîndoilenic, un bun ghid prin meandrele lumii contemporane, tot mai marcate de uniformizare, platitudine, contrafaceri, substituienţi, înlocuitori, fotoşopuiri, cо́pii, sosii şi lipsă de spirit fabulatoriu.

N.B. Cîteva imagini ale Elenei Volkova se pot vedea aici

   

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
17 octobre 2014 5 17 /10 /octobre /2014 08:33

Nu este o judecată de valoare, este o constatare doar.

Aduc doar două exemple vizuale în acest sens.

Primo: Sala de așteptare a Gării Auto din Chișinău, cu un mozaic realizat în anii 80, adică acum vreo 40 de ani.

Secundo: O iederă care se unduiește liberă pe suprafața unui calcan, ocolind fanta unei ferestruici, în zona veche a Bucureștiului...

Imagini-2813.JPG

Imagini-6728.JPG

 

foto>  © vladimir bulat, 2014.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
26 août 2014 2 26 /08 /août /2014 12:00

În imensa întindere a Rusiei de ieri şi de azi, un oraş ca Pereslavl-Zalesski, este unul oarecare, chiar dacă istoria lui e veche, bogată, dar tot o fundătură a rămas! Dar aici s-au născut doi sfinţi ai Bisericii Ruse: Sfîntul Alexandru Nevski (sec. XIII), şi Sfîntul Dimitrie Priluţki (sec. XIV). 

Astăzi oraşul surprinde prin numărul mare de relicve ale trecutului, dar şi prin muzee, disproporţionat de numeroase pentru cîteva zeci de mii de locuitori, cîţi are urbea. Devine clar că oraşul e orientat spre turiştii şi veneticii care-i calcă străzile, muzeele, mănăstirile, locaşurile de cult...

Reţeaua de muzee cuprinde:  Muzeul fierului de călcat, Muzeul ceainicului, Muzeul istoriei banilor, Muzeul istoriei poveştilor, Muzeul isteţimii şi vicleşugului (Музей Хитростей и Смекалки) etc. Acesta din urmă este, de fapt, un muzeu de etnografie şi vestigii ţărăneşti, care pune accentul pe inteligenţa ţăranului, pe sistemul său de gîndire, de relaţionare cu exteriorul, cu Dumnezeu şi oamenii.  

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
1 août 2014 5 01 /08 /août /2014 06:23

POTENȚIALUL FORESTIER al Poloniei a fost și rămîne o comoară absolută!

Civilizația lemnului din regiunea subcarpatică și din jurul regiunii Cracovia, e vorba de două voievodate (diviziunea teritorial-administrativă!), de Malopolskie, și Podkarpackie, cel din urmă se mărginește cu Ucraina. 

Am ales special această zonă, pentru că are o impresionantă salbă de biserici din lemn, de muzee în aer liber, de sate conservate în datele lor tradiționale. De-a lungul graniței polono-slovace se află cîteva monumente incluse în lista UNESCO. 

La două monumente dintre acestea, din Slovacia, am ajuns: Ladomirová și Bodružal.

Dar pînă se le vizităm pe acelea, am apucat să vedem cîteva pe teritoriul polonez. Iată-le, le înșirui aici, pentru spectaculozitatea și diversitatea lor arhitecturală, practic inepuzabilă. Ai sentimentul că fiecare sat sau cătun s-a luat la întrecere cu veciniilor lor, pentru a făuri un locaș sfînt cît mai falnic, cît mai zvelt, și cît mai monumental. Te încearcă gîndul, cît de temerară a fost cutezanța acestor țărani, de a constru aceste bijuterii dintr-un material atît de perisabil, de vulnerabil și inflamabil. Dar tocmai acest pariu a fost cîțtigat, căci numeroase biserici au rezistat cîteva secole, cu reparațiile, resturarările și cosmetizările de rigoare! Lemnul e, totuși, un material viu, flexibil, unduios, prietenos, docil... 

Vedere-generala--pridvor-sud.jpg 

Biserica din Haczow.

Straneitati-3586.JPG

Straneitati-3581.JPG

Biserica și un fragment din Judecata de Apoi (pictură interioară) din Bližne.

Straneitati-3759.JPG

Moleniile.jpg

Biserica și un fragment din decorația și pictură interioară din Debno.

DSCN4582.JPG

Biserica din Jasienica Rosielna.

Straneitati-3681.JPG

Biserica din Lubla.

Straneitati-3691.JPG

Biserica din Trzcinica.

