Mstislav Rostropovici

Am primit de la mentorul meu, Gheorghe Mardare, vestea adormirii întru Domnul a violoncelistului şi dirijorului rus Mstislav Leopoldovici Rostropovici, la o lună de la împlinirea minunatei vîrste de 80 de ani...G.M. mi-a trimis acest desen, făcut în anul 1963, cînd Rastropovici concertase la Filarmonica din Chişinău, vrăjind de-a binelea audienţa. Bejenia marelui muzician era la orizont, iar recunoaşterea mondială deja în pragul casei. Muzica l-a ţinut în viaţă peste tot, dar şi eminenta sa soţie, cîntăreaţa lirică Galina Vişnevskaya. S-au întors în Moscova în anul 1990, după o lungă şi grea emigraţie - pe motive politice. Deşi a suferit imens, către sfîrşitul vieţii Mstislav Rostropovici a afirmat: "Nu am îndrăgit nicio ţară a lumii, aşa precum iubesc Rusia. Tocmai de aceea nu mai există nici ultrajul şi nici insultele la care am fost supus, nu există nici duşmani. I-am iertat pe toţi şi le mulţumesc tuturor".  Mila Domnului să-l vegheze pe cel care a fost omul şi artistul Mstislav Rostropovici.

Comments

[marina sturdza]

...Rostropovici, am luat cina cu el la Tokyo, in anul 1990, la ambasada americana de acolo, o gradina de om !

[nelly vranceanu]

Cu regret...Inca cu o luna in urma, atunci cind am vazut oficierea aniversarii Maestrului m-am ingindurat. I-am zis si lui Victor ca am impresia ca fastul si rangul invitatilor da de baniut. M-am gindit ca probabil se apropie de capatul vietii...A fost o mare personalitate. Vom vorbi despre acele timpuri ca despre timpul lui Saharov, Rostropovici, Bonner, Soljenitin... Epoca a inhalat spiritul operei lor. Militanti ai democratiei cu chip intelectual si uman. Unii mai traiesc, altii se sting din viata, insa ramin sa stapineasca lumea in continuare prin apogeul virtuozitatii interpretice si creatoare...Prin curajul de a iubi si chiar fiind respins...