ulei pe carton, 69 / 52 cm. nedatată, semnată stânga jos, cu roşu: S. Eleszkievicz
Vă spune ceva numele acesta: Stanislaw Eleszkievicz? Este autorul acestui tablou, pe care l-am expertizat azi, şi care m-a cutremurat. Subiectul este mai mult decât comun, un cuplu pe o bancă; o tânără cu capul niţel aplecat, acoperit de borurile largi ale pălăriei, un bărbat alb în cap, cu pălăria scoasă, ţinută în dreptul pieptului -- o protejează pe după umeri. Se citeşte o tristeţe-ntre ei, o tensiune a resemnării şi expectativa inevitabilului. Poate că e vorba de despărţire? Pensulaţia nervoasă, largă, cromatica pestriţă, expresivitatea formelor accentuează aceste stări, ce le emană această lucrare de artă. E o lucrare paradoxală şi contradictorie. Tocmai pentru că deşi suntem obişnuiţi cu imagini "clare" şi "
lisse", şi le "citim" imediat mesajul, tema, subiectul; în acest caz avem de-a face cu un tablou quasi-expresionist, cu accente fauve, şi totuşi -- nu rămânem în afara lui. Ne prinde, ne "îmbrăţişează", precum acel bărbat o ţine drăgăstos pe juna şi trista femeie... O relaţie stranie, sufocantă. De la lumină la
spleen.
Stanislaw Eleszkieviz a fost un artist polonez (1900-1963), care se redescoperă
acum. Iar lucrările lui sunt chiar foarte expresive şi empatice. Consemnez trecerea şi pe la noi a unei piese lăsate de acest meditativ artist.