„prin Duhul Sfânt tot sufletul viază”

Unul dintre părinții duhovnicești pe care-l prețuia enorm Vlădica Antonie de Suroj era blajinul și discretul arhimandrit Tavrion Batozski (1898-1978), în ultimul deceniu al vieții sale a fost duhovnicul mănăstirii de maici cu hramul Sfintei Treimi, într-o pădure de lângă Riga. A făcut la viața sa mulți ani de pușcării comuniste, dar a supraviețuit pentru că peste tot a slujit ca și în biserica lui Hristos. 

După moartea sa doar cei care l-au cunoscut își mai aminteau de minunatele sal predici, de cuvântul dens și cu căldură pronunțat, iar de curând s-au descoperit câteva profeții cutremurătoare ale sale, și numele acestui părinte a revenit pe buzele multora.

O carte cu toate predicile sale a fost editată în 2019: „Bine este a fugi după Hristos cel prigonit” (500 de pag.). Din cuprinsul acesteia am ales o scurtă predică, dar lămuritoare, adresată mai ales părinților, în care starețul se referă la responsabilitatea pe care o au aceștia față de copiii lor, în educarea adevărului,a  singurului adevăr, al lui Dumnezeu.    

starețul Tavrion Batozski (1898-1978)

De ce să nu-i spunem copilului adevărul,

de care el niciodată nu se va îndoi?

Înainteprăznuirea Nașterii Domnului

3 ianuarie 1972

Mame, frați, surori și creștini!

În ajunul sărbătorii Nașterii Domnului „prin Duhul Sfânt tot sufletul viază” („Din tinerețile mele”, Antifonul 1 glas 4).

Apostolul Iacob ne-a vestit: „Dumnezeu le stă-mpotrivă celor mândri, dar celor smeriți le dă har” (Iacob 4, 6). Știți prea bine în ce situație este acum clerul. El nu are posibilitatea de a preda în mod firesc legea lui Dumnezeu. Dacă va încerca asta, va fi întemnițat. Prin urmare, aveți această datorie. Acasă trebuie să îndepliniți o datorie sacerdotală. De a preda anume acasă Cuvântul lui Dumnezeu. Cum? Prin exemplul propriei vieți. Dacă cu adevărat vă pasă de propriii copii, împreună cu laptele matern le veți altoi și temerea de Dumnezeu, pentru Cuvântul Lui.

Și cum aveți nevoi la tot pasul, tot astfel încercați prin iubirea aceasta să întăriți grija de viitorul copilului. Copilul va crește, iar voi trebuie să fiți capabili să înțelegeți și să faceți deosebirea. Trebuie să vă cunoașteți bine copilul, și să-l ajutați în toate. Încă din scutece. Ce înclinații are, ce-i place, și trebuie înțeles fiecare pas al său. Apostolul Pavel zice: „Părinților, nu-i întărâtați pe copii voștri, ca să nu se deznădăjduiască” (Coloseni 3, 21). Evident, a iubi copiii este firesc, iar a-i întărâta – de neconceput. Încercați ca darurile, primite de la Dumnezeu, pe acelea să le iubiți și să le creșteți. Pentru ca odraslele voastre să fie smerite, blânde, grijulii. Atunci vă veți bucura.

Înțelegeți, mame, frați, surori și creștini, ce datorie a slujirii aveți pe umeri?! Dacă un preot nu are această posibilitate, dumneavoastră o aveți, să predați sistematic Cuvântul lui Dumnezeu, este  o posibilitate și o responsabilitate în educația copilului. Iubiți copilul, și străduiți-vă ca datoria, grijile și dragostea voastră, să devină și muguri ai credinței pentru ei.

Să ne reamintim ce-i spunea Apostolul Pavel ucenicului său, Timotei: „Fiindcă din pruncie cunoști Sfintele Scripturi, cele ce pot să te înțelepțească spre mântuire prin credința cea întru Hristos Iisus” (2 Timotei 3, 15). Copiii anume din fragedă copilărie ascultă cu interes orice povestire interesantă. De ce să nu-i spunem copilului adevărul, de care el niciodată nu va îndoi? Și de câte exemple de neuitat avem parte! Cum a suferit Iov, cum a fost vândut ca rob Iosif, chiar de frații săi, și apoi, cum acesta i-a întâlnit din nou pe ei. Dumnezeu i-a dat înțelepciune nu doar să scape de temniță, dar să și salveze de robie toată familia tatălui său, și întregul popor al vremii aceleia. Pentru sfințenia sa, pentru dreapta sa socotință, Dumnezeu i-a dat foarte multe daruri și milostenii. Oare aceste lucruri nu l-ar pasiona pe copil? Foarte. Căci eu cresc fără a ști despre aceste lucruri, și cine este de vină de acest fapt, dacă nu părinții? Dar exemplul lui Dostoievski, care a scris Frații Karamazov!  Luați Biblia, și le citiți copiilor, aceștia sunt setoși să afle Cuvântul Domnului, iar voi nu semănați nimic. Iar Lev Tolstoi spunea, că nu există un cadou mai potrivit pentru copii decât Biblia.

Biblia este cea mai dintâi, cea mai necesară și mai sfântă carte pentru copii. Din ea copiii află cum s-a creat lumea, cum au trăi primii oameni, cunosc cum au încălcat poruncile dumnezeiști, cum Cain l-a omorât pe fratele său, Abel. Acesta este adevărul pe care trebuie să-l știe. Astfel, dintr-un copil poate crește un mare poet, un pictor faimos, iar cel mai important lucru este că el să vadă viața cu ochi curați, iar mintea sa inocentă să înțeleagă mai bine întregul univers, fără a avea parte de hopuri, nelămuriri și nebuloase. Totul devine clar: prin poruncile Domnului aflăm cum au trăit acei oameni, pentru că Dumnezeu i-a creat, și le-a dat o simplă poruncă, să nu mânânce fructul oprit, căci de moarte vor muri. Ce fel de alte mari învățături mai sunt necesare? Sau de cărți distractive credeți că e trebuință? Oamenii citesc cărți despre nimic, iar despre adevăr nu citesc. De ce se întâmplă asta? Cine este de vină? Nu copiii, ci părinții lor poartă vina. Iată de ce privindu-i, trebuie să plîngeți. Pentru că tot ce este frumos, bun și folositor ați ținut ascuns de ei. Să vă ajute Dumnezeu să renașteți, în orice stare v-ați afla!

Bucuria noastră este că nici în tinerețe, nici la bătrânețe nu există pierzanie, ci, cu încredere să nădăjduim la ajutorul Duhului Sfânt, ca prin Har, Dumnezeu să ne renască.

Amin!