O problemă!

O bună cunoştinţă, şi o interesantă artistă (rezidentă la Paris şi Bucureşti), m-a întrebat astăzi prin e-mail franc şi direct: de ce oare basarabenii se simt atît de mult ataşaţi de cultura rusă...de ce, oare, basarabenii care au fost atîta vreme sub cizma comunismului şi imperialismului rus...nu renunţă la acest balast, la "complexul Stockholm"? Poate că e o temă serioasă şi savuroasă de discuţie. Personal, nu vreau să dau nici argumente pro, nici contra. Spun doar atît: poate că mulţi dintre basarabeni şi-au asumat rolul de a transla/importa/talmaci pentru România marea cultură rusă, veche şi contemporană. Şi aici fac distincţia netă între SOVIETIC şi RUSESC.

Lucrare de Miriam Gamburd, Dictator şi înger, 2006, foto: G.Vinitsky

Comments

[Vladimir]

Sindromul Stockholm

autor: Petru Bogatu
Zilele ce s-au scurs după atacurile furibunde lansate de  preşedintele Voronin şi guvernul Tarlev împotriva Bucureştiului au arătat că puterea de la Chişinău a dezlănţuit un mic război rece contra României.
În spatele lui se ascund, desigur, destule interese de moment. Comuniştii, pesemne, şi-au făcut nişte calcule. Totuşi, înainte de a avea explicaţii politice, ultima lor ieşire antiromânească are motivaţii psihologice. Presa internaţională relata câtva timp în urmă că adolescenta austriacă Natasha Kampush, care a fost găsită vie după opt ani de la dispariţia ei, suferă de sindromul Stockholm. S-a constatat că, deşi a fost silită să trăiască închisă în subsolul unei case din orăşelul Strasshof, fata s-a ataşat de răpitorul ei. Oricât ar părea de ciudat, dar şi cel care a sechestrat-o a devenit într-un fel dependent de victima sa. El simţea nevoia de a avea la îndemână o fiinţă pe care s-o poată stăpâni ca pe o sclavă. În momentul în care a aflat că fata a evadat, Wolfgang Priclopil, individul care o răpise, s-a sinucis. Voronin şi ortacii săi se află în situaţia maniacului austriac. Prin minciuni sfruntate şi promisiuni ieftine, comuniştii au creat o alianţă artificială între un regim antinaţional şi o parte considerabilă a populaţiei care, din inconştienţă sau din dorinţa de a supravieţui, s-a ataşat de propriul ei călău.Acum, însă, când sute de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova sunt tot mai mult atraşi de UE şi, în speţă, de România, starea de şoc numită sindromul Stockholm, care le provoacă oamenilor un sentiment de simpatie faţă de torţionarul lor, e pe cale să se risipească. Anume această posibilitate îl sperie pe Vladimir Voronin mai abitir ca pe răpitorul din Strasshof. Tocmai de aceea, isterizat şi orbit de frică, el s-a stropşit la autorităţile de la Bucureşti, declanşând un adevărat dezmăţ românofob în Basarabia.De altfel, însuşi preşedintele comunist pare să fie acaparat de sindromul Stockholm. E şi el îndrăgostit de stăpânul său, Vladimir  Putin, adică de cel care l-a privat de tot ce îi este mai drag pe lume. Liderul de la Kremlin, politiceşte vorbind, l-a sechestrat pe omologul său de la Chişinău, făcându-l ostaticul politicii sale externe. Deşi preşedintele rus l-a preferat pe Smirnov, dându-i acestuia Transnistria, Voronin se zbate acum din răsputeri să fie pe placul Moscovei pentru a supravieţui şi a-şi asigura o bătrâneţe liniştită.  Se vede de la o poştă că liderul comunist o caută cu lumânarea, de parcă aşteaptă să-l mardească cineva. Cu toate că nu şi-a scos pantoful din picior pentru a lovi cu el în tribună, ca Nikita Hruşchiov, efectul ieşirii sale năstruşnice a fost pe cât de jenant, pe atât de năucitor. Dacă şi-a propus să zăpăcească lumea, obligând-o să urmărească uluită cum un cogeamite şef de stat îşi sparge oalele politice de propriul său cap pentru a vedea cum zboară ţăndările prin aer, el şi-a atins, neîndoios, scopul.
E puţin probabil, totuşi, ca Voronin să se dea în spectacol de capul lui. Nişte coincidenţe simptomatice mă împiedică să cred că el singur se bagă în bucluc. Lui  i-a venit bâzdâcul să lovească în România de îndată ce s-a întâlnit, la Chişinău, cu Iuri Zubakov, adjunctul secretarului Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse. Ceva mai înainte, Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei de la Moscova, s-a arătat nemulţumit de faptul că Bucureştiul acordă moldovenilor cetăţenie română. Toate aceste lucruri nu au cum fi întâmplătoare. Kremlinul speră, bineînţeles, să pescuiască profituri politice pentru Transnistria în apele tulburi ale raporturilor moldo-române. Numai că Voronin riscă cel mai mult să se înece în ele. Preşedintele comunist e pionul pe care ruşii, pentru a trage de timp, îl sacrifică fără nicio părere de rău. Oricât s-ar împotrivi el, Basarabia se întoarce în fieful ei natural, pentru că, după cum scrie în „Evenimentul Zilei” editorialistul Florian Bichir, modelul reîntregirii Germaniei devine pe zi ce trece tot mai clar şi mai uşor de pus în aplicare: România a intrat în Uniunea Europeană şi viitorul ei sună bine, în timp ce Republica Moldova se zbate într-o sărăcie lucie.În ceea ce îl priveşte pe Voronin, stăpânul său de la Est, în bătălia lui pentru Transnistria, i-a rezervat, se pare, rolul de kamikaze. Iar Moscova, precum bine se ştie, nu crede în lacrimi. Chit că ele se preling pe obrajii unor nostalgici suferinzi de sindromul Stockholm.
http://www.jurnal.md/article/2794/

