Vremuri tulburi

29.04.2009

Acum mai bine de 6 ani eram la Moscova, şi mă plimbam cu Cristina pe Sofiiskaja Naberejnaya (Cheiul Sfintei Sofia), vis-a-vis de zidurile Kremlinului. O zonă foarte elegantă, cu case înstărite, ale burgheziei de secol XIX, destul de jerpelite la acea dată, când am fost noi, în 2003. O imensă clopotniţă (1862-1868) ne-a captat atenţia, aflată la Nr.32. Un gang neprietenos ne-a îmbiat să vedem şi o bisericuţă, ca de jucărie aproape cu multe turnuleţe...aflăm că e fosta biserică cu hramul Sfânta Sofia-Înţelepciunea Dumnezeiască (la acest link se pot vedea imagini bune), construită la 1682-1683, închisă şi scoasă din cult în 1929. Din 1999 au început lucrările de restaurare. S-a redat serviciului religios în 2004. Dar la acea dată avea faţadele decopertate, cu apareiajul de cărămidă despuiat. Am petrecut minute multe în acea curte părăginită, secătuită de vlaga vieţii, iar mie mi-a trecut prin cap acest gând al Nadejdei Mandelştam:

"Ce este intelighenţia? Orice indiciu care-i aparţine nu este doar al ei, ci şi al altor pături sociale: gradul cunoscut de cultură, gândirea critică şi îngrijorarea legată de ea, cugetul liber, umanismul şi eticul...Caracteristicile din urmă sunt deosebit de importante acum, pentru că am văzut că dispariţia lor duce la disiparea însăşi a inteleghenţiei. Ea este purtătoarea valorilor. Orice tentativă de supralicitare a lor duce imediat la degenerare (subl.mea) şi piere -- cum s-a întâmplat în ţara noastră. Nu doar intelighenţia este păstrătoarea valorilor. În popor acestea şi-au păstrat tăriile chiar şi în timpurile cele mai sumbre, într-o vreme în care ele erau trădate până şi în sferele cele mai înalte ale culturii... Poate chestiunea se prezintă altfel: intelighenţia este lipsită de stabilitate, iar valorile capătă o putere dinamică. Ea e predispusă şi la autodezvoltare şi la autodistrugere. Acei oameni care au săvârşit revoluţia şi au activat în anii'20, aparţineau intelighenţei, dar ei au renunţat la un şir de valori de dragul altora -- considerate supreme pentru ei. Era o cotitură spre autonimicire. Ce era comun între un oarecare Tihonov sau Fedin şi un intelighent rus normal? Poate doar ochelarii şi proteza dentară."

Aceste cumplite adevăruri mi-au evocat şi jucăuşul aforism al lui Yurie Oleşa: "Tovarăşi! În epoca vitezelor ameţitoare, artistul trebuie să cugete încetişor"...

Vedere spre Cheiul Sfintei Sofia. Autor: D. Indeytsev, cca.1850, acuarelă. Sursa:

Памятники архитектуры Москвы. Замоскворечье, 1994. ISBN 5-210-02548-9.