ce este "hopperita"?

În zilele ce s'au scurs de la semnalarea faptului că imense platouri de filmare au avut ca fundal pictat clădirea neterminată a Bibliotecii Naţionale a României, mi s'a developat înţelegerea unui artist american de mare complexitate, Edward Hopper. Mai exact, "străluminarea" o datorez unei cărţulii semnate de Allain de Botton, apărute şi în română, Despre farmecul lucrurilor plictisitoare. Există în acest volum un eseu despre Hopper în care se vorbeşte despre acea stare de graniţă, de alienare, a aflării în afara casei proprii, a mediului personal, a insulelor nimănui care s'ar defini ca "hopperită"...termen propus de Botton, dar care defineşte o întreagă generaţie de artişti, scriitori şi cineaşti. Imaginile pictate de Hopper, deşi adesea dezarmant de simple, stau la cârma unor emoţii copleşitoare, triste, sfâşietoare, sublimate...

"Devenim sensibili faţă de ceea ce s-ar putea numi "hopperită", trăsătură descoperită nu numai în locurile din America de Nord în care a fost Hopper, ci în orice loc din lumea civilizată, cu moteluri şi staţii de service, restaurante şi aeroporturi, staţii de autobuz şi supermarketuri nocturne. Hopper este părintele unei întregi şcoli de artă care îşi are ca subiect spaţiile "liminale", clădirile din afara caselor de locuit şi birourilor, locuri de tranzit care ne fac conştienţi de o poezie alienată" (Allain de Botton).

În imagine: Hopper, Edward  Drug Store, 1927
Oil on canvas
29 x 40 inches
The Museum of Fine Arts, Boston / sursa: http://www.artchive.com/artchive/H/hopper/drugstor.jpg.html