Elicea-tobogan

Moara lui Assan din Bucuresti a trecut prin zile grele de curand. A ars aproape in intregime unul din cele cateva corpuri ale ansamblului din zona Lizeanu-Stefan cel Mare. Cazul se discuta pe larg, iar acheta politiei este in plina desfasurare. Nu este pentru nimeni un secret cum si de ce sunt "pescuite" loturile de teren din zona centrala a Capitalei, precum si din proximitatea acesteia. Dar asta este o alta discutie.

Acest caz nefericit a scos la iveala existenta in acea cladire a unei piese tehnice - unicat. E vorba despre un "tobogan" executat integral din lemn de stejar, care slujea la coborirea sacilor cu faina de la etajul morii spre parterul acesteia. 
Vedem aici lamele de metal de care era suspendat "toboganul" - tot ce era componenta din lemn, a ars! Iar ceea ce a supravietuit - este o adevarata opera de arta. S-a pastrat doar acest mic fragment, dar e suficient pentru a ne da seama de inventivitatea, ingeniozitatea si dibacia mesterilor de alta data. 
Asa arata partea "lucrativa" a "toboganului" - suprafata polisata si perfect modelata asigura glisarea rapida a sarcinii pe suprafata ei. Este construita din alaturarea una langa alta a stinghiilor de lemn.

Asta este partea dorsala a toboganului-elice. Toata arhitectura este structurata in jurul unui ax central, cu o tija metalica. Acest modul - fragmentul pastrat - este, in opinia mea, o sculptura prin excelenta, si merita reluata (ca solutie formala!) intr-o lucrare contemporana. 
Unghiul care nu lasa niciun dubiu asupra calitatii si originalitatii lucrarii-agregat; opera celor care ne-au lasat obiecte despre care noi nici habar nu avem cum s-au facut, nici capabili nu suntem sa le pastram asa cum au fost facute, in forma lor irepetabila, fara cusur! Doar focul a fost in stare sa le macine... 

Fotografii: Sergiu Luchian, consilier la DCCPCN-MB.
(ii multumesc si pe aceasta cale pentru materialul pus la dispozitie)

Comments

[Ligia Crosman]

hm, pacat, mare pacat, toboganul ala arata ca o cochilie!