Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Recherche

5 juin 2015 5 05 /06 /juin /2015 18:56
foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

Probabil că deja puțină lume își mai amintește de existența acestei bijuterii arhitecturale, în preajma fostei Hale Matache, în Piața Dr. Haralambie Botescu, al cărui bust (dezvelit în 1923) se află și astăzi vis-a-vis de fosta hală. Cei implicați sau mai puțin interesați deplîng dispariția, în 2013, a acestei remarcabile construcții cu carcasă de metal, care a fost Hala Matache. Dar dispariția imobilului cu fațadă neo-gotică, și cu o impresionantă curte interioară - nu o mai regretă nimeni. Și mai puțini, probabil, își dau seama astăzi că aceasta a fost pusă la pămînt cu un singur scop: degajarea terenului, în vederea concesionării ulterioare. Amplasarea lui în ușor unghi față de axul arterei, parte din proiectul Calea Victoriei-Buzești-Uranus, nu deranja în niciun fel evoluția și dezvoltarea acestuia.

Totuși, imobilul a fost demolat cu puțin înainte ca tronsonul Buzești să fie dat în folosință, la începutul anului 2014. O victimă colaterală? Dar de ce atîta crizime, față de un monument care figurează deja pe o carte poștală de la 1900? Era deci mai vechi decît însăși Hala Matache, pe care primarul urbei dorea să o refacă, după vechile planuri, cu structurile metalice demontate. Or mai fi, oare, pe undeva acestea? Mă refer la artefactele originare. Sau e doar un vis frumos, să mai credem că se pot recupera,reinstala, readuce la funcționalitatea pentru care au fost cîndva turnate?

Am avut ocazia și plăcerea să văd și să fotografiez pe îndelete imobilul dispărut, și despre care nici măcar nu se mai vorbește.  

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

Acesta era balconul de de-asupra porții prin care se pătrundea într-o curte interioară, care dacă s-ar fi păstrat, ar fi fost un reper al felului în care se concepea pe vremuri un fel de patio bucureștean. Ei bine, poarta ea însăși era un exemplu de feronerie urbană, și care nu mai e. Asta pentru că în mintea unora e doar „fier vechi”, cantitate de metal, care nu reprezintă nicio altă valoare, decît una strict pecuniară, foarte măruntă...

Îmi povestea un arhitect, recent, că dacă acea casă supraviețuia putea beneficia de o restraurare adecvată, și primea o binemeritată destinație publică - spre folosul comunității, cartierului, cu o pătură socială defavorizată, deloc puțin numeroasă. Mai mult, Bucureștiul conserva un specimen rar de arhitectură neo-gotică, un revival atît de drag perioadei romantice din perioada 1870-1880, și din jurul lui 1900. Ei bine, cineva a decis altfel, dintr-un calcul mult mai meschin, care confirmă că orașele nu produc doar genii, ci și mediocrități mult mai numeroase decît acestea. Bucureștiul a pierdut din prostie omenească o capodoperă arhitecturală. Și cred cu tărie, că specialiștii domeniului îmi vor da dreptate! Fie ca această barbarie (încă una!) să fie pe conștiința celor care, fiind puși la pîrgiile orașului să-l protejeze, să-l facă să fie viu și să înflorească - îl mutilează, îl urîțesc fără milă și din oportunism crează „parcele”, spre a fi scoase ulterior la mezat.      

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

foto: ©vladimir bulat, 25.01.2011.

Repost 0
8 février 2014 6 08 /02 /février /2014 08:44

Scriam la un moment dat despre un nou fenomen la București: ecranarea caselor vechi! Lucrurile stau așa: dacă fațada caselor care au supraviețuit buldozerelor nu este aliniată la stradă, ci este situată mai în adîncul parcelei proprietarului, vine ideea ocupării părții din față a acestei parcele, căci - nu e așa? - de ce atîta risipă pe verdeață, aer, și confort vizual?! Cîndva, coeficientul de ocupare dintre spațiul construit și cel verde se situa între 25 % și 75 % - în favoarea naturii...ACUM, avem de-a face cu un oraș sufocat de construcții, cu tot mai puțină verdeață, cu cantități imense de praf, cu căldură crescîndă vara, cu tot mai puțină umbră, cînd ai nevoie de ea...

Straneitati-1629.JPG1.

