apropos de infecții/epidemii/pandemii

Undeva pe la începutul minutului al 18-lea, în filmul „Contagion” (2011), personajul jucat de Kate Winslet (dr. Erin Mears📍), vorbește de „fomites”, adică se referă la niște vectori care transmit virusul, iar acesta se transmite prin varii suprafețe, adăugând că virusul poate fi chiar peste tot prezent: clanțe, wc-uri, chiuvete, butoane în lifturi, atingerile dintre noi, fără a mai adăoga: tastele, telefoanele mobile, bancomatele, barele din transportul public, produsele pe care le procurăm în supermarket etc.

În latină „fomes”-itis, înseamnă un lemn uscat, surcele, iască, materie arzătoare, dar și foc. De unde un italian renascentist,  Girolamo Fracastoro (Hieronymus Fracastorius; Verona circa 1476 – Affi 1553), a dezvoltat ideea, într-un tratat („De contagione et contagiosis morbis”) publicat la 1546, că orice, chiar și hainele de pe noi, pot deveni o sursă, sau mai bine spus, un focar de molipsire...Ehei, deci, povestea este veche de când lumea, și noi azi dezvoltăm panici, care chiar nu-și au temeiul. altele sunt interesele reale ale acestor poluări informaționale, decât grija pentru om, pentru noi.

Să avem credință că „niciun fir de păr din capul nostru nu se va clinti”, fără știrea și voia lui Dumnezeu!

Să ne temem de viermii patimilor noastre, care ne mânâncă pe dinăuntru, zi de zi, în chip hidos, precum se arată în secvența cu iuda cel nemântuit, în iconografia creștină, devorat de viermi și germeni infectuoși, nesățioși...

Iuda Iscarioteanul în groapă, devorat de viermi (Biserica Doamnei, București); foto: vladimir bulat