berea Nigel...

Dupa Kennedy plays Bach (2000) - Nigel Kennedy Quintet, la Bucuresti. In asta seara. "Copilul teribil" al muzicii clasice, a aratat cat de virtuos este, cat de bufon poate fi, si cata dezinvoltura si imaginatie tradeaza pe scena. A cantat cu un cvartet de tineri polonezi, la o vioara electrica, care suna metalic, grosier, dur, dar si melancolic cateodata. Este o sinteza dintre Stephane Grappeli, Astor Piazzola si Jimmy Hendrix, dar intr'un dozaj perfect din fiecare dintre acestia. Este artistul care reuseste sa fie deopotriva un mare improvizator, scamator, om de echipa, dar si individualist desavarsit, feroce, caruia nu-i pasa in esenta de public, de gusturile acestuia, de ceea ce "vulgul" doreste sa auda. Isi face de fapt muzica lui! Kennedy vrea/tine sa fie mereu atipic, conconformist, provocator, imprevizibil, flexibil, degajat, proaspat, mobil...Sta mare parte la Cracovia, si are o pasiune deosebita pentru folclorul polonez (dar si romanesc*). A inregistrat si un album  East Meets East [ 2003 } alaturi de Kroke band, marii specialisti ai muzicii klezmer**.

La festivalul Enescu (2005), un roman, Remus Azoitei, a cantat dimpreuna cu Kennedy.

Una peste alta - Kennedy a innebunit azi publicul de la Sala Palatului, iar asta conteaza pana la coada cel mai mult...Enorm! Berea pe care o consuma pe scena era Beck's, la sticle de 0,33 l. De aici incolo eu ii voi spune: berea Nigel, si-mi voi aminti de fiecare data de el, si de acest concert memorabil, atunci cand voi vedea eticheta de la aceasta bere. Un mare (inegalabil!)muzician are dreptul sa-si imprime numele pe amintita bautura, daca-i face placere! Pe muzica a reusit...cu varf si indesat. Memoria sa nu ma sminteasca.

* are interpretari dupa Maria Tanase!

** si nu numai