Boris Jitkov (1882-1938), recuperat pentru posteritate

Boris Jitkov

Boris Jitkov (1882-1938) a fost un scriitor sovietic cu o imensă popularitate în primii ani ai puterii sovietice, născut la Novgorod, în ziua de 30 august (stil vechi). Notorietatea lui i-a fost dată de scrierile pe care le publica, în special cele dedicate copiilor și adolescenților, în care temele centrale erau:  a explorărilor, călătoriilor, descoperirilor de tot felul, a progresului științific etc.

La începutul anilor 1940 (finalizat, prin 1932-1933) Boris Jitkov a scris un roman despre evenimentele revoluționare din Rusia anului 1905, intitulat Viktor Vavici. Prima parte a acestuia a apărut în 1929. Acest roman, format din trei părți, Jitkov l-a considerat ca fiind cea mai importantă scriere a vieții sale literare. Dar nu l-a văzut publicat integral. S-a editat însă postum, în 1941, s-a dat repede la topit, căci scriitorul Alexandr Fadeev, după ce a avut răbdarea să cetească acest voluminos roman, l-a considerat „o ratare”, scriind o cronică distrugătoare. Romanului i s-a pierdut urma pentru multe decenii...Nu că a ajuns la index, ci pur și simplu s-a pierdut! Tirajul s-a topit, iar cele rămase prin case și câteva biblioteci, nu au produs acel eveniment editorial major, care ar fi trebuit să devină.  

Redescoperirea acestei capodopere - considerat „ultimul mare roman rusesc clasic”, pus de unii comentatori între canonicele: Doctor Jivago și Donul liniștit (Andrei Bitov, Valeri Șubinski*) - s-a produs de-abia prin republicarea lui în anul 1999, la Moscova. Boris Pasternak a scris despre acest roman următoarele: „Este cea mai bună scriere despre evenimentele din 1905. Și ce rușine că nimeni nu știe de această carte. Am căutat-o pe văduva scriitorului, ca să-i sărut mâna!”. 

Boris Jitkov, se spune, a lucrat cinci ani la această scriere de mare întindere (în format word, cu corp de literă 16, sunt 761 de pagini), și s-a dorit un soi de polemică intelectuală cu lumea aceea din vremea țarismului, care nu a formulat o poziție foarte limpede nici față de problema exploatării, nici față de xenofobia care se manifesta tot mai pronunțat, să nu uităm că în 1903 s-a produs primul pogrom antievreiesc, la Chișinău. Este un roman-frescă, pe mai multe „voci”, cu o puzderie de personaje, care vorbesc, gândesc, interacționează, într-un bricolaj textual amplu, articulat din fragmente, fiecare dintre acestea este intitulat cu un cuvânt-cheie, sau un gând scurt. Sunt cupluri de îndrăgostiți, de tineri revoluționari, de personaje care teatrag prin firescul lor, prin zbuciumul și zbaterile lor interioare. Autorul vorbește prin gândurile lor. Stilul și stilistica formală sunt remarcabile, pe alocuri amintește de Andrei Platonov, alteori, de Maxim Gorki. Dar în ansamblul său este  nimeni altul decât Boris Jitkov - scriitorul care a primit educația elementară în casă, apoi - la liceul nr. 5 din Odessa, unde familia sa s-a stabilit. La liceu l-a cunoscut pe viitorul scriitor Kornei Ciukovsky (pseudonimul literar al lui Nikolai Korneiciukov), unul dintre cei mai cunoscuți și el în vremea sovietică, mai ales pentru scrierile sale pentru adolescenți și pentru tineret, dar și pentru traducerile din marii scriitori americani: Walt Whitman, Oscar Wilde, O. Henry, Mark Twain, Rudyard Kipling.

Boris Jitkov n-a beneficiat nici pe departe de faima postumă a colegului său, Kornei Ciukovsky, despre care se spune că numai cărțile pentru copii au însumat, în 2017, un tiraj total de peste două milioane de exemplare! 

Complexitatea romanului, care arată ascensiunea pas cu pas, dintr-un modest supraveghetor stradal (Околóточный надзирáтель) spre a deveni un participant al pogromului, care se produce în orașul în care acesta slujea...este una care depășește orice altă scriere din literatura rusă a secolului XX. Păcat că alte literaturi ale lumii încă nu au descoperit această scriere!

Deocamdată, a apărut doar o versiune a romanului în limba franceză, la editura Calmann Levy, în 2008.

* https://magazines.gorky.media/october/2001/2/o-kn-borisa-zhitkova-viktor-vavich.html