Parcurgerea mai de curînd a unui text care relata despre restaurarea unui portret al celei care a fost inventatoarea, în 1914, a corsetului femeiesc, devenit ulterior ceea ce numim azi, sutien, Caresse Crosby (născută: Mary Phelps Jacob), mi-a amintit de faptul că aceasta și-a intersectat sinuoasa vieții cu cea a artistei Polia Chentoff or Polina Chentova (1896–1933), născută în același oraș cu Mark Chagall, în Vitebsk, care i-a pictat și portretul Caressei, în cîteva rînduri. Istoria artei nu i-a reținut numele Poliei, cum istoria vieții sociale i l-a conservat pe al cele dintîi, cunoscută sub pseudonimul Caresse Crosby, care era poetă, editoare, femeie de lume, și liber-cugetătoare.
A fondat la Paris, împreună cu al doilea său soț, Harry Crosby, al cărui nume îl va purta pînă la moarte, editura Black Sun Press (o editură ale cărei cărți sunt adevărate opere de artă poligrafică!), unde și-au publicat propriile lor plachete de versuri, dar și cărțile celor pe care Gertrude Stein le-a inclus sub umbrela a ceea ce ea a denumit cîndva The Lost Generation (fr. génération perdue'): James Joyce, D.H. Lawrence, Oscar Wilde, Edgar Allan Poe, Anaïs Nin, Henry Miller, Charles Bukowski, Robert Duncan ș.a.
În 1927 soții Crosby (erau căsătoriți din 1922, la NY, iar peste cîteva zile de la căsătoria oficială ai plecat la Paris) o cunosc la Paris pe pictorița și ilustratoarea Polia Chentoff, unde aceasta era stabilită din 1923, rugîndu-o să-i picteze lui Caresse portretul. Cum Harry era un incurabil fustangiu și un corupător sentimental, a început repede o relație și cu Polia, după care la scurtă vreme a întîlnit-o pe Josephine Noyes Rotch (care avea 20 de ani), la Lido, în Venezia, în timp ce aceasta își achiziționa trusoul de nuntă; Harry a determinat-o pe aceasta să-și dorească să se căsătorească cu el; asta în condițiile în care Harry și Caresse nu și-au luat în serios căsnicia niciodată (optînd dintru început pentru ceea ce se numește open marriage), erau risipitori, și plănuiau ca în 1932 să sară amîndoi dintr-un avion...Povestea vieții comune ale celor doi s-a încheiat însă în 10 decembrie 1929, în urma unui suicid dublu, cînd Josephine și Harry au fost descoperiți în același pat, cu cîte un glonte tras în tîmpla fiecăruia. Tragedia aceasta nu a tulburat-o, se pare, peste poate pe Caresse, căci ea deja era într-o oarece relație amoroasă cu fotograful încă începător pe atunci, Henri Cartier-Bresson, pe care l-a părăsit în 1931.
Polia i-a pictat chipul îndoliat al doamnei Crosby, după suicidul lui Harry.
Povestea Poliei nu se încheie însă aici. Frumusețea răpitoare, talentul și șarmul ei a fost observat și de alți iluștri parisieni: Man Ray și El Lissitzky. Acesta din urmă a urmărit-o pe Polia, la Berlin, încă de la începutul anilor 1920, cînd tînăra artistă își căuta rostul acolo. Deși atît de diferiți, cei doi artiști, Man Ray și El Lissitzky, au gravitat în perioade diferite jurul acestei femei, care de la vîrsta de 13 ani a fugit de acasă pentru că nimeni dintre cei ai familiei nu i-au împărtășit pasiunea foarte timpurie pentru desen, sculptură și în general, pentru artă. Ea și-a dorit să meargă pe acest drum, și doar moartea destul de timpurie, la 37 de ani, nu i-a permis să-și definească un loc în istoria artei. Man Ray i-a înveșnicit chipul, înainte ca aceasta să plece împreună cu El Lissitzky, la Berlin.
Curios lucru, deși Polia era o foarte bună desenatoare, trebuia să dea curs unor comenzi venite de la oameni bogați și excentrici, iar anii 1930 la Paris încă se mai resimțeau ecourile efervescenței culturale și artistice de după 1900, iar asta însemna că pretențiile și gusturile comanditarilor erau destul de ridicate, deloc nejustificat. Parisul colcăia de artiști, scriitori, poeți, oameni de teatru, aventurieri din preajma artei...Astfel, Polia nimerește în cercul soților Harry & Caresse Crosby. Chariot of the Sun (1928), cartea lui Harry Crosby apare cu o reproducere a portretului pe care Polia i l-a pictat.
După plecarea de la Paris, Polia Chentoff ajunge finalmente la Londra, unde-l cunoaște pe portretistul & caricaturistul Mr. Edmond Xavia Kapp (1890–1978), cu care se și căsătorește în secret, în 1930. Din cele cîteva fotografii care au supraviețuit vremurilor, în care apar cei doi, scurta lor viață împreună a fost încununată de bucurii, zîmbete și voie bună. Face la Londra două expoziții personale, la Brandon Davies Gallery (unde a expus pictură) și la Bloomsberry Gallery (cu foi grafice). Doar că scurta ei carieră artistică a fost curmată de moartea subită a artistei, în 1933.