DSCN4657.JPG

Biserica din satul Lopuszna.

Straneitati-3698.JPG

Bisericuta romano-catolică din localitatea Szymbark (św. Wojciecha).

Straneitati-3651.JPG

Straneitati-3644.JPG

Biserica și altarul greco-catolic din Bodružal.

Straneitati-3655.JPG

DSCN4603.JPG

Biserica din cătunul Ladomirová.

Se poate, și e mult încă de hoinărit de-a lungul frontierei imaginare dintre Polonia și Slovacia, în căutarea bisericilor de lemn, unele au fost construite de greco-catolici, altele - de romano-catolici. Fiecare dintre acestea este o bijuterie, unicat. Și mai presus de orice constituie o lecție majoră de bun-gust, de pricepere inginerească, inventivitate arhitecturală, de creativitate și soliditate a muncii în echipă, conservate de-a lungul veacurilor, poate chiar a mileniilor...

 

Foto:  © vladimir bulat, iulie, 2014.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
28 février 2014 5 28 /02 /février /2014 08:20

NOTA BENE: După 7 ani, de cînd moldovenilor li se barase calea, prin introducerea de vize, iată că de ieri RM a fost trecută de pe ”lista negativă” în cea ”pozitivă”, conform unui Raport remis de Parlamentul European. Moldovenii vor putea călători scutiți de regimul special de vize în spațiul european.

ÎN FOND - asta e lecția cea mai percutantă, pe care a trebuit să o însușească Ukraina! Poate că sunt unii idioți care spun că Moldova nu știe în ce se bagă, dar din moment ce România este deja în UE, ce rost mai are să-și facă prea multe scupule un atavism al acesteia?

Straneitati-8533.jpg

foto: vladimir bulat, 2014.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
24 février 2014 1 24 /02 /février /2014 10:03

Această săptămînă, numită la noi Săptămîna brînzeia fost mereu legată de începutul Postului Mare, dar la vecinii noştri şi de o tradiţie ceva mai veche, de dinainte de creştinarea slavilor. Era o sărbătoare de întîmpinare a primăverii, de rămas-bun de iarnă, dar şi de pomenirea morţilor, care se marchează printr-o gamă largă de clătite (блины). Creştinismul rusesc a integrat această suită de ritualuri, jocuri, distracţii, competiţii colective etc, fără însă a se identifica cu acestea.  

În trecăt fie spus, în 3 martie, 2012, cînd Pussy Riot au "actat" în Catedrala Mîntuitorului, din Moscova, era o zi din această săptămînă a brînzei! Acest "amănunt" i-a servit-o la fileu teologului Andrei Kuraev să le găsească fetelor o scuză - pentru acţiunea zgomotoasă din locaşul nr. 1 al Rusiei. În fine, nu PR sunt tema! Ci - legătura strînsă care mai există între această săptămînă şi fanfaronada şi teatrul popular, care culminează cu arderea unei momîi feminine: întruchiparea duhului iernii, care trebuie să plece...

Masljanitza--2013.jpg

Arderea aceasta se face duminica - în ziua iertării - cînd toată asistenţa se adună într-o piaţă, în mijlocul căreia se arde idolul făcut din paie şi materiale textile. Cenuşa astfel obţinută se adună, şi se împrăştie pe cîmpuri, ca o arvună a fertilităţii şi prosperităţii.

Din chiar prima zi de deschid iarmaroacele, se pornesc scrîncioburile, zăbava este multă, veselia e în toi. Se pregătesc munţi de clătite; prima clătită se dă săracilor! Milostenia trebuie să nu lipsească, mai ales cînd toată lumea se distrează, are voie bună, iar fetele nemăritate se pun pe ghicit, cine la va fi ursitul.

Casele rudelor sunt deschise, mesele întinse,  naşii îşi vizitează finii, şi viceversa. Peste tot mîncarea de bază este clătita, cu diverse umpluturi: icre de peşte, peşte roşu, brînză, smîntînă, ouă fierte, unt, dulceţuri... Tinerele neveste fac cadouri socrilor, precum şi apropiaţilor acestora. 

