Si inca unul...dupa cel de ieri

24.11.2006

Bântuie prin ţară vorbele unui ins care poartă un nume veterotestamentar, şi care se simte tare discriminat de prezenţa simbolurilor religioase în şcoli, şi cu osebire perorează pe seama faptului că odrasla lui feminină e în imposibilitatea de a înţelege adevărurile vieţii, fiind ecranată de icoane şi crucifixe, semănate prin sălile şcolilor laice. Mai multe organizaţiuni şi persoane publice au pus mână de la mână şi au pornit o adevărată cruciadă "liber-cugetătoare" pe seama frisoanelor acestui ins, dascăl şi el de meserie. În definitiv, fiecare are dreptul la exprimarea păsului, a părerior şi a ideilor, mai mult sau mai puţin indigeste. Dar vine momentul când nărăvaşa exprimare devine paranoia şi afectează pe mulţi. Cum e şi acest caz, care e pe cale de a năvăli în tribunale, săli de dezbateri, mass-media, şi există pericolul real să smintească şi să deruteze lume multă, şi mai ales dintre cei mai slabi de înger. Cândva, când lumea nu era nici mai buna, dar nici mai periculoasă şi mai "dezhidratată" decât cea de astăzi, un bărbat matur şi deştept a afirmat: "Totul ne este îngăduit, dar nu toate ne sunt de folos". Adevăr mare grăia, de care putem şi azi să ne slujim cu maximum de profit, pentru păzirea minţii, a dreptei-chibzuinţe, şi în numele iubirii pentru cei din preajmă. Căci, discriminarea noastră, aparentă şi profund orgolioasă adesea, poate afecta pe mult mai multă lume şi suflete, decât ni se pare la prima vedere. Grija pe care suntem datori a o avea faţă de cei ce ne sunt aproape e, poate, mai importantă decât frisoanele ce le putem avea într-o dimineaţă după o noapte de nesomn şi nelămurire lăuntrică.