Sainciuc-90

23.07.2009

Deschiderea la Chişinău a expoziţiei retrospective a lui Gleb Sainciuc, care a împlinit augusta vîrstă de 90 de ani, este un bun prilej pentru comunitatea artistică locală de a-şi cinsti înaintaşii! Dar mai presus decât orice, este un moment prielnic şi potrivit să se înţeleagă cum şi-au zidit aceştia traseul, şi care au fost temeiurile solide ale creaţiei lor. Personal, l-am descoperit pe Gleb Sainciuc încă de pe vremea liceului, când apucasem să merg pe le primele expoziţii, unde acesta era nelipsit, vioi şi ghiduş, carneţelul de desen nelipsindu-i niciodată. Făcea schiţe şi crochiuri aproape din mers. Asta îl deosebea radical de confraţii săi, care afişau mai mereu chipuri de "academicieni", de "oameni serioşi", care erau artişti doar în atelier, în recluziunea lor pretins cathară...Ei bine, Sainciuc era şi a rămas artist la fiecare pas, prin tot ce a gândit, spus şi cultivat. Intră în vorbă cu oricine, desenează orice chip care-i atrage atenţia. Apoi, face cadou desenul. Sau nu, depinde de împrejurări. Mărinimia, firescul şi simplitatea caracterizează acest artist, iar modul acesta de a relaţiona cu oamenii l-a făcut să rămână vertical până şi în cele mai crâncene situaţii ale vieţii, care nu au fost puţine după 1940. Mai ales în anii stalinismului triumfător...dar şi mult timp după. Cât de greu era să fii moldovean în propria ţară! Asta au fost şi au rămas, domnia sa, Gleb Sainciuc, precum şi minunata doamnă şi consoartă, pictoriţa Valentina Rusu Ciobanu (n.1920), ambii chişinăuieni get-beget. Care şi locuiesc într-o casă tipică pentru acest oraş. Casa strămoşilor...

Expoziţia de la centrul expoziţional Constantin Brâncuşi conţine piese adunate din diverse colecţii, pentru a arăta un parcurs complex, întins de-a lungul a aproape 7 decenii. Creaţia lui Sainciuc nu poate fi separată de destinul său, ci trebuie privită contextualizat, urmărită etapă cu etapă. Aspectul oarecum "artizanal" al creaţiei sale este materializat în preocuparea lui pentru mască. Obrăzar, muţună, mascaroană, tot atâtea vocabule pentru a desemna "ambalajul" pentru chipurile celor pe care Sainciuc i-a portretizat de-a lungul anilor. Iar devotamentul artistului a "prestat" în egală măsură pentru toţi, şi nu au fost puţini! Lecţia pe care am învăţat-o de la Gleb Sainciuc, fără să mi-o fi predat în mod direct, asta a fost: poţi fi artist autentic şi fără să-ţi revendici abulic şi ostentativ acest statut. Eşti cum trăieşti...Tânăra generaţie încă mai are de la cine să înveţe acest postulat. Precum şi modestia, buna-cuviinţă, abnegaţia. Sunt esenţiale pentru un artist, într-o eră a ispitelor. Modelele ÎNCĂ printre noi.

Foto: N. Roibu. (în imagine -- în centru, Gleb Sainciuc, în roba de doctor honoris causa a Academiei de Ştiinţe a RM, în dreapta, pictoriţa Vlalentina Rusu Ciobanu).