Înfruntînd platanul vieții

@http://time.com

Indiferent pe ce partre a baricadei te situiezi (iată, deja mintea mea gîndește în termeni militari!), dar un film ca cel care tocmai a cîștigat Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină, presupune o discuție despre cum se poziționează față de transgender. Vorbim despre Una mujer fantástica (A fantastic Woman) a chilianului Sebastián Lelio.

Fabula e simplă: Marina este o tînără femeie transgender, cu o voce lirică extraordinară, și care lucrează ca să-și cîștige existența într-un club de noapte, și chelneriță într-un bar. Este iubita unui bărbat mai în vîrstă decît ea cu peste 20 de ani, care moare subit, iar ea se pomenește în mijlocul unui tracasant păienjiniș de circumstanțe, care se accentuiează tocmai datorită situației sale de om care-a optat pentru schimbarea de sex, comportîndu-se cu demnitate în noua sa postură existențială și socială. Devine un obiect al abuzurilor, deriziunii și amenințărilor din partea celor care o înconjoară!

Într-o discuție cu fosta soție a lui Orlando, Sonia, constată că aceasta din urmă vede în fața ochilor o stafie, și asta după ce din primul moment i s-a spus că de-un an de zile Sonia încearcă să-și imagineze cum arată...Tot Sonia o previne să nu se prezinte nici la priveghi, nici la înmormîntare. Familia nu trebuie să se întîlnească cu himera.

Pentru că înainte de moarte Orlando o găzduiese pe Marina în apartamentul său, familia îi se dă de înțeles să-l părăsească cît mai repede cu putință, iar la scurtă vreme -- se pomenește cu bagajele în afara ușii. Narațiunea filmică acoperă zilele de pînă la momentul incinerării defunctului -- decizie lăsată prin voința lui. Sora Marinei cetește în ziar ferparul, și află astfel unde va avea loc ceremonia ultimei despărțiri. Față de sora ei recunoaște că nu va merge. Dar o putea lăsa inima să nu-și ia rămas bun de la ființa iubită, și care a iubit-o?

Autoritățile vor să afle ce s-a întîmplat în seara decesului...deși lucrurile erau clare: de ziua Marinei, cei doi au petrecut în restaurantul Palacio Imperial de Stgo, iar după asta au urcat într-o cameră de hotel, în toiul nopții lui Orlando i s-a făcut rău, iar Marina s-a grăbit să-l ducă la spital, bărbatul s-a prăbușit de pe scări, și a încasat numeroase traume la cap și corp...în aceeași noapte Orlando moare de anevrism. Înainte de asta apucase să-i spună că vor pleca 10 zile să vadă o cascadă unică -- ale cărei imagini curg din chiar primele secvențe ale filmului. Doar că plicul cu biletele de avion le rătăcise după ce fusese la saună...

A doua zi se pomenește cu o agentă, care vrea să afle dacă ea însăși a fost abuzată de Orlando, în noaptea morții sale. Este supusă unui jenant examen corporal -- este scena poate cea mai mutilantă psihic pentru Marina, care s-a opus cît a putut acestei umilințe, dar a fost amenințată că dacă refuză acest control, vor deschide un dosar penal, și atunci chiar va fi obligată să suporte consecințe nebănuite. Se dezbracă, și este fotografiată.

În ultimul moment ajunge la crematoriu, și îi este îngăduit de către muncitorii de acolo să-și ia rămas bun de la Orlando, înainte ca focul să-l înghită pentru totdeauna. O buclă a vieții ei se închide, iar omul care a iubit-o cu adevărat, nu mai era.

În scena finală a filmului o vedem cîntînd o arie pe scenă, iar tonul acesteia este hendeliană prin excelență, pentru că asta este: Opera Serse /Xerxes (prima interpretare: 15 aprilie 1738), din  care Marina Vidal interpretează Ombra Mai Fu, cunoscută ca Largo. O minunată prestație vocală, pentru că rolul Marinei este jucat de Daniela Vega, care este și o cîntăreață de mare sensibilitate, iar aici a făcut un rol foarte apăsător, delicat, uman totdată, în care fragilitatea, intoleranța, formalismul și obtuzitatea celor cu care a interacționat, precum și violența acestora, au fost cu răbdare, tact și fantastic surmontate, depășite, biruite...

Ombra Mai Fu

Frondi tenere e belle
del mio platano amato
per voi risplenda il fato.
Tuoni, lampi, e procelle
non v'oltraggino mai la cara pace,
né giunga a profanarvi austro rapace.

Ombra mai fu
di vegetabile,
cara ed amabile,
soave più.