„...ca Lamech mărturisesc...”

În rugăciunea de vineri, de după Utrenie, a Sfîntului Chiril al Turovului, găsesc aceste invocări: „...nu aștept să fiu pîrît, ci ca lamech mărturisesc asupra mea răutățile mele, că iată, vremea vieții mele se scurtează, iar întinăciunile sufletului meu s-au înmulțit... ”

În Septuaginta ni se relatează fapta homicidă a lui lamech: „Lamech a zis femeilor sale:

Ada și Sella, ascultați glasul meu,
femei a lui Lamech, luați aminte la cuvintele mele,
că am ucis un om, pentru o rană,
un băiețandru, pentru o vînătaie;
Cain a fost pedepsit de șapte ori,
Lamech va fi pedepsit de șaptezeci de ori cîte șapte”. -- Geneza, 4, 23-24.

La acest nivel al pocăinței ne cheamă și ne îndeamnă Sfîntul Chiril al Turovului!

Așijderea, Canonul cel Mare al Sfîntului Andrei Criteanul, în „cîntarea a doua”, îl invocă iarăși pe Lamech:

„O, cum am rîvnit eu să-i seamăn lui Lamech, ucigașul cel de demult, ca pe un bărbat ucigîndu-mi sufletul, ca pe un tînăr mintea și ca pe un frate trupul, așa cum fusese și ucigașui Cain, cu pornirile cele poftitoare de plăceri” (diortosire de +Bartolomeu al Clujului, 2004).

Vine vremea postului, vremea pocăinței, a tăcerii și înfrînării, iar cel care a fost Lamech să ne trezească pofta de a fugi plîngînd de răutăți, răzbunări, violență și exagerări lacome de tot felul...un exemplu străvechi, dar atît de viu și de actual printre oamenii actuali!