"Religia secolului nostru"

Revista CULTURA a formulat câteva întrebări cu genericul "Religia secolului nostru", iar răspunsurile mele se găsesc mai jos.

Doua lumi distincte:    http://www.revistacultura.ro/articol.php?rezultat=865

Comments

[vladimir bulat]

Mi-e greu să mai adaog ceva la cele spuse în ancheta din Cultura, căci, părerea mea, cu cât mai mult vorbeşti de religie, de credinţă, cu atât mai departe devenim faţă ea...Ăsta-i paradoxul duhovniciei - nu putem transforma chiar totul în şuetă...  

[Angelina Olaru]

M-a bucurat textul tau de pe blog, publicat in CULTURA. Nu stiam ca asa fantastic esti. E atat de placut sa descoperi ce lumina au unii oameni cu care comunici.

[Igor Casu]

Sigur, Vladimir, cele doua domenii, religios si profan tsin de lumi si sensuri total diferite. Chiar etimologia cuvantului religie o indica foarte clar, 're ligio' a lega impreuna, ceea ce e imanent de ceea ce e transcedental, e dincolo de intelegerea, ratiunea umana, dar de care fiinta umana a avut intotdeauna nevoie. Aceasta spunea undeva si Berdeav, tradus si in romana, atunci cand analiza sensul istoriei si incerca sa explice bolsevismul prin sintagma 'un nou ev mediu', facand referire la faptul ca e o erezie cumplita sa promiti realizarea paradisului pe pamant, e o contradictie in termeni si a prevazut ca aceste incercari de a realiza utopia comunista vor avea consecinte dintre cele mai dezastruoase.
Altfel nu sunt o persoana religioasa in sensul ca imi place sa-mi spun ortodox si nu frecventez biserica decat foarte rar. Cred ca este chiar o contradictie sa-ti afishezi ortodoxia pe care eu o inteleg ca un fel de a fi. Si prima data cand mi-am asumat ortodoxia - cat de straniu n-ar parea, a fost in Statele Unite, in 2000, cand am stat acolo vreo jumatate de an si am avut pentru prima data ocazia sa mi se conteste aceasta identificare pornind de la ideea ca cineva vazuse in camera mea o mica iconitsa pe care pur intamplator o luasem cu mine. de fapt era un mic calendar, care avea ca imagine o icoana ortodoxa. In plan mai larg, asa se intampla ca in fatsa globalizarii care vrea sa omogenizeze - fii si tu baptist ca noi sau penticpostal sau evanghelist - apare reactii de asumare a unei identitati care de multe ori nu era constientizata, era intr-o stare latenta si inocenta. Si cred ca felul in care basarabenii in special isi percep identitatea lor etnica romaneasca a fost modelata de acest tip de a intelege ortodoxia. Lucrurile stau putsin altfel in Romania, unde romanismul e de multe ori exprimat intr-o forma stridenta, poate datorita mostenirii ceausiste cand identitatea nationala a fost exacerbata si instrumentalizata in consolidarea regimului (numai protocronismul din anii 70 cat a facut).
N-am vazut biserici in SUA din cele de care vorbeste Octavian Paler in jurnalul sau american, in care poti intra cu masina ca sa asculti o predica in timp ce poti infuleca un hotdog Macdonald. Dar ce pot spune e ca am simtit o anumite presiune, mai mult sau mai putsin discreta de a merge la biserica si asta mi-a adus aminte - iarta-ma Doamne - de adunarile de partid de pe vremuri, sau de cele komsolomiste mai exact... In orasul in care eram, erau doua comunitati romanesti - una baptista si alta penticostala - fiecare spunea ca e mai buna decat alta, vina la noi. Am fost de cateva ori, dar pe urma n-am mai fost deloc pentru ca am simtit un anume discomfort, nu dau vina pe nimeni, au fost oameni care m-au ajutat foarte mult.