Profesorul sovietic Vladimir  Jakovlevici Propp (1895-1970), în fundamentala sa lucrare Sărbătorile agrare la ruşi (1963), insistă pe larg asupra semnificaţiei funerare a clătitei, dar şi a colivei, ambele făcute din grîu, cereala de bază la popoarele agrare. Propp arată legătura strînsă existentă între tradiţiile legate de ciclurile anului, şi pomenirea strămoşilor, în speţă atrage atenţia asupra sintagmei "a încălzi părinţii", ceea ce însemnează de a le face bine celor adormiţi (inclusiv prin arderea fînului, în credinţa că cei răposaţi ies iarna din morminte, mai ales înainte de Crăciun, pentru a se încălzi de gerul năpraznic...).

Dincolo de toate cele amintite, se mai conservă şi ritualul iertării, cînd mic şi mare îşi cer iertare unii de la alţii, înainte de Postul Mare, pentru toate păcatele, greşelile, scăderile de pănă atunci. În anumite zone se mai conservă, după spusele lui Propp, şi iertarea cu morţii, cînd duminică după-amiază se merge în grupuri la morminte, se îngenunchează şi se spun rugăciuni de iertăciune. Drumul spre cimitir, şi înapoi acasă, se parcurge în tăcere.  

Deci, ruşii în special, dar şi toţi slavii de prin împrejurimi, au în faţă o săptămînă abundent de veselă, zgomotoasă, distractivă, în care au şanse să se descotorosească de pasiuni, manipulare şi minciună - cum vedem din abundenţă în Ukraina vecină de mai bine de 3 luni!

 

foto: aici.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
20 février 2014 4 20 /02 /février /2014 10:13

Acum mai bine de două luni scriam despre violenţele împotriva petroliştilor din Kazahstan, care mi-au amintit de un episod din istoria aceluiaşi spaţiu, vechi de 25 de ani. Atunci nu bănuiam că cel mai mare spaţiu din fosta URSS, după Federaţia Rusă desigur, va avea din nou probleme. Financiare, de data asta! În 11 februarie banca naţională a Kazahstanului a anunţat despre devalorizarea monedei naţionale, tenge,  cu 20 %. Desigur, după ce deschiderea Jocurilor Olimpice de la Soci, cu fastul său anacronic şi tocmai de aceea negativ comentat în întreaga lume, şi după escaladarea violenţelor la Kiev, problemele financiare ale îndepăratului stat asiatic, pot lăsa rece pe cei mai mulţi. E şi firesc să fie aşa...

Doar că devalorizarea aceasta vine pe fundalul apogeului de paranoia atins de preşedintele Nursultan Nazarbaev (74 de ani!), care şi-a pus în cap să schimbe pînă şi denumirea statului, din Kazahstan în Kazah Eli, adică să renunţe la terminaţia "stan", pe care o poartă toate statele limitrofe, şi să se numească - chiar Ţara Kazahilor. La Almaty au apărut primii nemulţimiţi de scăderea valorii monedei naţionale, dar reacţia forţelor de ordine a fost promptă: băgarea în dube, anchetări, amendări, ameninţări, trimiterea cu gura închisă, acasă...Asia nu se dezminte. Necogierile şi "contractele sociale" au loc în altă parte,  iar nu în felia răsăriteană a lumii (cu excepţia Japoniei, poate).

Se pare că la tenge, care e strîns legată de rublă - care e în cădere liberă şi faţă de euro, dar mai ales, faţă de dolar -, nu putea să nu se resimtă efectele prăbuşirii monedei mai marilor săi vecini. Se pare că banca naţională a Kazahstanului a luat toate măsurile pentru ţinerea sub control a situaţiei. Nu e aceasta însă fondul problemei! Această imensă ţară ca întindere şi ca resurse naturale -  2, 717,300 km² (locul 9 ca întindere din lume!), este multietnică, în care naţiunea kazahă este alături de ruşi, ukraineni, uzbeci, uiguri, germani, evrei, tătari etc. Populaţia creştină constituie cam un sfert, iar musulmani s-au declarat cam 70 %. E considerată prinre cele mai stabile ţări din întregul spaţiu post-sovietic, dar e şi ultima ţară din fostul URSS care şi-a declarat independenţa, cu puţin timp înaintea risipirii colosului sovietic.  Acelaşi Nazarbaev era printre oponenţii renunţării la proiectul URSS, şi tot el astăzi îşi propune să realizeze marele său vis - Uniunea EuroAsiatică. Pentru asta are nevoie de susţinerea largă a populaţiei din ţara sa. Poate de aceea a lansat acum şi această sintagmă - Kazah Eli? Pentru a avea un lobby şi la Moscova, Nazarbaev a decis să trimită acolo un nou ambasador, pe principalul său ideolog, pe Marat Tajin (Марат Тажин). Acesta a contribuit la scrierea multora dintre cărţile actualului preşedinte, dar şi principalul "vinovat" pentru organizarea, la Astana, a consfătuirii OSCE, în 2010. De atunci, se pare, s-au exprimat ţelurile naţionale majore ale Kazahstanului. 

