poezia necondiționată a existenței

Disidentul Andrei Sinyavsky susținea: „În pofida a toate, penitenciarul îți oferă sentimentul unei libertăți maxime"...ajuns la Paris, după eliberarea sa, scria tot pe genunchi, aşezat pe marginea patului: era o obişnuință râmasă din acele vremuri grele.
 

Mi`am amintit de acel scriitor privind uimit la această pictură a vremurilor noastre, semnată de Mihail Anisimov (cu pseudonimul: Miani), şi înțeleg poate mai bine diferența abrazivă dintre pictura "apretată", de atelier, în care mergi ca la serviciu, şi pictura "brută", ieşită oriunde, precum un mugure primăvara, din acel impuls umectant al sufletului, care nu ține de vechilul cu cnut, de afară: obligații, program, sistem, stat, bani, magazine, şosele, vacanțe, galerii, bienale, ştrampi şi telefoane portabile...este însăşi poezia necondiționată a existenței, în orice condiții prezentă, şi vie.

Despre taman asta vorbea, cred, şi Sinyavsky, despre asta cetesc eu şi în pictura de față, care e pur şi simplu frumoasă.

Și nu vreau să am explicații pentru asta.

Bucurați`vă!

Mihail Miani, 2019

Comments

[Clipping Path]

Lovely blog. Thanks for sharing with us.This is so useful.