Overblog
Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

7 janvier 2014 2 07 /01 /janvier /2014 12:50

Curiozitati 7084

Troaca aceasta pentru vite sau cai am fotografiat-o la complexul muzeal Goleşti, din coasta Piteştiului. Găsesc că este un exemplu superior de sculptură! Şi mai presus de orice, este (sau bine spus, a fost) un artefact funcţional!. Ţăranii l-au cioplit dintr-un singur bloc de piatră - pentru nevoile animalelor, pe care le înmulţeau, le creşteau, şi aduceau la maturitate pentru hrana de zi de zi, plus de asta animalele îi ajutau la muncile cîmpului, la tracţiune, folosindu-le inclusiv excrementele ca îngrăşămînt de o valoare inegalabilă, iar pielea - pentru nevoile casei şi ca materie primă pentru vestimentaţie, încălţăminte  etc. Mi-am amintit de acest obiect tradiţional în ziua cînd am zărit pe unul din zidule centrale ale Bucureştiului acest stencil...

Curiozitati-7738.jpg

Mi-am zis, uite pînă unde a ajuns, rostogolindu-se, omenirea! Pînă mai ieri, de fapt, odinioară, cu decenii multe în urmă, animalul era salvarea omului, acum este declasat pînă la statutul de "crimă". De fapt, carnea lui. Adică cum? Animalul de casă, care din preistorie, din vremuri mitice era alături de om, la muncă, la cîmp, şi  o sursă esenţială de hrană, în epoca globală şi-a schimbat statutul, şi încă de o manieră radicală; iar oamenii care mănîncă carne sunt consideraţi de pretinşii "eco-logişti", drept ucigaşi, criminali, susţinători ai abatoarelor...O ciocnire iremediabilă de civilizaţii, gusturi, păreri. Cum s-a ajuns aici? Sunt convins că existe în lume mai multe catedre în universităţi şi instituţii care se ocupă meticulos de chestiune. La fel de numeroase sunt şi ONG-urile care profeţesc sfîrşitul lumii doar pentru mîncătorii de carne, şi Raiul - pentru consumatorii de nutreţuri, seminţe goji şi apă pură, distilată. În esenţă, cred, toată problematica se reduce la două imense (şi cu adevărat grave!) probleme, care sunt cît se poate de simple în felul lor de a fi formulate: supraaglomerarea a atras după sine diminuarea catastrofală a resurselor naturale, bazate pe circuitul firesc al cererii şi ofertei. Aşa stînd lucrurile, a intrat triumfal în scenă chimia alimentară, care era cu cîteva decenii în urmă doar în postura de cenuşăreasă, se ocupa preponderent de conservarea materiilor prime oferite de natură, nu era în măsură să decidă să fie mai mult decît atît. Astăzi, anume chimia alimentară devenită adevărată alchimie nutriţionistă hrăneşte planeta noastră intoxicată, poluată, supraaglomerată şi înnebunită de atîta bio-eco-row-naturist-diversitate...Paradoxul este anume acesta, cu cît se vorbeşte pe la toate colţurile de hrană ecologică şi curată biologic, cu atît aceasta este mai rară, mai greu de găsit, şi se procură la preţuri exorbitante. Dar nu peste tot în lume e aceeaşi situaţie. Anume în lumea civilizată, îndestulată, liberală şi libertină aceasta a atins apogeul! Este la pragul de sus al marasmului cotidian în materie de alimentaţie. Axioma este aceasta: cu cît mai multe hipermarketuri, cu atît mai puţină hrană adevărată, aceasta din urmă fiind înlocuită prin polimeri, substituienţi, adjuvanţi, similiarităţi cromatice, morfologice şi de gust.

Curiozitati-6924.jpg

Oricărui market, megamarket, hipermarket şi cash & carry (ce barbarii verbale, imune la orice delicii gastronomice plăcute omului!) oricînd prefer un restaurant care se numeşte astfel: La Porcu' răsfăţat, care porc, desigur, e îngrăşat cu grăunţe, sfeclă, corji de cartofi, şi poate chiar pîine...Dar ce te faci, dacă carnea pentru astfel de localuri, cu nume ispititoare, este achiziţionată tot din halele comerciale numite mai sus? Suntem, oare, deja într-un cerc închis ermetic, din care nu poţi ieşi decît dacă părăseşti această lume a supraabundenţei artificial create? Poate doar se mănîncă prea mult, nepermis de mult? Poate că prin moderaţie şi discernămînt lumea asta mai are şanse de a nu se transforma cu totul într-un uriaş Lego?

 

Nota Bene: cuvîntul "macaronic" din titlu este o antonomază, cu sens de parodie, ceva artificial creat, o struţo-cămilă, precum şi carnea de astăzi este.  

 

Fotografii: ©: vladimir bulat,  2013.

Partager cet article
Repost0
10 décembre 2013 2 10 /12 /décembre /2013 18:58

Probabil, că dacă NU s-ar fi întîmplat în Piața Basarabiei, din Kiev, nici nu aș fi observat știrea!

Duminică seara, în contextul demonstrațiilor de massă din capitala Ukrainei, a picat și monumentul lui V.I.Lenin, care a tronat în acel loc din 1946, și care privea spre Bulevardul Taras Șevcenko. Probabil că toate au un sfîrșit! Chiar și la Kiev au înțeles, că cel mai mare călău al începutului de secol XX, trebuia să cadă, să fie făcut una cu pămîntul...Autorul monumentului a fost Serghei Merkurov; acesta a fost vărul primar al filosofului-mistic Georges Gurdjieff. Istoria acestui monument consemnează faptul că acesta era deja gata în 1939, cînd a fost expus în Pavilionul sovietic, la Expoziția mondială de la New-York.

lenin Kiev

Unii deplîng această faptă de vandalism, dar mie mi se pare că această versiune era aproape identică cu cea care a tronat (și) la Chișinău, pînă acum mai bine de două decenii, căci Merkurov pe cît a fost de cult, educat și erudit, pe atît a fost de oportunist și profitor (deținător a două Premii Stalin, în 1941 și 1951). Devenise practic specialistul nr. 1, în materie de leniniană monumentală. Merkurov este considerat printre cei mai mari specialiști din lume în materie de măști mortuare! A realizat peste o sută...

O spun răspicat: NU încuviinţez, nici nu accept în niciun fel, sub nici formă de manifestare vandalismul, şi protestez în orice chip împotriva unor astfel de acte îndreptate spre neantizarea, schimonosirea şi profanarea operelor de artă. 

Se pare că cel mai afectat de acest act de vandalism a fost nepotul sculptorului, Anton Merkurov, care pe blogul său a scris: ”Sunt împotriva refacerii sau restaurării acestui monument. Prejudiciul comis de vandali este irecuperabil. Așa a decis istoria. Fie ca aceste cioburi să arate generațiilor care vor veni, că strămoșii lor au fost niște maimuțe stupide, analfabete și brutale” (traducerea îmi aparţine).

 

Fotografie: L.B.ua    

Partager cet article
Repost0