O recentă publicaţie care semnala un
portret de Tonitza necunoscut marelui public, un portret de bărbat pe care şi eu l'am văzut, avându-l spre expertizare, şi trebuie să spun că e o lucrare mai mult decât onorabilă, mi-a amintit că acum câtăva vreme am mai văzut două piese semnate de Nicolae Tonitza. Era vorba de 2 lucrări semnate de autor în 1919, lucrate în culori de apă, aproape monocrome. Acest diptic a fost dărut de autor mişcării socialiste din România, taman de sărbătoarea de 1 mai în anul 1927. Aceste documente se află într-o colecţie privată.

E greu de aflat acum cum de această donaţie s-a făcut peste 8 ani de la realizarea lucrărilor, dar se poate crede că această amânare se datorează devastării în 1919 a Clubului Socialist, amănunt aflat tot din publicaţia amintită. Oricum, personal pe mine mă interesează calitatea artistică a operei, nicidecum resorturile care au generat această iconografie, absolut abstrasă ideologiei şi logicii mişcării socialiste.

Asta este lucrarea semnată şi datată, şi pe spatele căreia autorul a făcut textul dedicaţiei. Chiar dacă cea de-a doua nu conţine decât autograful lui Tonitza -- nu există niciun dubiu că ambele lucrări au fost gândite simultan. Mai mult decât atât, în opinia mea, aceste lucări sunt mult mai mult decât pedestre documente de epocă.