Casa din imagine este situată în Piața Pache Protopopescu, în luna mai trecut, a apărut acest gard din PFL, de lemn, în locul feroneriei interbelice, fapt care mi-a atras atenția. Pentru că acolo erau și copaci bătrîni, multă verdeață. Apoi, după ce au fost masacrați pomii, și curtea a devenit loc de construcție, după îndelungate procese. La scurtă vreme a început voinicește construcția, chiar dacă opinia publică a semnalat cazul.

olari_10.png2.

DAR, se pare că atunci cînd autoritățile dau autorizații, și betoanele încep a se turna la fundații, nu mai e nimic de făcut, decît că avem dreptul la o revoltă verbală, sau la o consemnare istorică!  

Straneitati-8486.JPG3.

Iată cum arată acum faimosul imobil, văzut dinspre strada Olari, cu fațada sa cortină, un ecran inutil, o palmă estetică pe obrazul uneia dintre cele mai interesante piețe vechi a capitalei...

La finalul acestor note doresc să adaog că fenomenul ecranării nu este inventat, totuși, de oamenii recenți ai vremurilor actuale. Acesta era pe larg practicat în era comunistă, de pildă. Practic marile bulevarde ale capitalei sunt concepute și modernizate după acest principiu: Calea Moșilor, Șoseaua Ștefan ce Mare, Șoseaua Mihai Bravu, Colentina, unde ”canioanele” de blocuri de blocuri cu 9-12 etaje, obturează imaginea pitorească, organicistă a ceea ce au fost Bucureștii interbelici. Pe multe porțiuni însă s-au operat demolări masive. Intuiesc că fenomenul trebuie pus în legătură cu un altul, cel al parvenitismului expansiv. Necesarul de spații pentru locuit, comerț, divertisment, speculă imobiliară etc., agresează și mutilează tradiția modernă a orașului, cu dimensiunea sa umană, în care omul chiar conta. Acum - contează circulația finanțelor, profitul iute și masiv, viteza deplasării și consumerismul extins pe arii întinse, de-a dreptul molipsitoare.

Straneitati-8487.JPG4.

Orașul de altă dată s-a pomenit tot mai delabrat.

credite foto:

1, 3-4. - vladimir bulat.

2. - aici.  

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Vandalism
commenter cet article
17 janvier 2014 5 17 /01 /janvier /2014 15:32

ACEST vers a lui Omar Khayam s-ar potrivi de minune, cred, pentru a defini gestul de vandalism la care i-a fost supus recent monumentul din Bucureşti (şoseaua Kiseleff, pe locul pe care era cîndva statuia ostaşului sovietic)! Genunea, prăpastia şi golul din sufletele oamenilor se poate manifesta şi aşa, prin pîngăriri, vandalizări, jigniri şi alte inadecvări ale spiritului suburban. O, da, mi se va spune, grafitti este deja o cultură demult fumată, analizată, investigată în fel şi chip! Tocmai de accea, o atitudine din acestea nu-şi prea mai găseşte locul în preajma noastră, îndreptată împotriva unui monument, care cinsteşte memoria unei dintre cele mai luminate minţi pe care le-a dăruit omenirea posterităţii...

Curiozitati-8247.jpg

Am încercat să cetesc ce scrie pe această plăcuţă de marmoră albă. Şi nu a prea fost cu putinţă din prima. Apoi, m-am concentrat, şi am reuşit: "În numele lui Dumnezeu / Hakim Omar Khayyam /1048-1123 Nishabour Iran / Poet, filosof, astronom şi matematician iranian / unul dintre marii înţelepţi care au adus / glorie ştiinţifică Iranului, / a scris opere preţioase în domeniul muzicii,/ algebrei şi matematicii, filosofiei,/ literaturii şi astronomiei / Ambasada R.I.Iran / septembrie 2001". Ei bine, acest text m-a lăsat visător, dincolo de conţinutul bogat de informaţii, care arată universalismul oamenilor medievali. Înaintea renascentiştilor Europei, oamenii Orientului îmbrăţişau vaste cunoştinţe încă din Antichitate, şi le stăpîneau temeinic, într-un chip unic, imposibil astăzi de imaginat, cu atît mai puţin - de egalat! Oamenii de azi nu au timp. Se grăbesc, se cred stresaţi, avînd minţile împrăştiate, inconsistente, tulburate de nevoi şi griji false...M-a lăsat visător, de cum începe acest panegiric informativ: "În numele lui Dumnezeu"! Cine dintre creştinii de azi, dezvelind vreun monument pune acest incipit - absolut necesar şi benefic oricărui început bun? Sau cîţi folosesc această formulă, cînd purced la orice faptă? Căci Dumnezeu e peste toate şi toţi. 