În scurtă vreme Nazarbaev va sosi la Moscova, unde printre altele va citi, la Universitatea de Stat, un discurs în care trebuie să-şi expună rezultatele actuale ale implementării ideii sale cu privire la Uniunea EuroAsiatice, principiile căreia le-a formulat tot acolo, acum exact două decenii. La vremea aceea aproape nimeni nu auzise de temutul tovarăş Putin de astăzi, care este atît de copios interesat de lumea asiatică!

 

P.S. de un real folos mi-a fost foarte subtila analiză a analistului rus Arcady Dubnov. 

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article
22 janvier 2014 3 22 /01 /janvier /2014 06:07

Articolul publicat acum două săptămîni a suscitat un real și larg interes! M-am decis să continui cu etalarea unor unghiuri de vedere și perspective diferite asupra lucrurilor, care scapă pietonului aflat în goana zilnică prin urbea Bucureștiului. Mi-am ridicat ochii, de data asta, spre fauna fațadelor. Pare un oximoron, căci fațada e prin definiție ceva inert, lipsit de dinamism, departe de agilitatea animalieră, în timp ce lumea acestora din urmă - e opusul a tot ce am afirmat despre cortina edificiilor pe lîngă care trecem, și doar arareori le observăm. Ceea ce vom vedea este o punere împreună, o suprapunere a contrariilor.

antablement Calea Calarasilor, 44

O panoplie complexă, care conține - pe principiul simetriei - personaje alegorice antromorfe, grifoni înaripați, flori și ghirlande floriforme etc. 

DSCN4375.JPG

Acești pelicani străjuiesc de la mare înălțime imobilul aflat pe una din cele mai aglomerate artere din preajma Pieței Unirii. Sunt cîteva perechi care despart șirul de ferestre de la catul superior.

DSCN4549.JPG

Păunii cu pricina înadrează un cartuș peste care este pus un mic vas, din care păsările stau să se adape. Nu insist asupra interpretării acestui motiv, dar înclin să cred că inițialele înscrise în interiorul cartușului: A și T suprapuse - au o legătură semantică cu motivul avimorf.

DSCN4837.JPG

O feronerie care face oficiile protectoare și decorative ale unui balcon e cu atît mai atractivă și mai năstrușnică cu cît înfățișează profilul unui monstru cu limba scoasă de-un cot! Valoarea estetică a acesteia copleșește dimensiunea ei utilitară, devenind poate strict apotropaică.

Berbec_Ivo-Andric.jpg

Pe strada pe care a stat marele scriitor sîrb, Ivo Andrić, cînd a fost ambasador al țării sale la București, am zărit acest cap de berbec mitic, pe care nu-l poți observa decît dacă-ți salți puternic pe spate capul, privind întracolo... 

DSCN4128.JPG

Poate fi vorba despre un blazon de familie?

DSCN4126.JPG

Această mască de leu nu are doar funcție decorativă sau magică, ci prin gura lui deschisă se scurge apa dintr-un balcon. E ca o pîlnie necesară. Orificiul acesta bucal este de fapt o ”poartă” între privat (spațiul terasei/balconului) și public (strada de sub acest balcon). 

Curiozitati-7626.JPG

Poate fi vorba despre Răpirea Europei de către Zeus ? Dar atunci lucrurile devin mai complicate. Prefer să le arăt - spre a fi doar privite, fără a fi prea mult interpretate. Uneori, trebuie să ne propunem o ostilitate față de excesul de hermeneutică, care ne poate împiedica să vedem. 

Curiozitati-7627.JPG

Aphrodita și Eros, sau  Almatheia și Zeus - cu Cornul Abundenței în planul secund? Oricare dintre aceste identificări ar fi adevărată, ea trebuie pusă în relație cu imaginea de mai sus, căci ele sunt imagini-pandant, stau afișate pe același plan al imobilului din Calea Călărașilor nr. 44.  

Pe vremuri lumea trăia cu adevărat frumos! Nouă nu ne rămîne decît să constatăm și să consemnăm asta. Să avem ochii larg deschiși...

Fotografii: ©: vladimir bulat,  2011 - 2014.

 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article