Pavel Kușnir, un veritabil muzician,

Pavel Kușnir a fost un pianist, poet, scriitor și activist politic, mort (în 27 iulie a.c.) la 39 de ani într-un penitenciar din Birobijan (ביראָבידזשאַן, regiunea Autonomă Evreiască, subiect al Federației Ruse), unde a fost închis în arest preventiv, sub acuzația de „instigare la acte teroriste”. Tot astfel mor mulți, anonimi, cazul lui Pavel Kușnir devine „fericit”, pentru că s-a aflat despre el, pentru că era un imens talent, nerecunoscut, ținut sub obroc, departe...

Kușnir scria poezie și proză, iar cartea „Harmonices Mundi” (1619), a lui Ioannis Kepler (1571-1630), un tratat despre musica universalis, a stat la baza unei întinse și meticuloase scrieri [„Naël” sau „Nail”] la care autorul a trudit 8 ani, din 2014 pînă în 2022, alcătuită din 117 fragmente, împărțită în 5 capitole, dedicată „Fracției Armatei Roșii” (RAF), în centrul căreia se afla Ulrike Marie Meinhof (1934-1976), o jurnalistă germană, devenită teroristă. La alcătuirea narațiuni sale, Kușnir a folosit un lexic provenit din 67 de limbi, și este scrisă utilizînd 117 citate din diverși autori, iar toată această scriere s-a făcut cu pixul pe coli de hîrtie, și probabil nu va fi niciodată publicată. În vara lui 2022 a pus ultimul punct, și nu a mai revenit de atunci. Spune aceste lucruri într-un interviu acordat televiziunii din Birobijan.

Din 2022 se afla angajat la Filarmonica din Birobijan, unde pregătea patru programe, două victorine (despre Skreabin și Rahmaninov), în care pianistul nu doar vine și interpretează un program fix în fața publicului, ci între piese face pauze pentru a explica geneza, istoria și semnificațiile compozițiilor interpretate. Celelalte două, recitaluri solo. Astfel el consideră că un interpret trebuie să manifeste dimensiunea etică a activității sale, devenind cît mai responsabil pentru relația cu publicul, în fața căruia prestează și se produce. Muzica pentru Kușnir era suprapunerea celor două puncte, suprimînd distanța dintre punctul A și B. Nu există o cale, și nu trebuie să ne concentrăm pe contrastul dintre meșteșug și creație. Acestea două pot fi conlucrătoare, anume împreună.

Ascultă cu mare plăcere Kurt Cobain, pe care-l consideră un ideal al artistului, dar apreciază din plin pe: Janis Joplin, Ian Kevin Curtis și pe alții, scurt-viețuitori.

Din interviurile pe care le-am ascultat, mi-am dat seama că Pavel Kușnir era un om de mare curaj, un Don Quichotte (așa l-a numit pianista Olga Shkrygunova), care nu s-a putut împăca deloc cu mizerabila sufocare în care au fost aruncați toți cei care erau și se considerau ființe vii, oameni cu responsabilități morale, cu aspirații superioare; în luna mai a fost arestat, pe motiv că activitatea lui purta un caracter de subminare a politicii statului, și pus sub urmărire penală, în stare de încarcerare. Se știe că a declarat greva foamei, iar peste 5 zile corpul său slăbit a cedat...adăogînd încă o victimă plină de curaj, care nu a dorit să tacă, să se împace cu vinovata acceptare a unui regim inuman, războinic și alergic la orice forme de protest împotriva practicilor sale, cum este cel din Rusia actuală. Tăcerea pentru el însemna acceptare, complicitate, îngăduință. Pavel Kușnir a fost o conștiință de care nu-i păsa nimănui, și ar fi murit anonim, dacă cei care l-au știut ca artist nu ar fi vorbit acum, apreciindu-l mai presus de orice ca pe un subtil și „înțelept trăitor prin muzică” (Anton Batagov).

De asemenea, dispariția lui a fost deplînsă în diverse medii și de alți colegi de breaslă: Olga Shkrygunova, Polina Osetinskaya, Анна Арзаманова...

Dumnezeu să-i ocrotească și să-i primească sufletul!

Pavel Kușnir @domeniu public