 Curiozitati-8249.jpg

Asta e în contrapondere ce poate aduce în "discuţie" contemporanul nostru, "artistul" ratat, scriindu-şi, poate numele de familie sau un banal prenume? Şi asta e tot!  

"Te-nfiori, când te-apleci genunea lumii s-o măsori!". Nu prea mai e mare lucru de măsurat, ilustre Omar, se vede bine!

 

Fotografii: ©: vladimir bulat,  2014.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Vandalism
commenter cet article
20 décembre 2013 5 20 /12 /décembre /2013 16:19

Titlul acestei postări nu îmi aparţine, este inspirat de acest înduioşător desen de pe un zid vechi, de pe strada Ion Luca Caragiale. Dar de ce trist, m-am întrebat atunci?

Curiozitati-7744-copie-2.jpg

Iar ce am văzut astăzi, chiar m-a întristat profund! Şi am înţeles, ulterior, că aveam de ce să pun întrebarea de mai sus.

Crucea care marca locul pe care s-a aflat una din ultimele victime ale comunismului, demolată în 1986 - biserica Sfînta Vineri Herasca (foto), din proximitatea Pieţii Unirii, a fost făcută ţăndări. Un oraş în care şi memoria se face cioburi, chiar că este trist, mult prea trist, întristător, şi impardonabil! Se numeşte barbarie!

Curiozitati-7756.jpg 

 

fotografii: ©: vladimir bulat, 2013. 

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Vandalism
commenter cet article
17 décembre 2012 1 17 /12 /décembre /2012 10:42

Grădina Publică din Chişinău, care poartă numele lui Ştefan cel Mare şi Sfînt (fost Puşkin!)  - este un loc simbolic în topografia oraşului. Iar acest lucru nu se datorează doar amplasării sale în inima oraşului, ci şi pentru că aici se află Aleea Clasicilor, pentru că este bustul lui Alexandr Sergheevici Puşkin (cel mai vechi monument din oraş, a doua jumătate a secolului al XIX-lea), pentru că aici s-au consumat cele mai importante momente ale renaşterii naţionale a românior basarabeni, şi pentru că aici este amplasată statuia lui Ştefan cel Mare şi Sfînt (1928) - opera cea mai impresionantă şi valoroasă a lui Alexandru Plămădeală. Probabil că se poate deja scrie o carte întreagă despre cîte s-au petrecut şi întîmplat în acest areal, şi bune şi rele...în aproape două veacuri de cînd există acesta.

 

Agresiunea asupra acestui parc, şi sfîşierea integrităţii lui nu este deloc nouă, dar ea s-a intensificat după disiparea URSS, moment în care spaţiul public nu mai era perceput ca fiind întru totul public. Anumite minţi înfiebîntate şi avide de profit doresc o ciopîrţire a acestuia, astfel că prin diverse locuri perimentrale ale Grădinii Publice au apărut diverse iniţitive comerciale. Iar aceste anomalii se consumă, cu certitudine, cu ştirea şi aprobarea vinovată a autorităţilor locale! Cum e posibil? Precedentul este creat deja, de cîţiva ani pe latura dinspre strada Mitropolit Bănulescu-Bodoni funcţionează o cîrciumă şi o terasă, fără ca acest lucru să provoace alergii, proteste sau disconforturi în rîndurile chişinăuienilor...Cum ar reacţiona oare francezii, prin contrast cu această situaţie, dacă în minunata Jardin du Luxembourg, unui parizian iresponsabil i-ar veni ideea să deschidă un "obiectiv de alimentaţie publică"?

 

Iată cum stau lucrurile la Chişinău:

Gradina-Publica_schimonosire1.jpg

 

Pînă să ne revoltăm de apariţia gardului de metal pe artera principală a oraşului, să încercăm să "traducem" denumirea obiectivului care urmează să se construiască la intrarea în Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfînt, chiar pe bulevardul cu acelaşi nume. Deci, avem în discuţie doi termeni-cheie: "reconstruire" şi "amplasare", ambii de referă la acelaşi loc. Cînd avem de-a face cu un "complex comercial", cum de acesta se poate reconstrui în vederea amplasării unui "complex cu staţia (sic, corect: staţie) de aşteptare a transportului public"? Apoi, cum construcţia cu pricina poate deveni un "obiectiv de alimentaţie publică"? Totul este ilogic. Nimic nu se potriveşte cu nimic. Dacă e staţie de transport public, atunci rezolvarea chestiunii asta este de competenţa Primăriei, concret: a intreprinderii de transport public...atunci, logic, nicio intervenţie pe un domeniu public nu se poate face fără autorizarea autorităţilor locale. Din panoul amplasat pe gard nu se vede ce autorizaţie a fost eliberată pentru această lucrare, şi de către cine !?