[Vladimir Bulat]

Şi pentru ca cele două mesaje ale Ralucăi să se lege între ele, mă simt  îndatorat să postez acest răspuns al meu către ea, trimis prin poşta electronică, pe care-l fac acum public:
 
Draga Raluca!
 
hai sa-ti raspund repede si abrupt, adica direct la obiect. Si ma refer exclusiv la mine! Deci, nu stiu cum fac alti basarabeni, spun ca eu sunt atasat in primul rand de Ortodoxia rusa...prin ea eu imi hranesc sufletul, duhul, si am acces la texte si experiente pe care cea neaosa nu mi le ofera la aceiasi intensitate! Apoi, nu ti se pare ca aflandu-te in fata unui astfel de colos trebuie sa profiti de pe urma acestei pozitionari strategice? Cine sa intermedieze pentru romani accesul la acea uriasa, inegalabila, cultura, civilizatie, daca nu cei care au trait printre ei, printre rusi? Eu personal am stat 3 ani printre ei, 2 la Konigsberg si un an la Kiev, deci, am toate datele sa ma fi "infestat", sper benefic, din acea imensa si nemarginita comoara. Ce mare chestie sa descoperi acolo unde toti au acces??? Apoiu, parerea mea este ca noi pierdem imens cand ne axam pe cultura occdinetala exclusiv, si nu vedem si nu stim ce se intampla in preajma noastra: Macedonia, Polonia, Bulgaria, Ukraina, Moldova, Rusia, Belorusia etc. Personal, pentru mine aceste spatii sunt la fel de interesante si "apetisante" cultural...Elementul slav imi este f. aproape...Habar n-am daca aceste sumare explicatii te-au convins, dar eu raman in bratele acestor convingeri! Mai mult, te anunt, ca in curand va aparea cartea Sensul Icoanei, semnata de un carturar de care n-a auzit nimeni in Romania, Nikolai Tarabukin, carte scrisa intre 1916-1934, si publicata la Moscova de-abia in 1999. Iar acum traduc cele trei volume clasice din monumentala carte Iconografia Maicii Domnului, semnata de Academicianul Kondakov (publicata intre 1911-1913), cel care a pus bazele iconografiei bizantine din Occidentul modern! Acum spune-mi, ce "rau" fac eu culturii romane contemporane oferind truda fruntii mele traducerii acestor doua minunate referinte, si mai a mai multor altor chestii mai marunte? Daca gresesc, voi face penitenta grea...De acord cu tine, Basarabia a fost si va ramane romaneasca, indiferent de matrapazlacurile coministe de acolo...


 
Cu cele mai luminoase ganduri,

 
vladimir *************************************************************************

[Raluca Ilaria Demetrescu]

Iata cele doua mailuri pe car ele-am trimis lui Vladimir
Cel dintai:
Draga Vladimir,te rog sa-mi spui,fara suparare de ce basarabenii  mei iubiti se refera atat de des la zona culturala,politica,sociala etc.ruseasca (nota bene:RUSEASCA nu sovietica). Pe mine ma intristeaza teribil lucrul acesta.Desigur ca imi lipseste instrumentul imediat de a judeca,eu netraind in zona aceia nemernica(dpd meu de vedere).Stiu ca scoala era obligatorie in limba rusa,stiu ca rusii au o cultura minunata dar de aici si pana a te uita tot dpre ei...Incerc sa nu judec dar sunt revoltata,nu ma pot abtine,desi cu tandrete.
In ceea ce ma priveste Basarabia nu a incetat sa fie romaneasca,nici macar pe vremea cand gunoiul de stalin a facut mutari masive de populatie.
Cu drag,Raluca

Cel de-al doilea
Draga Vladimir,
Desigur ca argumentele tale sunt de bun simt si juste si ma asteptam sa spui asa ceva. Ai dreptate dar eu tot trista sunt,mi se pare putin(desigur ca abrubtizez aici) ca seamana cu sindromul Stockholm, cand victima se ataseaza de calau,deoarece stii bine raul imens pe care ni l-au facut puterile rusesti de-a lungul timpului, culminand cu prea recentul comunism bagat pe gat cu forta armatelor sovietice;ce sa mai spun despre amputarea teritoriala!Cultura rusa este enorma si profunda si trebuie sa ne intereseze dar mi-ar fi placut,mie personal sentimental ca basarabenii sa se simta mai apropiati de latinitatea noastra si de biserica romaneasca,de ortodoxia romaneasca.In continuare ma intristeaza aceasta afinitate a basarabenilor fata de spatiul rusesc.In nici un caz nu sustin ca trebuie sa ne raportam numai la valorile occidentale si sa uitam de vecinii nostri europeni slavi.In aceeasi ordine de idei sunt putin convinsa ca rusii din Basarabia,Transnistria sau de aiurea au aceleasi sentimente fata de cultura,limba si existenta romaneasca.
Sa nu te superi te rog dar aceste lucruri pe mine ma ating la suflet si mi se pare ca trebuie sa le spun cuiva.Aceasta apropiere de cultura si limba rusa am abservat-o la multi basarabeni de aici si din Romania pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului.Poate ca eu sufar de o forma de nationalism nu tocmai intelept dar ce sa fac?!Asta simt.
Cu cele mai sincere sentimente Raluca