 

Interesant este de observat că proiectantul lucrării este o firmă care se numeşte "ART-OBIECT"...Poate că va fi vorba de un obiectiv cu veleităţi artistice? E bine că toţi cei implicaţi în afacere, şi beneficiarul şi  executanţii au numere de contact, şi probabil că pot fi întrebaţi asupra intenţiilor şi a existenţei documentelor şi actelor legale. Dar aici este de văzut şi ce spune Legea privind Ocrotirea Monumentelor (Nr. 1530 / 22. 06. 1993), căci întregul areal al parcului este un monument de importanţă naţională, şi figurează în Lista-anexă la această lege!  În ce măsură în interiorul spaţiului de protecţie a unui monument se pot executa lucrări de "reconstruire" şi "amplasare" de orice fel?

 

Probabil că încă nu e totul iremediabil pierdut, în acest caz. Se mai poate salva integritatea parcului, a sitului, a limitelor lui. Problema mare însă rămîne: cum e cu putinţă ca locuri care practic ar trebui să rămînă intangibile, conservate în integralitatea lor, fiind vorba de proprietatea publică a statului, deci a cetăţenilor urbei, ajung să fie parcelate, mutilate, apropriate şi alocate nevoilor unor beneficiari privaţi? Cine poate garanta că cu timpul astfel de iniţiative nefaste nu vor înainta spre interiorul parcului, în defavoarea vegetaţiei, spaţiului vedre, a monumentelor şi a întregului set de bunuri monumentale conservate acolo de-a lungul timpului?

 

Sursa problemei şi a imaginii: aici şi aici.

***

 

Update: 26.12.12

Sistarea lucrărilor de construcţie a obiectivului din Grădina Publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”.

 

Acesta este blogul tematic, dedicat problemei.

 

Mă bucur extraordinar de mult că atitudinea civică, abordările inteligente, formulările și revendicările legale au dus la înlăturarea unui pericol real: cel al mutilării Grădinii Publice. Deocamdată s-a obținut o victorie, dar e devreme încă să o considerăm definitivă. Pentru că hotărîrea Primăriei poate fi atacată în contencios, și se poate derapa printre niște chichițe avocățești, care pot duce la niște conflicte serioase dintre Primărie și beneficiarul autorizației, acum anulate. Din actele afișate în blog reiese că între primăria municipiului Chișinău și s.r.l ”Ș.O.M. TREISI” funcționează un contract de arendă funciară pentru cei 135 metri pătrați încă din 12.12.2000 (sic!). Cu alte cuvinte, această societate a plătit o chirie municipalității exact 12 ani, iar valoarea acestei chirii era, cel puțin în primul an, de 1802 lei; iar din 2006 quantumul acesteia fusese stabilit la valoarea de 5825 de lei; și e greu de crezut că acum va renunța atît de lesne la ideea de a construi...

 

Vom urmări îndeaproape mersul lucrurilor!

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Vandalism
commenter cet article
15 avril 2011 5 15 /04 /avril /2011 08:47

img_5543_vlad-us.jpg

Unul din proiectele artistice emblematice pentru cultura neoficială a Chişinăului de la finalul anilor'80 - este acum în pericol să dispară.

 

În perspectiva privatizării terenului, pe care se află atelierele de sculptură ale artiştilor locali, precum şi întregul ansamblu de sculpturi realizat de sculptorul Valeriu Moşcov şi arhitectul Nicolae Ischimji -- s-a pus problema eliberării lui.  Am avut ocazia să mă propunţ despre importanţa acestui proiect, de aceea nu mă voi repeta.

În 2001, împreună cu designerul Corina Cotorobai, susţinuţi de centrul pentru arta contemporană din Chişinău, am editat cartea-obiect Rugina & Co.

 

Pentru ca acest monument de artă modernă să rămînă la locul lui, şi să devină o mărturie a existenţei unei idei măreţe, încă de pe vremea totalitarismului - anume aceea a disoluţiei inevitabile a oricărui sistem totalitar, susţineţi petiţia: http://rugina.org/ro/petition!

 

Campania este susţinută şi de CriticATAC.

 

fotografie: @Vladimir Us.

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Vandalism
commenter cet article